Articol de Oana Duşmănescu - Publicat vineri, 27 februarie 2026 13:24 / Actualizat vineri, 27 februarie 2026 16:31
O dată la 4 ani, Jocurile Olimpice de iarnă aduc adrenalină, povești incredibile, concursuri animate și surprize. Nu e niciodată o surpriză însă numele națiunii care încheie clasamentul final al medaliilor pe primul loc: întotdeauna este Norvegia. Care sunt explicațiile hegemoniei acestui stat cu populație restrânsă, de numai 5,6 milioane de locuitori?
Norvegia a „câștigat” și Olimpiada de la Milano-Cortina 2026, sportivii din această țară întorcându-se acasă cu un total de 41 de medalii (18 de aur, 12 de argint și 11 de bronz), urmată de SUA - cu 33 de trofee și Țările de Jos cu 20.
Dacă facem socoteala tuturor edițiilor JO hibernale, dominația norvegiană e copleșitoare: 447 de medalii, dintre care 166 de aur. Cea de-a doua clasată, SUA, se află la mare distanță: 363 de medalii cucerite la toate edițiile JO de iarnă de până acum.
Publicația The Guardian a încercat să găsească explicațiile pentru care o națiune mică este lider incontestabil în sporturile de iarnă - peisaj al orgoliilor pentru multe state cu tradiție și investiții, printre care SUA, Rusia, Olanda și Germania.
447 de medaliia strâns Norvegia în 25 de ediții ale Jocurilor Olimpice de iarnă - 166 de aur, 146 de argint și 135 de bronz
O primă concluzie ar fi una extrem de simplă: norvegienii fac din sport ceva distractiv și nu-și pun copiii să sufere pentru performanță.
Nici la Jocurile Olimpice de vară norvegienii nu stau tocmai prost, dar incomparabil mai slab decât la Olimpiada albă. La JO de la Paris 2024, ei au plecat acasă cu 4 medalii de aur din cele opt cucerite în total.
Secretul este că Norvegia și-a creat, de-a lungul timpul, deliberat și aplicat, unul dintre cele mai sustenabile sisteme ce susțin și promovează sportul, la nivel mondial.
În Norvegia, copiii cu vârsta sub 12 ani nu au competiții care să aibă o ierarhie finală. Cu alte cuvinte, primul principiu olimpic, participarea, este aplicat cu sfințenie, pentru că în acea perioadă medaliile și clasamentele pot avea efect psihologic negativ.
Secretul Norvegiei: toți copiii mai mici de 12 ani primesc medalii și diplome, nu numai ocupanții primelor trei locuri din clasament
Acestea îi pot descuraja pe cei care nu câștigă și le pot da speranțe false copiilor care gustă prea devreme din fructul succesului.
Nealcătuind clasamente, norvegienii elimină antrenamentele suplimentare care asigură trofee, discuțiile anxioase despre clasamente, dezamăgirea din cauza ratării unui selecții și „înfrângerile devastatoare” dintr-un weekend care ar trebui să fie motiv de bucurie pentru copii - fie că practică schi fond, sărituri cu schiurile sau biatlon.
Norvegia are, la nivel de stat, o strategie pentru copii și tineret care se bazează pe viziunea generic numită „Bucuria sportului pentru toți”.
The Guardian scrie că Marea Britanie nu a găsit încă rețeta pentru promovarea mișcării fără presiune în rândul copiilor și, de aici, lipsa medaliaților olimpici în număr mare la nivelul seniorilor.
„Nu e neapărat vorba despre faptul că antrenorii și cluburile nu vor să creeze o experiență plăcută, ci despre faptul că par să aibă alte priorități. Simplitatea și claritatea sistemului sportiv norvegian pentru copii nu se potrivește cu sistemul britanic.
Norvegia: Nu e important ca un copil de 5 ani să priceapă că „sportul e greu și trebuie să suferi ca să fii campion”
Norvegienii se simt foarte bine oferind trofee tuturor copiilor participanți! Această idee e ridiculizată în UK, spunându-se că nu aceasta e viața reală, că e un lucru moale, jalnic, un semn de slăbiciune”, scrie The Guardian.
Dar exact asta fac norvegienii cu copiii, care apoi cresc și devin campioni, într-o atmosferă liniștită, fără stres și fără condiționări aberante, dominând net sportul olimpic de iarnă.
Norvgienii spun că, pentru ei, cel mai important lucru e ca puștii să se îndrăgostească de sport și să revină mult timp după ce fac cunoștință cu o disciplină sau alta. Ei spun că nu e deloc esențial ca un copil de cinci ani să priceapă că „sportul e greu și trebuie să suferi ca să fii campion”.
Este o societate care, per ansamblu, demonstrează că adulții care răzbat în viață, inclusiv sportivii de elită, se călesc cel mai bine dacă au experiențe pozitive în copilărie.
Fondistul Johannes Høsflot Klaebo, 29 de ani, a cucerit 6 medalii de aur la Milano-Cortina 2026 și are 11 trofee supreme la Jocurile Olimpice în total, fiind cel mai galonat sportiv din disciplinele de iarnă. El a început însă să facă performanță de-abia după ce a împlinit vârsta de 15 ani, după ce a încercat mai multe discipline.
„Copiii norvegieni nu sunt presați să se specializeze de timpuriu în vreun sport sau altul: talentele precoce nu primesc tratament preferențial în fața celor care asimilează mai greu, iar sistemul investește în fiecare, asigurându-se că toți au șansa lor”, mai notează The Guardian.
Școlile au prevăzute în programă zile de schi, iar familiile merg împreună la schi la sfârșit de săptămână.
Nordicii preferă să nu-i împartă pe copii în cei „cu talent” și cei ce vor rămâne mereu dezamăgiți de faptul că au fost catalogați prea devreme drept necorespunzători.
Drept rezultat, în această țară, 90% dintre copii și 70% dintre adolescenți sunt activi, pentru că sunt cu adevărat pasionați de sport. Pentru că pentru ei sportul înseamnă bucurie. În multe alte țări însă sportul înseamnă stres, presiune, abuzuri și abandon timpuriu.
Cei responsabili cu implementarea programelor sportive pentru copii în Norvegia au următoarele scopuri: stimularea creativității, dezvoltarea motricității și a coordonării, a muncii în echipă și a relațiilor sociale.
Fiind mai puțin competitivi, copiii din Norvegia învață, paradoxal, mai multe despre sport. Iar bucuria pentru medaliile câștigate la cel mai înalt nivel e mereu deplină, în rândurile jurnaliștilor și ale oamenilor obișnuiți.
„Restul lumii face diferența clară între sportul ca hobby și sportul serios și competitiv de parcă ar fi un adevăr esențial în viață”, scrie The Guardian, care subliniază că antrenorii ar trebuie să fie primii educați în acest sens: înainte de a forma campioni, să-i facă pe copii să iubească sportul și să-l practice cu plăcere, alături de prieteni, pentru a deveni niște adulți mai fericiți și mai sănătoși.
