Articol de Sebastian Culea - Publicat miercuri, 09 septembrie 2026, 11:55 / Actualizat miercuri, 09 septembrie 2026 12:28
A ajuns Mare Maestru și a urcat până în elita clasamentului mondial, deși aproape nimeni nu l-a văzut jucând. Alexandru Crișan și-a construit ascensiunea din rezultate obținute în turnee obscure și meciuri private, până când FIDE l-a chemat la „examen”: pus la masă cu adversari adevărați, românul nu a câștigat nicio partidă din nouă. Gazeta reconstituie povestea incredibilă a „Escrocului din Carpați”, omul care, în plin scandal internațional, a ajuns să conducă Federația Română de Șah.
Maestrul pe care nu l-a văzut nimeni jucând
La începutul anilor '90, Alexandru Crișan nu părea destinat elitei șahului mondial. La 1 ianuarie 1990 avea un rating de 2235. Apoi ascensiunea sa a devenit spectaculoasă: a primit titlul de Maestru Internațional, apoi pe cel de Mare Maestru, iar ratingul său a continuat să crească până la un maxim de 2635, suficient pentru a-l plasa în elita mondială.
Exista însă o anomalie uriașă: Crișan nu juca regulat împotriva elitei șahului românesc, nu reprezenta România la Olimpiade și aproape că nu existau partide ale sale în bazele de date internaționale.
În schimb, ratingul său era alimentat de rezultate extraordinare obținute în turnee obscure din România și în meciuri private, iar situația a început să atragă atenția marilor șahiști ai lumii.
„...unele dintre numele prezente pe listă sunt pur și simplu uluitoare. În primul rând, vedem un nou jucător de top, Alexandru Crișan, cu un rating incredibil de 2635. Cu greu poți găsi în bazele de date vreo partidă jucată de acest tip după 1989 (ratingul său la 1 ianuarie 1990 era de 2235). Mi-am dat osteneala să mă uit peste rezultatele sale recente. Sunt rezultate aproape de 100% în niște turnee din România despre care nu a auzit nimeni.”, consemna Marele Maestru Michał Krasenkow, unul dintre cei mai puternici șahiști ai lumii în acea perioadă, în revista „New in Chess”.
Cum ajungi Mare Maestru
În mod normal, federația națională înaintează către FIDE documentația prin care demonstrează că un jucător a îndeplinit condițiile necesare pentru titlu: normele obținute în turnee eligibile, adversarii, rezultatele, arbitrii, ratingurile. FIDE verifică și ratifică rezultatele, apoi acordă titlul.
Problema în cazul Crișan avea să apară tocmai în jurul competițiilor și documentelor care îi construiseră ascensiunea. La finalul anilor '90, Federația Română de Șah sesizase FIDE după ce descoperise nereguli în raportările unor turnee ale lui Crișan.
Un caz era deosebit de grav: persoana indicată drept arbitru pentru niște meciuri organizate de Crișan între decembrie 1996 și februarie 1997 a dat o declarație scrisă în care susținea că nu fusese arbitrul respectivelor partide și nu semnase documentele care îi erau atribuite.
Turnee private, partide aproape inexistente și „Trofeul Sfinx”
Comisia specială FIDE care avea să investigheze cazul a primit 78 de pagini de documente: o parte dintre rezultatele lui Crișan proveneau din turnee private și meciuri organizate chiar de acesta, aproape că nu existau partide publicate, iar ascensiunea sa nu fusese construită prin marile competiții românești sau prin turnee internaționale consacrate.
Investigațiile au ridicat și problema unor rapoarte de turneu falsificate. În unele cazuri, arbitrii trecuți în documente ar fi negat că semnaseră respectivele rapoarte.
Unul dintre turneele devenite celebre în scandal a fost „Trofeul Sfinx”, despre care au apărut suspiciuni inclusiv privind modul în care se desfășurase și fusese raportat.
Federația Română fusese cea care sesizase neregulile. Ulterior însă, conducerea Federației s-a schimbat, iar noua administrație a comunicat FIDE că, în urma propriilor verificări, nu găsise nimic în neregulă cu rapoartele și turneele lui Crișan.
Raportul FIDE avea să consemneze explicit că, din 1998, Crișan beneficia de „sprijinul deplin” al Federației Române în această problemă. Între timp, cazul său ajunsese deja pe mesele organismelor internaționale. Raportul comisiei FIDE din 2001 avea să consemneze că situația lui Crișan se afla pe agenda diferitelor organisme ale Federației Internaționale de aproximativ patru ani.
FIDE a decis la un moment dat să-i restabilească/publice ratingul contestat de 2635, dar cu o condiție!
Examenul de la Portoroz
Povestea cu FIDE e aproape mai absurdă decât „umflarea” ratingului în sine. Pentru că FIDE ajunge, practic, să-i spună lui Crișan: „Bine, pe hârtie ești unul dintre cei mai buni șahiști ai lumii. Hai să te vedem jucând”.
Crișan urma să joace trei turnee internaționale alese de FIDE. Primul: Memorialul Milan Vidmar, ediția a XIV-a, la Portoroz, în Slovenia. Era un turneu puternic, de categoria XIV. Crișan intra cu 2635 și era cotat atât de sus încât pornea ca numărul 3 al turneului. Și aici se rupe filmul: la masă, Crișan se prăbușește. Zero victorii, o remiză și 8 înfrângeri.
