Articol de George Nistor - Publicat duminica, 15 noiembrie 2026, 14:30 / Actualizat duminica, 15 noiembrie 2026 14:40
România a învins Polonia cu 2-1, pe Arena Națională, într-un meci în care a cedat inițiativa, a avut dificultăți în a construi atacuri elaborate și a găsit soluțiile ofensive mai ales după recuperarea mingii. Tricolorii lui Gheorghe Hagi au preferat să se apere în propria jumătate și să caute verticalizări rapide, fără să reușească însă să lege suficient de multe acțiuni pentru a-și impune jocul.
Selecționerul României a început partida într-un sistem 4-3-1-2, cu Ianis Hagi în spatele cuplului Man - Coman, în vreme ce Jan Urban a mizat pe un 4-4-2, cu Lewandowski și Swiderski în atac. Polonezii au avut o organizare mai bună în circulația mingii, au avansat progresiv și au exploatat spațiile laterale.
Intrarea lui Daniel Bîrligea a schimbat cursul partidei. Atacantul a adus un profil diferit în ofensivă, cu mai multă capacitate de a proteja mingea și de a juca vertical
Alexandru Cicâldău a deschis scorul în minutul 68, cu un șut de la distanță deviat de Kiwior, iar Dennis Man a dublat avantajul patru minute mai târziu, după o acțiune de deplasare excelentă a lui Daniel Bîrligea. Regula a redus din diferență pe final (82').
„Totu-i tactica” este un proiect GSP care își propune să analizeze modul în care antrenorii aleg să abordeze tactic partidele-cheie. Pentru a determina cele mai importante date, ne folosim de platforma Wyscout, care oferă parametri și informații relevante colectate de 250 de experți din toată lumea.
Presiunea Poloniei ne-a ajutat enorm
România a intenționat să țină adversarul departe de propria poartă în primele minute, însă n-a reușit să mențină intensitatea pressing-ului, moment în care Polonia și-a dezvoltat construcția pe cele două benzi. Nu a fost o succesiune de atacuri ultra-rapide, ci un joc metodic, în care oaspeții au căutat să deplaseze blocul României.
Gazdele au avut însă și de câștigat din această abordare. Pe măsură ce Polonia a urcat liniile și a împins jocul spre poarta lui Hindrich, au apărut spații în spatele mijlocașilor și fundașilor laterali. Nu au construit foarte mult, dar au căutat să ajungă repede în zonele în care puteau pune în dificultate apărarea adversă, prin incursiuni.
Una dintre puținele conexiuni care au funcționat în prima parte a fost cea dintre Eissat și Coman, în principal în proximitatea mijlocului terenului.

A fost, în fapt, și o soluție de ieșire din propria jumătate, dar nu și una care a produs continuitate. Coman nu a reușit să se sincronizeze suficient de bine cu ceilalți colegi, iar în relația cu Cicâldău au apărut frecvent suprapuneri și situații în care cei doi au ocupat aceeași zonă.
21de posesii ale Poloniei au ajuns în zona careului advers, față de numai 6 ale României. Diferența arată cât de mult a avansat echipa lui Jan Urban în raport cu adversara și cât de des a fost obligată România să se apere aproape de propria poartă. Polonezii au folosit lățimea terenului pentru a crea superioritate, în special prin Zalewski, care a câștigat frecvent duelurile individuale.
În schimb, România a șutat mult de la distanță, prin Ianis Hagi, Cicâldău, Băluță și Dragomir, fără să găsească o cale constantă spre poarta lui Dragowski. A rezultat astfel un joc al momentelor, al intercepțiilor și al încercărilor de verticalizare.
După pauză, leșii au urcat și mai mult liniile și am găsit spațiile pentru contraatac. Am revenit la arma pe care naționala a folosit-o de atâtea ori de-a lungul timpului.
Hagi a ales să se apere jos
Selecționerul României nu a încercat să mențină permanent echipa într-un pressing avansat. După primele minute, tricolorii au preferat să se retragă, să închidă spațiile din fața careului și să aștepte momentele în care puteau recupera mingea, dar nu foarte jos.
În partea secundă, presiunea oaspeților a crescut. România a avut și mai puțin mingea, a fost împinsă în propria jumătate și a trebuit să rezolve numeroase situații în apropierea careului. În aceste condiții, mingile recuperate au devenit esențiale pentru supraviețuire.
15mingi a recuperat Tudor Băluță, cel mai bun jucător al României la acest capitol. Mijlocașul a avut un rol important în protejarea zonei centrale, a intervenit în dueluri și a încercat să recupereze posesia în fața fundașilor.
În același timp, Vlad Dragomir a încercat să ofere circulație, inclusiv prin pase laterale, însă nu a avut mereu sprijinul necesar pentru a continua construcția. A căutat să mute jocul, dar România a rămas o echipă cu dificultăți în a lega recuperarea de următoarea acțiune ofensivă.
Nici pressing-ul nu a fost suficient de bine coordonat. Jucătorii din față nu au reușit să închidă culoarele de pasare, iar mijlocașii au ajuns să acopere distanțe mari pentru a limita avansarea polonezilor.
România a reușit să fie ceva mai periculoasă pe flancul drept. Man a găsit mai multe momente în care să atace spațiul, iar Rațiu a putut participa la acțiunile din acea zonă.
Totuși, apărarea a continuat să fie pusă la încercare. Hindrich a intervenit la șutul lui Lewandowski, apoi la execuția lui Benedyczak, înainte ca Regula să reducă diferența cu o lovitură de cap.
Andrei Rațiu a avut o seară dificilă în duelurile cu Nicola Zalewski, polonezul reușind să-l depășească în ambele driblinguri încercate direct împotriva fundașului român. Zalewski a fost unul dintre principalii furnizori de pericol ai oaspeților, cu 7 driblinguri reușite din 8 și 5 centrări precise din 8. Rațiu a câștigat doar 4 dintre cele 12 dueluri disputate, un randament de 33%. Românul a pierdut ambele dueluri directe la sol și cu Oskar Kubiak, fundașul stânga polonez, aflat la debut pe Arena Națională.

