Avocații diavolului

În ofsaid s-a găsit însă, ba încă în ofsaid clar, unul dintre coechipierii lui Haaland, argentinianul Enzo Fernandez. Care a influențat prin poziția lui neregulamentară desfășurarea fazei. Ca atare, a tras concluzia ProRef, Professional Game Referees, forul englez similar CCA-ului de la noi, reușita norvegianului trebuia anulată. Altfel zis, gol mincinos, eroare gravă de arbitraj.

Ei bine, ProRef n-a avut nevoie, atenție!, decât de 4 ore pentru a analiza faza cu pricina și a preciza că arbitrii, de fapt, cei din camera VAR, au viciat rezultatul. Odată cu furnizarea detaliilor, ProRef s-a scuzat fața de Man Utd și a promis public că va reveni cu detalii când va definitiva ancheta.

De remarcat însă, de lăudat, promptitudinea dovedită în analizarea unei situații interpretabile, la limită. Faptul că mai marii cavalerii fluierului de dincolo de Canalul Mânecii s-au simțit obligați înaintea iubitorilor fotbalului, ca și a cluburile implicate, să lămurească lucrurile. Să nu lase nimic în ceață. În coadă de pește, cum se spune.

În paralel, la București, pe 5 septembrie, adică în urmă cu 9 zile (când scriu acest text), „centralul” Istvan Kovacs și colegii lui de la VAR, George Găman și Andrei Chivulete, au comis mai multe gafe în partida Dinamo-FCSB, terminată cu 2-1 în favoarea „câinilor”.

Vă imaginați că grecul Kiros Vassaras, starostele Comisiei Centrale a Arbitrilor, ori careva dintre subalternii lui, a catadicsit să iasă cu vreo explicație, să încerce măcar să discute pe marginea unor decizii pe care unii le-au văzut într-un fel și alții invers?!

Nu, nu s-a obosit nimeni, la CCA, ca la FRF, în general, nu se poartă transparența. Vorbim, din păcate, despre un stat în stat, arbitrii noștri se consideră intangibili. Ei nu dau socoteală nimănui, deși sunt plătiți, și nu puțin, chiar din banii cluburilor.

Nu doar atât. Când e limpede ca lumina zilei că englezii reprezintă o altă lume, una evident mai normală, însuși șeful FRF, Răzvan Burleanu, are marea lipsă de inspirație, ca să n-o numesc impertinență, să declare că „Rolul nostru, al tuturor, este să-l susținem pe Istvan Kovacs chiar și atunci când greșește”. Ba și dacă acesta admite, fair, că „N-a fost seara mea”?!

Poate n-am înțeles eu bine și-mi cer iertare, oare asta vrea Burleanu, să fim avocații diavolului?!