Articol de Ionuţ Iordache, Remus Dinu - Publicat vineri, 02 octombrie 2026, 10:27 / Actualizat vineri, 02 octombrie 2026 10:28
Un politolog de la Universitatea din Gdańsk, unde a studiat și președintele polonez, explică pentru Gazeta Sporturilor ce a însemnat primul an al lui Karol Nawrocki și ce poate învăța România din el
Pe 13 mai 2025, la un miting în Zabrze, George Simion l-a susținut public pe Karol Nawrocki, candidatul dreptei poloneze. Cinci zile mai târziu, Simion pierdea alegerile din România. Două săptămâni după aceea, Nawrocki câștiga în Polonia, cu 50,89%.
Cei doi fac parte din aceeași familie politică în Parlamentul European și promovează aceleași teme: familie, creștinism, suveranitate, neîncredere față de Bruxelles. Îi mai leagă însă ceva.
Nawrocki e un fost boxer și ultras al Lechiei Gdańsk, cu o bătaie între galerii recunoscută implicit în campanie. Simion vine din mișcarea unionistă, care a avut la rândul ei legături cu lumea galeriilor. Stilul amândurora, de tribun combativ, e mai aproape de peluză decât de sala de conferințe.
Primul an al lui Nawrocki: 41 de veto-uri, record absolut
În primul an de mandat, Nawrocki a blocat prin veto 41 de legi, mai mult decât orice alt președinte polonez. Printre ele: legi despre justiție, ajutorul pentru refugiații ucraineni, reglementarea criptomonedelor și accesul Poloniei la aproape 44 de miliarde de euro din programul european de apărare SAFE.
Cu toate acestea, rămâne popular: în august, 51% dintre polonezi îi apreciau activitatea. După un an, Polonia a devenit un fel de experiment în condiții reale pentru români: cum arată o țară condusă de un președinte național-conservator, aliat cu liderul AUR?
De ce comparația are limite
În primul rând, președintele român nu are un veto real asupra legilor: poate doar să le retrimită o dată Parlamentului sau să le conteste la CCR. În schimb, desemnează premierul și reprezintă țara în Consiliul European. În Polonia, la Bruxelles merge premierul.
Apoi, dreapta poloneză e în unanimitate anti-rusă. Simion a fost acuzat constant de ambiguitate față de Moscova.
Ținând cont de aceste diferențe, am discutat despre toate acestea cu profesorul Arkadiusz Modrzejewski, directorul Institutului de Științe Politice al Universității din Gdańsk. E legat de această universitate încă din studenție. Acolo și-a făcut studiile și Karol Nawrocki.
„Polonia le poate arăta românilor unde duce guvernarea dreptei populiste”
– Domnule Modrzejewski, e corect să comparăm Polonia lui Nawrocki cu o Românie ipotetică avându-l pe George Simion președinte?
– Polonia și România fac parte dintr-o tendință globală mai largă. Extrema dreaptă, dreapta naționalistă și populistă se bucură de un sprijin tot mai mare. Am putea spune că intră în mainstreamul politic. Comportamente și opinii care, nu cu mult timp în urmă, erau puternic stigmatizate social devin tot mai acceptabile. Antisemitismul, discursul instigator la ură și agresivitatea verbală nu mai provoacă același nivel de indignare publică. Acesta este, cu siguranță, un numitor comun.
Starea statului de drept în Polonia este mai apropiată de cea a Ungariei pe vremea lui Orbán. În același timp, Polonia le poate oferi românilor o lecție despre unde poate duce, în cele din urmă, o țară guvernarea dreptei populiste.
– Cum arată societatea poloneză în acest moment?
– Este împărțită aproape exact în două. Țara este condusă în prezent de o coaliție de partide democratice, liberale și de stânga. După opt ani de guvernare a dreptei populiste a partidului Lege și Justiție (PiS), care a avut un impact distructiv asupra statului de drept, partidele democratice nu au reușit să restabilească efectiv statul de drept din cauza președintelui, al cărui drept de veto a fost folosit pentru a bloca reformele.
