Articol de Andrei Crăiţoiu, Ovidiu Ioanițoaia - Publicat miercuri, 16 septembrie 2026, 15:57 / Actualizat miercuri, 16 septembrie 2026 15:57
Mircea Dridea a îmbrăcat o singură dată tricoul unei echipe de seniori: pe cel al Petrolului. Aproape 300 de meciuri în campionat, peste 300 în toate competițiile și o viață întreagă legată de clubul din Ploiești. La 90 de ani, fostul mare atacant spune că nu regretă niciuna dintre ofertele pe care le-a refuzat pentru a rămâne la Petrolul, dar privește cu îngrijorare spre prezentul echipei care i-a fost casă.
- Domnule Dridea, toată viața ați jucat la Petrolul.
- Aproape 300 de meciuri, pentru că un an m-am retras și am fost militar.
- Doar în campionat. Aveți peste 300 în toate competițiile.
- Aveți dreptate.
- Uitându-vă în spate, nu vă pare rău că v-ați legat toată viața de o singură echipă?
- Să fiu sincer, nu. Și foarte mulți dintre cei din meseria pe care o practicați și dumneavoastră mă întreabă: „Domne, n-ai avut nicio ofertă?”. Zic: „Am avut, nu contează de unde. Am rămas pentru părinții mei”. Deci pentru părinții mei. Tatăl meu a trăit 84 de ani, mama a trăit 91... Deci, din punctul ăsta de vedere, i-am mulțumit.
- Înseamnă că aveți o genă bună, deci.
- Să sper. Problema este ce am de făcut de aici încolo. Pentru că 90 este tot o vârstă. Trebuie să o ducem, nu? Dacă tot ne-a dat-o Dumnezeu!
- Ați fost cunoscut ca vârf de atac.
- N-am jucat nimic altceva!
„Petrolul are probleme mari!”
- Astăzi se pare că Petrolul are mari probleme financiare, atunci cum era?
- Atunci Petrolul era condus de către partidul de la putere, de către municipalitate. Atunci clubul era condus de directorul general de la Combinatul Teleajen, directorul general de la Brazi, directorul TMUCB și tot așa... Veneau în conducere pentru că erau numiți, erau și în conducerea partidului.
- Li se impunea practic, nu?
- Prin dânșii exista posibilitatea ca, în cadrul întreprinderii, în cadrul societății, să se strângă niște bani. La unele instituții știu că se opreau 1 leu, 2, 10 din salariu. Un fel de cotizație.
- Azi cum e? Ce știți dumneavoastră?
- Petrolul are probleme mari. Eu, împreună cu zece colegi, suntem membri fondatori, care n-au avut decât o singură menire: să se nască copilul. Cine trebuia să-l crească, veneau bunicii, veneau sponsorii. La Ploiești a venit Copilu (n.r. Marian Copilu), un cetățean care e și acum la modă. Acum e din nou pe la CFR Cluj.
- Da, da.
- Atunci noi a trebuit să preluăm situația de moment a clubului Petrolul. Avea un pasiv de 1,8 milioane de euro. Dânsul l-a preluat cu bune și cu rele, din păcate însă acum am impresia, fără să garantez, că pasivul a ajuns până la 6-7-8 milioane de euro. Nimeni nu vrea să ajute Petrolul. Mă refer la oameni cu bani!
- Aveți dreptate, da.
- Județul Prahova are 800.000 de locuitori. Municipiul Ploiești are 200.000 de locuitori. Nu se găsește o persoană, două persoane care să ajute financiar?! Clubul ăsta a mai fost odată în faliment!
- Dacă vă duceți la politicieni să le cereți ajutorul, nu vă bagă nimeni în seamă?
- Am încercat, să știți, am încercat. Și culmea este că am încercat, cel mai apropiat de noi a fost prefectul în anumite perioade, că și acolo n-au fost toată lumea de acord. Dânșii se justifică prin faptul că noi suntem o societate privată și că nu ne putem permite un ajutor între o societate de stat, respectiv municipalitatea în sine.
- Dar în alte părți ajută primăria, prefectura.
- Le-am spus-o! De ce la Buzău apare municipiul Buzău și la Galați, Consiliul Județean?! Sau la Arad... Am încercat tot felul cu posibilitățile mele. „Mă, eu sunt pensionar. Din pensia mea sunt dispus să dau și eu 100 de euro pe lună în tot timpul anului. Dacă se găsesc 1.000 de inși ca mine, înseamnă deja 1 milion...”. Cei care au venit cu mine au mai venit și a doua oară, și a treia oară am rămas singur.
Ai o informație? Scrie-ne pe [email protected]! Gazeta își protejează întotdeauna sursele.
