)
Articol de Andrei Niculescu - Publicat miercuri, 21 octombrie 2026 11:42 / Actualizat miercuri, 21 octombrie 2026 14:39
Pe cât de mult s-a vorbit despre această confruntare dintre PSG și Barcelona, pe-atât de puține cuvinte sunt necesare pentru a trage o concluzie după cele întâmplate pe „Parc des Princes”: PSG e cea mai bună echipă din lume. Și punct.
A fost în ultimii doi ani, este și-acum, rămâne de văzut dacă va fi și-n iunie, pe „Metropolitano”. Deocamdată nimeni nu poate pune sub semnul întrebării această supremație, iar ceea ce-am observat marți ar putea să-i facă pe unii să-și reconsidere ideea că Barcelona putea în 2025 să se opună acestei mașinării infernale pe care Luis Enrique a construit-o. Și care atunci, trebuie spus și asta, era cam la început.
Astăzi, PSG se exprimă după chipul și asemănarea antrenorului său. Cel mai bun din lume. Și punct. E limpede că benficiază de toate favorurile posibile și imposibile, e limpede că într-un moment în care Abu Dhabi City, pardon, Manchester City, s-a transformat într-un adevărat demon și-și așteaptă o pedeapsă drastică poate că s-ar putea arunca o privire mai atentă și la felul în care Qatar Saint-Germain, pardon, Paris Saint-Germain, face și desface lucrurile în Ligue 1 și mai apoi în Europa.
E mai mult decât limpede, cred, dar asta nu ne împiedică să vedem și să apreciem ca atare munca lui Luis Enrique. Ideile sale, felul în care știe să se facă înțeles de vestiar, probabil și iubit că altfel nu merge în fotbalul de azi la acest nivel.
PSG e o echipă care dă senzația că poate juca împotriva oricui, oricând și-n orice condiții, rezultatul e același. E de-ajuns doar să luăm lista echipelor pe care parizienii le-au învins, în meci unic sau dublă manșă în ultimii doi ani, ca să ne dăm seama de această realitate. Nu prea lipsește nimeni de pe lista asta, iar acea finală pierdută cu Chelsea la Mondialul Cluburilor se transformă mai degrabă într-o anecdotă.
S-a accidentat Nuno Mendes înaintea meciului, „pas des problemes”, e acolo Lucas Hernandes ca să-l blocheze pe Lamine Yamal, chit că el e fundaș central de meserie, nu lateral. S-a rupt Dembele chiar în start, „pas des problemes”, intră Ferran, un pic campion mondial și decisiv pe deasupra în America.
Nu e inspirat Ferran în fața porții, poate muiat un pic de contextul de a juca împotriva unor buni prieteni, „pas des problemes”, e „Realite” Doue acolo, că Desire nu mai e demult, dorința s-a transformat în realitate.
S-a rupt Kvara, „pas des problemes”, sunt soluții pe bancă, s-a rupt Marquinhos, „pas des problemes”, are Luis Enrique și un ucrainean la dispoziție dacă tot are un rus în poartă. Care, apropo, „pas des problemes” că a plecat Donnarumma și Chevalier n-a fost ce trebuie, asta ca să vedem că și mintea lui Lucho poate da uneori rateuri.
„Pas des problemes” e o stare de spirit pe „Parc des Princes”. Asta dacă excludem nefericitul banner al fanilor din tribuna Auteuil, care au găsit de cuviință să amintească de masacru taman în aceste zile când Parisul, cu tot ceea ce înseamnă el, e mai degrabă masacrat.
Dar asta nu are nicio legătură cu Luis Enrique și băieții săi. Care lunea trecută, se uitau pe programul din Champions League și vedeau că următoarele două adversare sunt City și Barcelona. Neînvinse și doar cu victorii bifate în Premier League și La Liga, cele două campionate ce se uită cu superioritate și aroganță la ce se întâmplă în Ligue 1.
Ce a urmat? Păi cred că știți deja: „pas des problemes”! Două victorii și câte patru goluri marcate în poarta fiecăruia. Au revoir!
Un favor pentru Hansi Flick
Luis Enrique e ultimul antrenor cu care Barcelona a câștigat Champions League. Și care nu pierde nicio ocazie să-și declare dragostea eternă față de clubul catalan. E cam ca iubita pe care ai pierdut-o și care, atunci când o întâlnești la brațul altuia ține să-ți spună că se gândește des la tine și să-ți transmită că va veni vremea regăsirii.
Champions League a devenit acum obsesia Barcelonei, cam cum era Liverpool cu Premier League mai demult. Pentru Hansi Flick, meciul cu PSG a fost un perfect prilej de a vedea cum stau lucrurile de fapt, într-un moment în care despre echipa lui se vorbea doar la superlativ. Mașina de fotbal catalană a nimerit însă acest duel contra celui mai bun adversar fix în mijlocul săptămânii cu ”Clasico”, un meci, pesemne, mult mai important.
S-a vorbit, și e foarte corect, că partida cu PSG nu înseamnă mai mult de 3 puncte într-un parcurs lung, însă jocul cu Real Madrid nu tot 3 puncte ar trebui să însemne? De bine de rău, în La Liga marja de eroare oferită de cele 6 puncte avans există deja. Se vede treaba că o victorie cu Real Madrid înseamnă mult mai mult în calculele catalanilor, iar pentru asta s-a sacrificat într-o oarecare măsură examenul cu Luis Enrique.
Care, cu siguranță, ar fi fost altfel susținut în condițiile unui meci eliminatoriu, să zicem ”sfert” sau semifinală, ba chiar înclin să cred că ar fi fost susținut altfel și dacă duminică nu era „Clasico”.
Flick a ales să-l menajeze pe Rodri, a cărui importanță începe să se deslușească atunci când lipsește, și să-l scoată pe Pedri într-un moment în care cei doi împreună puteau întoarce balanța la mijlocul terenului. Chiar și-așa, antrenorul german a putut să tragă unele concluzii.
Cu 5 jucători de 19 ani în teren, Barcelona de azi e încă în formare, iar asta se vede atunci când adversarul e unul perfect închegat. Dacă va putea să extragă învățămintele de rigoare, eșecul de la Paris s-ar putea transforma într-un succes.
Iar asta e valabil și pentru Lamine Yamal. I s-a tot sugerat, au făcut-o Pedri și Luis Enrique la conferința de presă, că o comparație cu Messi nu-i profitabilă pentru el. Cu Messi nu se poate compara nimeni, oricine încearcă asta pierde din start. Lamine a vrut să fie Messi pe un stadion pe care Messi n-a prea fost în elementul lui.
I-a ieșit un gol stratosferic, bun de dus la unul din muzeele Parisului, însă două goluri ale adversarilor au plecat din mingi pierdute de el, din încercarea de a juca savant în loc de simplu. Se zice că va lua Balonul de Aur, însă lecția de franceză primită de la Luis Enrique ar trebui să-i folosească.
E posibil ca Lucho să-i fi făcut un favor lui Flick. Și să-i așeze lucrurile la dimensiunea corectă. Lui și jucătorilor Barcelonei. Să descoperi că nu ești atât de bun precum crezi și precum crede toată lumea nu e deloc o dramă. Dușurile reci sunt bune pentru sănătate, dar și mai bune pentru trezirea la realitate. ”Menos mal” ar putea spune Barcelona ca o replică la acel ”pas des problemes” al PSG-ului.