În cei aproape doi ani de coabitare, președintele Andrzej Duda a acționat ca o frână în calea reformelor. Blocajul s-a intensificat de când Karol Nawrocki a devenit președinte și a transformat veto-ul prezidențial într-o practică obișnuită.
PiS și AUR: alianță reală sau parteneriat tactic?
– Cât de apropiată este relația dintre PiS și AUR?
– Cred că a fost în mare parte de natură tactică. PiS a apărut inițial ca un partid de dreapta moderată, dar a evoluat treptat spre populism și naționalism. De ceva vreme, îl vedem concurând cu alt-right-ul pentru a vedea cine promovează o retorică mai populistă.
În același timp, însă, și-a păstrat poziția puternic anti-rusă. Vede Rusia ca pe o amenințare reală, atât pentru Polonia, cât și pentru Occident. Același lucru e valabil și pentru Karol Nawrocki. Nu a fost și nu este un politician pro-rus.
Prezența lui Simion la miting trebuie privită, așadar, mai degrabă ca un semn făcut segmentului mai radical al electoratului de dreapta, care nu percepe Rusia ca pe o amenințare.
Cred că, din acest punct de vedere, cazul românesc este oarecum diferit. O atitudine ambivalentă față de Rusia lui Putin nu ar fi acceptabilă în Polonia, cu siguranță nu în prezent.
Nawrocki, SAFE și relația cu Trump
– Cum a afectat președinția lui Nawrocki poziția Poloniei în UE și NATO? De exemplu, disputa legată de programul de apărare SAFE sau legăturile strânse cu administrația Trump.
– În Polonia, responsabilitatea pentru politica internă și externă revine exclusiv guvernului. Președintele are totuși anumite atribuții și poate bloca efectiv unele inițiative guvernamentale, cum ar fi numirea ambasadorilor, o problemă cu care Polonia se confruntă de trei ani.
Decizia de a respinge prin veto legea privind fondurile împrumutate prin programul SAFE a fost dictată în întregime de considerente de politică internă. Președintele a acționat conform dorințelor taberei sale politice. Aceasta se temea că măsura ar putea întări actuala coaliție de guvernare, mai ales în regiunile unde predomină alegătorii de dreapta și unde se află o mare parte din industria de apărare a Poloniei.
Relația președintelui Nawrocki cu Donald Trump, în schimb, pare să aducă beneficii concrete. Nawrocki și aliații săi politici au un acces mai ușor la președintele american și la cercul său politic de dreapta. Merită remarcat și faptul că, spre deosebire de predecesorul său Andrzej Duda, Nawrocki nu se poartă cu Trump ca un vasal. Încrederea în sine de boxer și dezinvoltura cuiva obișnuit cu cultura galeriilor de fotbal par să-l avantajeze în relația cu Trump și cu oamenii din jurul lui.
Cine e Karol Nawrocki, văzut de la Gdańsk
– Sunteți din Gdańsk, orașul lui Nawrocki. Cum l-ați descrie pentru un public român: un conservator al sistemului, un outsider antisistem sau ceva la mijloc?
– Nawrocki este un om inteligent. La fel ca premierul Donald Tusk, a absolvit Istoria la Universitatea din Gdańsk, unde și-a obținut și doctoratul. Universitatea, de care eu însumi sunt legat încă din anii de studenție, este un mediu destul de liberal, deși a fost influențat și de dreapta conservatoare moderată. Nawrocki nu se încadrează prea bine în niciuna dintre aceste tradiții.
Pare mult mai apropiat de cultura stadioanelor de fotbal decât de mediile intelectuale, iar eu consider acest lucru o slăbiciune semnificativă. Nu în privința inteligenței, desigur, ci a formației sale culturale. Aceasta contribuie, aș spune, la faptul că nu înțelege rolul președintelui în sistemul politic al Republicii Polone.
– Adică?
– Din păcate, până acum a arătat prea puțină dorință de a deveni un președinte al tuturor polonezilor. Vrea să fie liderul dreptei și, trebuie adăugat, al aripii sale mai radicale. Acest lucru se vede foarte clar. Vrea să schimbe Constituția pentru că i se par prea restrictive limitele pe care aceasta le impune președinției, reducând rolul președintelui în mare parte la funcții de reprezentare și formale.