Indicele de pressing al României a scăzut de la 54 în primele 15 minute la 10 în următoarele intervale, semn că tricolorii au început să pună mai multă presiune după debutul partidei. După pauză, valoarea a coborât până la 9 în intervalul 46-60, apoi a urcat la 10,7 și 11 în ultimele două segmente, în timp ce Polonia a intensificat, ajungând la un PPDA de 4,9 în ultimele 15 minute.
Per total, raportul a fost de 12,1 pentru România și 6,8 pentru Polonia. PPDA (numărul de pase permise adversarului pentru fiecare acțiune defensivă) este un indicator al intensității pressingului: cu cât valoarea este mai mică, cu atât presiunea este mai mare.
Bîrligea a adus verticalizarea în ultima treime
Schimbările făcute de Hagi în minutul 67 au modificat felul în care România a atacat. Bîrligea a intrat în locul lui Coman, iar Corbu l-a înlocuit pe Ianis Hagi.
Mai departe, Cicâldău a avansat în spatele celor doi atacanți, în timp ce Corbu a completat linia de mijloc, alături de Băluță și Dragomir. România a păstrat structura de bază și a câștigat un atacant capabil să joace direct, să protejeze mingea și să ofere profunzime.

Două pase decisive pentru șut a reușit Bîrligea în cele 29 de minute petrecute pe teren. Una a produs golul lui Dennis Man, cealaltă l-a lăsat pe Ianis Stoica într-o poziție ideală de finalizare. Diferența față de ceea ce oferise Coman până atunci a fost evidentă în felul în care noul intrat a reușit să țină fundașul advers în spate și să joace rapid spre poartă.
La golul de 2-0, Bîrligea a întors adversarul, a protejat balonul și l-a lansat pe Man în spațiul liber. Atacantul a ajuns singur cu portarul și a finalizat fără emoții. A fost o acțiune simplă ca execuție, dar importantă prin ceea ce a oferit atacului României: un punct de sprijin, capacitatea de a câștiga duelul și o pasă verticală care a eliminat mai mulți adversari din joc.




Ulterior, Bîrligea a construit o nouă acțiune asemănătoare, și-a ținut adversarul în spate și l-a găsit pe Ianis Stoica, intrat la rândul lui pe teren, într-o poziție foarte bună. Atacantul a ratat ținta din situație de unu la unu.
64%dintre pasele înainte ale României au fost precise. Tricolorii au reușit 79 din cele 124 de încercări, în timp ce Polonia a avut un randament de 71%, cu 100 de pase reușite din 141.
100%dintre pasele înainte ale lui Daniel Bîrligea au fost precise. Atacantul a reușit ambele încercări, 2 din 2, în cele 29 de minute jucate. În rest, a câștigat 5 dintre cele 12 dueluri și a avut 9 acțiuni reușite din 24.
Poate că aici stă și lecția acestei victorii. România a avut, de-a lungul timpului, o armă la care s-a întors de fiecare dată când i-au lipsit soluțiile: contraatacul. Să recupereze, să plece repede, să verticalizeze, să lovească înainte ca adversarul să-și așeze apărarea. Am revenit la ea și, împotriva Poloniei, ne-a ieșit. Bîrligea a adus exact profilul de care aveam nevoie, Man a găsit spațiul, iar patru minute au schimbat seara.
dentitatea se construiește prin consecvență. România are nevoie de continuitatea unui plan, de repere pe care să le recunoască și jucătorii, și selecționerul, de la un meci la altul. Contraatacul poate fi o armă, poate chiar cea mai potrivită în anumite împrejurări. Important este să știm când îl folosim, cum ajungem la el și ce facem după ce ne-am consumat muniția. Cu Polonia ne-a ajuns.
Aveam nevoie de victorie, aduce entuziasm, aduce bucurie. S-au luptat, au făcut ambele faze. Echipa a arătat bine de data asta. Acum au fost conectați, au stat bine în teren. Faza defensivă am făcut-o bine spre foarte bine. În atac am avut ocazii, am făcut lucruri bune. Păcat, îmi aduc aminte de ce a fost în spate. E o victorie frumoasă și atât, de aici putem începe să construim.
- Gheorghe Hagi, selecționerul României
Cifrele meciului România - Polonia
Parametru | România | Polonia |
Posesie | 43% | 57% |
Situații de gol | 10 | 14 |
Acuratețea paselor | 79% (254/322) | 82% (331/404) |
Șuturi cadrate | 4 | 3 |
Cornere | 4 | 7 |
Mingi recuperate | 79 | 95 |
Am întâlnit o echipă care pierduse toate meciurile până acum și care juca în fața propriilor suporteri. Era clar că va fi foarte motivată. Consider că am fost cam la același nivel cu România. Am primit două goluri la care i-am ajutat pe adversari. Primul a venit după o deviere, iar la al doilea nu ne-am poziționat bine la o aruncare de la margine și am lăsat un jucător nemarcat.
- Jan Urban, selecționerul Poloniei
Ai o informație? Scrie-ne pe [email protected]! Gazeta își protejează întotdeauna sursele.