Articol de Andrei Crăiţoiu - Publicat miercuri, 02 septembrie 2026, 17:03 / Actualizat miercuri, 02 septembrie 2026 18:27
Denisa Dragomir (34 de ani) vorbește despre performanță, sacrificiile și satisfacțiile sportului de elită, despre revenirea după accidentări, rolul pregătirii mentale și al experienței acumulate de-a lungul carierei, dar și despre obiectivele care îi motivează în continuare parcursul sportiv.
Campioana mondială la skyrunning și alergare montană Denisa Dragomir a transformat urcarea celor 519 trepte spre Vârful Toaca, din masivul Ceahlău, într-o demonstrație de forță. Sportiva a parcurs traseul în doar 3 minute și 18 secunde, depășindu-și timpul pe care și-l propusese inițial, de 3 minute și 30 de secunde.
Denisa Dragomir: „Aveai senzația că vei cădea, nu aveai deloc stabilitate”
Provocarea de pe Ceahlău a fost una scurtă ca durată, dar extrem de intensă. Cele 519 trepte, care pornesc de la altitudinea de 1.771 de metri și urcă până la 1.893 de metri, au pus la încercare fiecare grupă musculară și au cerut o concentrare maximă.
„E scurt, solicitant și foarte intens. Treptele nu sunt egale peste tot, ci sunt inegale în majoritatea zonelor. E greu să-ți găsești ritmul constant. Sunt porțiuni unde totul devine foarte abrupt, apoi devine un pic mai alergabil”, povestește Denisa Dragomir.
Cea mai dificilă parte a traseului a fost zona în care treptele devin tot mai înalte.
„Îmi făcusem eu planul de acasă, m-am adaptat și la fața locului, dar porțiunea aia pur și simplu nu puteai să o urci fără să te ții de balustradă. Aveai senzația că vei cădea, nu aveai deloc stabilitate, mai ales să grăbești pasul sau să alergi. Și simțeam atunci că mă ajută să mă țin de balustradă, mă ajutam de mâini să mă trag și să mă mai împing un pic înainte”, explică sportiva.
„Încercam să nu mă mai gândesc la nimic și doar să mă concentrez”
Deși traseul urcă spre aproape 1.900 de metri altitudine, Denisa spune că nu altitudinea a fost cea care i-a pus probleme. Ci umiditatea foarte ridicată, după ploile din zilele precedente, a făcut efortul și mai dificil.
„Nu am resimțit altitudinea, chiar dacă aerul este mult mai rarefiat pe măsură ce urci. În schimb, am simțit o umiditate foarte, foarte mare. Pentru că plouase, inclusiv cu o zi înainte să urcăm pe munte”, spune Denisa.
„Când am alergat, a fost cald și era o umiditate foarte mare, mai ales în momentul în care ieșea soarele. A contat faptul că am experiență la altitudini înalte. Aici, spre Toaca, efortul este și destul de scurt și intens, nu e o durată foarte mare de timp, la fel ca la competițiile la care particip”, a recunoscut sportiva.
Iar pentru o asemenea provocare, pregătirea fizică nu este suficientă.
„Foarte mult contează și psihicul!. Dacă ar fi să împart în procente, aș spune că 30% e despre condiția și puterea mentală, 40% modul în care te simți, energia pe care o ai, și 30% puterea fizică”, explică ea.
Sportiva spune că, în momentele în care corpul transmite că nu mai are resurse, motivația mentală poate ajuta, dar nu poate face minuni:
„Dacă ești bine psihic, îți zici: «Hai, mă, că pot, ca întotdeauna» și mă concentrez pe ce am de făcut. Asta mi-am spus când simțeam că nu mai pot. Dar degeaba încerci să te păcălești așa mental când corpul simte că nu mai poate și îți transmite că nu e și nu ești bine, nu mai ai forță și energie”.
„Încercam să nu mă mai gândesc la nimic și doar să mă concentrez pe ce am de făcut, să dau tot ce am și pot până la capăt”, mărturisește campioana.
„Extraordinar de multă atenție și concentrare”
Deși este obișnuită cu traseele montane dificile, Denisa spune că urcarea celor 519 trepte nu poate fi comparată cu o competiție de skyrunning. Diferența este dată atât de durata efortului, cât și de modul în care trebuie gestionată energia.
„Nu aș putea să compar provocarea de la Toaca cu o competiție de skyrunning. Sunt eforturi total diferite. În 3 minute și 18 secunde e vorba sută la sută de forță, e un traseu dur, care te solicită și necesită multă atenție, ba chiar extraordinar de multă atenție și concentrare, și ai nevoie de explozie”, spune.
Într-o cursă de skyrunning, abordarea este complet diferită, deoarece efortul poate dura câteva ore: „Un traseu de skyrunning îl abordez total diferit, pentru că alerg și trei ore și altfel îmi dozez energia și adaptez corpul”.
„Simt că am fost răsplătită poate de zece ori mai mult”
Denisa iubește sportul și mișcarea încă din copilărie. La doar 11 ani a început să participe oficial la competițiile școlare de alergare.
De atunci, drumul său a dus-o spre performanță internațională, trei titluri mondiale la skyrunning și alergare montană, dar și spre o experiență personală care a făcut-o să-și înțeleagă corpul într-un mod diferit.
„Din sportul acesta am obținut, de fapt, tot ce mi-am dorit. Adică, mi-am dorit să câștig titlul mondial de alergare montană, l-am câștigat. Mi-am dorit să câștig titlul mondial de skyrunning, l-am câștigat. Am câștigat tot ce mi-am dorit”, spune.
„Chiar dacă am făcut anumite sacrificii, simt că am fost răsplătită poate de zece ori mai mult, pentru că orice obiectiv pe care l-am avut, am reușit să îl îndeplinesc și sunt mai mult decât recunoscătoare pentru că am reușit să obțin totul”, a mai declarat sportiva.
Următorul mare obiectiv al sezonului este programat în noiembrie, când Denisa va participa la SkyMasters, marea finală a circuitului mondial Skyrunner World Series și una dintre cele mai importante și prestigioase competiții ale sezonului.
Ai o informație? Scrie-ne pe [email protected]! Gazeta își protejează întotdeauna sursele.