Opt ani de PiS: ce s-a ales de statul de drept
– În România există o teamă larg răspândită că, dacă AUR ajunge la putere, țara se va confrunta cu haos și faliment economic. Au existat temeri asemănătoare în Polonia înainte ca PiS să preia puterea, în 2015? Au fost justificate?
– După opt ani de guvernare PiS, aș avertiza cu tărie împotriva populismului autoritar de dreapta. Mă îndoiesc că cineva a anticipat cât de durabile și de dăunătoare aveau să se dovedească urmările guvernării PiS.
Fundamentele statului de drept au fost subminate. Autoritatea Tribunalului Constituțional a fost grav compromisă prin numirea așa-numiților „judecători-dublură”, care i-au înlocuit pe cei aleși legal, precum și prin numiri politice. Instituțiile de autoadministrare a justiției au fost politizate, ceea ce a pus sub semnul întrebării legalitatea numirilor de judecători, inclusiv a celor de la Curtea Supremă.
Acestea sunt probleme care trebuie discutate deschis și apăsat, pentru ca asemenea evoluții să nu se mai repete niciodată. Siguranța cetățenilor înseamnă și siguranță juridică, inclusiv protecție împotriva unor posibile acțiuni ilegale ale instituțiilor statului și a abuzurilor de putere.
Dreapta populistă este ostilă instanțelor libere și independente, pentru că acestea impun limite reale deciziilor și acțiunilor autoritare. Sunt chestiuni fundamentale care, din păcate, sunt adesea trecute cu vederea de marele public.
– Au fost și aspecte pozitive?
– Da. În primul rând, programele sociale, care au ajutat multe familii și mulți pensionari polonezi să iasă din sărăcie. Din păcate, însă, aceste realizări au servit și ca o perdea de fum, care a ascuns pericolele și patologiile mai profunde care au însoțit guvernarea dreptei.
Democrația europeană, în epoca turbulențelor
– Cum vedeți viitorul democrației în Europa? În multe țări, scena politică devine tot mai fragmentată, iar majoritățile stabile sunt tot mai rare. E o fază trecătoare sau o transformare durabilă?
– Trăim într-o epocă a turbulențelor și a crizelor aparent nesfârșite. Și democrația trece printr-o criză proprie, iar motivele sunt multe. Una dintre cele mai mari forțe ale democrației liberale, caracterul ei incluziv, poate deveni și o vulnerabilitate, pentru că lasă loc celor ostili democrației să ajungă la putere pe cale democratică.
Aceste turbulențe se resimt nu doar în democrațiile mai noi, apărute după căderea regimurilor autoritare, precum cele din Europa Centrală și de Est, ci și în democrațiile mature în care populiștii au ajuns la putere. În acestea din urmă, însă, instituțiile independente, și mai ales o justiție independentă, pot oferi o protecție importantă.
„Apărarea democrației liberale este una dintre marile provocări cu care ne confruntăm. Populismul se hrănește din frică. Și totuși, ceea ce ar trebui să ne sperie cel mai mult este perspectiva ca populiștii naționaliști să ajungă la putere și, treptat, pas cu pas, să ne ia drepturile și libertățile”
Arkadiusz Modrzejewski, politolog polonez
Cine e Arkadiusz Modrzejewski
• profesor la Departamentul de Științe Politice și director al Institutului de Științe Politice al Universității din Gdańsk
• profesor la Universitatea Națională „Vasîl Stus” din Donețk (relocată la Vinnițea din 2014)
• coordonator extern de doctorat la Facultatea de Științe Sociale și Economice a Universității Comenius din Bratislava
• membru al corpului profesoral al Școlii Doctorale de Științe Politice a Universității Federico II din Napoli
• filosof politic specializat în identitate europeană, filosofie politică universalistă, ideologii politice și, în prezent, populismul din Polonia
• expert în etică și evaluator al Comisiei Europene pentru programul de cercetare Orizont 2020
• redactor-șef al publicației European Journal of Transformation Studies
Ai o informație? Scrie-ne pe [email protected]! Gazeta își protejează întotdeauna sursele.
