Articol de Andrei Crăiţoiu, Valentin David (video) - Publicat joi, 17 septembrie 2026 13:37 / Actualizat joi, 17 septembrie 2026 16:39
A visat să ajungă în NBA, a jucat în prima ligă din Franța și a împărțit vestiarul cu viitori campioni NBA și câștigători de Euroligă. O accidentare i-a schimbat însă drumul, iar la 20 de ani Mathieu Bauduin a lăsat baschetul de performanță pentru business. Astăzi, la 39 de ani e CEO și spune că are aceeași misiune ca un antrenor de baschet: să construiască o echipă capabilă să câștige.
La 2,04 metri, Mathieu Bauduin a crescut cu gândul că poate ajunge în NBA. Pivot de meserie, francezul a făcut baschet de performanță încă din adolescență și a trecut prin Pôle France, înainte să ajungă la Le Havre, în prima ligă din Franța, în sezonul 2005-2006.
A împărțit vestiarul cu jucători care au ajuns la cel mai înalt nivel, precum Ian Mahinmi, campion NBA în 2011, și Fabien Causeur, câștigător al Euroligii cu Real Madrid.
Visul lui Bauduin s-a oprit însă înainte să ajungă în Statele Unite, acolo unde își dorea încă din copilărie. O accidentare și, mai ales, conștientizarea faptului că drumul către NBA devenea tot mai greu de parcurs l-au făcut să tragă linie după o carieră scurtă, dar intensă.
A continuat să joace la Poitiers, în Pro B, dar în 2007 a decis să închidă capitolul baschetului și să înceapă o nouă etapă. Și-a continuat studiile în domeniul comerțului și administrării afacerilor și a intrat în retail chiar în același an.
La 15 ani distanță, a ajuns în România în toamna lui 2022, iar un an mai târziu a devenit CEO-ul Leroy Merlin România.
Într-un interviu pentru GSP.RO, Mathieu Bauduin (39 de ani) vorbește despre visul NBA, momentul în care a renunțat la baschet, anii petrecuți pe teren și despre cât de mult seamănă, în opinia sa, lumea sportului de performanță cu cea a businessului.
VIDEO. Mathieu Bauduin: „Mi-am dat seama că niciodată nu o să ajung în NBA!”
- Domnule Bauduin, vă mai aduceți aminte momentul în care ați venit în România? Cum a fost la început?
- Îmi amintesc foarte bine. Am ajuns în România în urmă cu patru ani. Am venit cu soția mea și am descoperit o țară incredibilă. Pentru că din Franța... „România... Ce este România?!”. Am văzut o țară incredibilă și mulți locuitori foarte simpatici și foarte accesibili. Mi-a plăcut mult!
- Până să ajungeți CEO, ați făcut baschet. Cum v-ați descoperit pasiunea asta pentru sport?
- Am avut mulți vecini care au jucat baschet și atunci am spus: „OK, voi încerca!”. Am primit atunci și o veste bună, pentru că eu sunt foarte înalt. Am niște prerogative foarte pozitive pentru baschet. Am jucat și m-am descurcat bine. După, am mers la o echipă din Franța, unde am jucat la profesioniști. A fost un drum scurt, dar foarte intens. Am făcut și baschet, dar și studii.
- Putea să fie baschetul marea dumneavoastră carieră și de ce s-a oprit brusc?
- Am avut o accidentare la picioare, dar al doilea moment a fost atunci când mi-am dat seama că niciodată nu o să ajung unde îmi doream. Adică în NBA! Este important să fim întotdeauna conștienți de care sunt capacitățile, iar eu am făcut un bilanț. Ce vrei? Vrei să continui așa sau vrei să faci altceva? Am descoperit un alt drum și am decis să opresc baschetul și să merg la business.
„Baschetul a fost un vis, nu s-a realizat, am făcut altceva”
- A fost greu momentul ăla în care ați renunțat la sport?
- A fost foarte greu, pentru că a fost un vis pentru mine la baschet. Dar nu s-a făcut pe un timp scurt. S-a întâmplat pe un timp de aproape un an. M-am gândit ce am de făcut și după am decis.
- Maximum de performanță care a fost atins?
- Am jucat în Franța în Pro A, prima divizie. Am fost la Le Havre, apoi am jucat în Liga 2, tot în Franța. Cea mai mare realizare a mea a fost în Franța, când am obținut calificarea cu echipa de tineret la Campionatul European. O amintire foarte minunată pentru mine.
- De ce n-ați putut face pasul mai sus?
- Când am început, a fost un vis, dar acum nu am niciun regret. Eu sunt foarte realist cu mine. A fost un vis, nu s-a realizat, am făcut altceva, iar acum sunt foarte bucuros.
- Acum mai faceți sport? Mai aveți timp?
- Mai fac un pic de baschet și joc cu fetița mea. În realitate, nu avem destul de mult timp, dar când îmi propun ceva și fac asta. Am doi copii, dar da, programul meu este un pic aglomerat.
„Retail-ul este la fel ca baschetul. În fiecare zi suntem pe teren”
- Sunt diferențe mari între o echipă de baschet și echipa pe care o conduceți acum?
- Este o super bună întrebare. În realitate, nu! De ce nu am avut un regret când am oprit baschetul? Este pentru că am descoperit retail. Și pentru mine, retail-ul este la fel ca baschetul. Pentru că în fiecare zi suntem pe teren, facem business și întotdeauna ne stimulăm singuri, dar și cu echipa. Când sunt cu echipa mea, sunt ca un antrenor de baschet. „Facem așa, facem așa”, dar întotdeauna facem în echipă și împreună. În realitate, gândirea e exact la fel.
- Adică o relație jucător - antrenor.
- Exact, sută la sută! Nu știu dacă este mai dificil acum. Depinde. Dacă tu ai o echipă foarte puternică și cu un nivel ridicat de angajament, în realitate nu este dificil, dar este diferit.
- Mergeți pe stadion, mai aveți timp să mergeți să vedeți un meci?
- În România nu am fost pe stadion, dar eu sunt pasionat de sport în general. M-am uitat la US Open și la meciurile de fotbal din Franța, dar și din România. Sunt pasionat de sport, în general.
- Aveți de transmis un mesaj celor care stau în casă și nu fac sport?
- Un mesaj simplu! Dacă tu ai un vis, trebuie să faci tot ce este posibil să ți-l îndeplinești. Dacă nu se întâmplă cum vrei, trebuie să faci altceva și întotdeauna tu vei găsi soluțiile. Vei face altceva cu prietenii tăi și cu familia ta, pentru că întotdeauna vei avea o soluție.
Ai o informație? Scrie-ne pe [email protected]! Gazeta își protejează întotdeauna sursele.
