)
Articol de Mihai Mironică - Publicat vineri, 16 octombrie 2026 15:41 / Actualizat vineri, 16 octombrie 2026 16:44
De la Maxima, Craiova n-a mai fost epicentrul fotbalului nostru ca acum. Nici generația ‘91 a lui Sorin Cîrțu, cea care reușea „eventul”, nu avea anvergura celei de acum pentru că nu a avut certificarea europeană. Poate că e pe 3 în campionat, dar Craiova actuală este liderul fotbalului românesc pentru că scena europeană este cea care-ți dă adevărata certificare.
Craiova a preluat de la FCSB și CFR Cluj acest rol de echipă care salvează blazonul fotbalului românesc. După căderea în abis a naționalei, după umilințele istorice trăite în acest sezon de FCSB, CFR Cluj și Craiova însăși, aseară Universitatea și-a redat și a redat fotbalului nostru demnitatea.
După ce s-a întâmplat cu Auda sau Ararat, mai are rost să numărăm titularii pe care i-a avut Getafe pe teren, că au fost 5, 7 sau 9? Getafe reprezintă LaLiga, care într-un moment prost al ei e al doilea campionat al lumii.
Getafe vine din cea mai puternică țară la fotbal de pe tot globul pământesc, aia care ne dă 7 goluri în juma’ de oră când ne iese în cale. Un egal cu o echipă spaniolă este dușul pe care-l faci după o vară năclăită a celor mai penibile rezultate din istoria noastră.
Cicâldău contra nepotismului
Craiova este adevărata națională a României. Așa cum era pe vremea Maximei. Fotbalul românesc ar trebui să se încoloneze în spatele său. Inclusiv selecționata lui Hagi. Acolo unde echipa ar trebui să înceapă cu Cicâldău și apoi meșterești în jurul său. Nu există decar sau optar în fotbalul nostru care să-i bareze lui “Cic” drumul spre titularizare în națională.
Opțiunea pentru Ianis Hagi cel care nu face nimic înaintea lui Cicâldău care este excelent împotriva unei echipe din LaLiga, joacă meci de meci la campioană și marchează recent un gol de autor pentru națională este simbolul nepotismului în țara care oricum este Republica Nepotistă România.
Chiar și dacă Cicâldău nu ar face nimic în următoarele 10 partide ale României și tot ar merita să fie titularizat în continuare în locul lui Ianis Hagi care a avut și are credit nelimitat la naționala condusă de tatăl lui sau de supușii tatălui.
Craiova are însă și ea prințișorul ei, răsfățatul ținut o oră pe teren cu Getafe deși nu arăta nimic. Baiaram nu a trăit chiar declinul lui Tavi Popescu, a fost mai fotbalist până acum decât giuvaierul ruginit al lui Becali. Dar Baiaram ar putea avea traiectoria lui George cel Ilariant.
Becali a avut 9 milioane pe masă pentru Tăviță, dar patronul său a visat la farfurii zburătoare, 20 sau 50 de milioane și, până la urmă, n-a primit nici 3 măsline când l-a ușchit în Grecia Inferioară. Și la Craiova au fost niște milioane pe masă, dar clubul le-a ignorat sperând că Baiaram va fi un Adrian Ilie. Să nu fie cumva un Florin Costea.
Craioveanul cu două Craiove
Apropo, Gică Craioveanu, genialul atacant al Craiovei, ucigașul lui van Gaal pe Camp Nou, a fost unul dintre eroii serii. Elogiat de spanioli, fie că sunt oficiali, jurnaliști sau suporteri, Craioveanu a fost omagiat și de Peluza Nord a Universității.
Grande și-a declarat dragostea pentru această trupă a Craiovei, dar mă întreb câtă dragoste i-a mai rămas pentru acea Universitatea cu care el a fost doi ani la rând golgeter al României, dar care, după rescrierea istoriei, ea n-ar mai fi fost ceea ce cu toții știam că era.
Revenind la jucătorul Craioveanu, nedreptatea care i s-a făcut lui la națională în anii ‘90 se regăsește acum în ceea ce i se întâmplă lui Cicâldău. Bine, atunci a fost și mai scandaloasă blocada aplicată lui Grande.
Sperăm ca Universitatea actuală să-și depășească în Europa sezonul foarte bun din stagiunea trecută. Chiar și cu umbrele sale, cum ar fi ostracizarea golgeterului din debutul sezonului, Nsimba, cel mai bun fotbalist al Craiovei la începutul de drum.
Și, odată cu trecerea de faza ligii în Conference League, să-și primească acreditarea în fotbalul care contează. Acolo unde prima echipă românească a fost Craiova Maxima.