Dar pentru FIDE problema nu era numai că pierduse opt partide - orice mare maestru poate avea un turneu catastrofal - ci felul în care juca era problema. Membrii comisiei au analizat partidele și au spus, în raportul oficial, că erau de o calitate atât de scăzută încât li se părea imposibil să fi fost jucate de omul aflat pe locul 46 mondial la momentul respectiv - românul terminase ultimul.
„E clar pentru mine!”
Pentru ca verdictul tehnic să nu rămână doar la aprecierea unor oficiali, partidele lui Crișan au fost analizate și de Zurab Azmaiparashvili, Mare Maestru și unul dintre șahiștii puternici ai perioadei.
„În ceea ce mă privește, dacă sunt întrebat cum a ajuns domnul Crișan la un rating de 2600, este clar că l-a obținut prin mijloace ilegale”, a explicat acesta.
O altă partidă a devenit emblematică pentru acest caz: în duelul cu Georg Mohr, Crișan ajunge într-un final în care avea posibilitatea unei continuări relativ elementare pentru un jucător de acest nivel.
O situație în care partida ar fi fost imposibil de pierdut, însă Crișan nu a găsit continuarea. Alexander Baburin remarca ulterior tocmai cât de stranie era eroarea pentru cineva care figura printre cei mai puternici aproximativ 50 de șahiști ai planetei.
După dezastrul din Slovenia, logic ar fi fost ca Alexandru Crișan să dorească imediat celelalte două ocazii pentru a demonstra că rezultatul de la Portoroz fusese doar un accident. Comisia FIDE avea însă să consemneze că românul nu și-a mai programat niciun asemenea turneu înainte de sfârșitul lunii septembrie 2001, deși tocmai el ar fi trebuit să fie extrem de interesat să joace pentru a elimina suspiciunile.
Lumea șahului îl expune, politicul îl pune șef în România
Crișan nu era doar un șahist care încerca să obțină un titlu. Era un om de afaceri foarte puternic. Presa vremii îl descria în 2002 drept patronul a 28 de firme, cu o cifră totală de afaceri de aproximativ 3.000 de miliarde de lei vechi (n.r pentru a înțelege cât valorau atunci, conversia e mai relevantă: aproximativ 90 de milioane de dolari).
În 2001, la numai câteva săptămâni după dezastrul de la Portoroz și scandalul internațional, Alexandru Crișan nu este îndepărtat din șahul românesc, ci susținut de o intervenție politică. Ministrul Tineretului și Sportului, Georgiu Gingăraș, îl numește pe Alexandru Crișan președinte al Federației Române de Șah prin ordin de ministru.
Iar la numai o săptămână distanță suspendă șase oameni importanți din șahul românesc: Elisabeta Polihroniade, Sergiu Grunberg, Gheorghe Erdeus, Mircea Pavlov, Ligia Jicman și Liviu Dobronăuțeanu.
Și nu erau niște personaje periferice, ci tocmai oameni din structurile șahului românesc care contestaseră cazul Crișan. Presa vremii a făcut explicit această legătură.
Mașina de vot a lui Crișan
Partea cu adevărat spectaculoasă vine în decembrie, când Federația organizează Adunarea Generală la Brașov. Ședința s-a desfășurat la cantina-restaurant Carpatex, foarte aproape de sediul Alexander Group, compania lui Crișan. Iar omul de afaceri câștigă cu 70 de voturi din 86.
Presa nu a avut acces liber, intrarea fiind controlată de oameni de ordine și de o listă. Acesta ar fi favorizat afilierea unui număr mare de cluburi noi, unele descrise ulterior drept „cluburi de apartament”, care dobândeau drept de vot în Adunarea Generală.
După analiza documentelor, declarațiilor și partidelor de la Portoroz, comisia FIDE a ajuns la concluzia că Alexandru Crișan nu își obținuse ratingul și rezultatele prin mijloace oneste și fair-play. Comisia a recomandat trei măsuri: anularea ratingului lui Crișan, retragerea titlurilor de Mare Maestru și Maestru Internațional și trimiterea cazului către Comisia de Etică FIDE, acțiuni care ar fi trebuit să reprezinte sfârșitul poveștii.
Un articol publicat recent de Chess.com susține că un politician apropiat lui Crișan l-ar fi contactat pe președintele FIDE, Kirsan Ilyumzhinov, iar aplicarea măsurii ar fi fost blocată. Informația trebuie însă tratată drept relatarea sursei respective, nefiind suficient documentată pentru a stabili singură o intervenție politică drept fapt.
Comisia FIDE recomandase retragerea titlurilor în 2001, dar Crișan avea să le păstreze oficial încă ani buni. Abia în august 2015, la 14 ani de la verdictul comisiei FIDE, titlurile îi sunt retrase oficial, iar coeficientul îi este recalculat: de la 2635 la 2132, o diferență de 500 de puncte, enormă în contextul jucătorilor profesioniști.
După povestea cu șahul, viața lui publică s-a mutat în cu totul altă zonă. În anii 2000 a avut probleme penale și economice serioase. În septembrie 2004 a fost arestat preventiv și apoi trimis în judecată pentru înșelăciune, într-un dosar privind patru file CEC fără acoperire de peste 6 miliarde de lei vechi. În aceeași perioadă existau controale și acuzații legate de UREX Rovinari și de firmele din Alexander Group.
În 2005 apare din nou în presă după ce DNA l-a reținut într-un alt dosar, fiind cercetat atunci pentru trafic de influență și dare de mită într-o afacere de 50.000 de euro.
Ai o informație? Scrie-ne pe [email protected]! Gazeta își protejează întotdeauna sursele.
