)
Articol de Mihai Mironică - Publicat marti, 06 octombrie 2026 15:25 / Actualizat marti, 06 octombrie 2026 15:42
Nici nu știi ce este mai penibil, jocul României sau prestația selecționerului ei în aparițiile în care ar trebui să ne explice cum a gândit partidele înainte și în timpul lor.
Deși este antrenorul naționalei cu cel mai slab parcurs din istorie într-o grupă, Hagi a fost pus pe glume după meci, a zâmbit într-o asemenea măsură de parcă tocmai își îndeplinise obiectivul abracadabrant pe care-l anunțase înaintea partidelor, 12 puncte din 12 în această fereastră.
Imaginați-vă un Cornel Dinu pus pe caterincă imediat după ce s-a încheiat dezastrul de la Kosice. Sau un Gheorghe Constantin glumeț după ce Bulgaria ne torpilase de 3 ori la noi acasă fără vreo replică din partea noastră.
Hagi a fost aseară jovial pentru că era fericit, ușurat. După ce luase 10 în precedentele două partide, cu Bosnia-Herțegovina și Polonia, selecționerul nostru a răsuflat ușurat că, de această dată, am pierdut doar la limită. La limita decenței a fost și dorința lui Hagi, exprimată de câteva ori în conferința de presă, de a fi lăsat să se ducă să se odihnească.
Pe bune, ați mai auzit vreodată așa ceva la un selecționer român sau de aiurea? Să tot invoce nevoia de odihnă când țara fotbalistică arde… Dacă pe Hagi nu-l chema Hagi, era lăsat să se odihnească până când se decidea să se întâlnească cu Gică Popescu pentru a-și lua înapoi acțiunile de la Farul.
Înmormântare cu lăutari
Gică Hagi era infinit mai negru de supărare când pierdeau Viitorul sau Farul un amărât de meci de campionat decât acum, când România, sub conducerea lui, a devenit o Andorră cu ifose. S-a făcut caz pentru că Andrei Coubiș a fost surprins râzând împreună cu un adversar la finalul unei catatrofe recente, dar Hagi? Acestea sunt reacțiile unui om care nu a trăit în ultimii 20 de ani în lumea reală.
El crede că România este clubul pe care și l-a inventat pentru ca nimeni niciodată să nu-l mai dea afară. Așa se explică și reacția la întrebarea lui Marius Mărgărit: „Îți place, nu-ți place, Ianis este jucător de națională”. Ăsta-i un răspuns pe care-l poți auzi, în mod normal, doar la Ovidiu, acolo unde Hagi nu-și scotea din primul 11 fiul vârf fals chiar și când Viitorul a avut o serie interminabilă de meciuri în care nu marca.
Hagi, deținătorul recordului de 4 înfrângeri în primele 4 partide oficiale dintr-un mandat, a mai reușit o „performanță” fără precedent. Le-a reproșat jurnaliștilor că nu l-au invocat pe Rareș Ilie.
Deci Hagi convoacă un lot cu dimensiuni ridicole de 33 de jucători, ia în zona de atac o stafie precum Drăguș, ia jucători pe care-i folosește doar ca jaloane pe la antrenamente și tot el îi reproșează presei că nu l-a invocat pe Rareș Ilie? Ceva mai absurd? Păi de ce nu l-a convocat el în ditamai lotul? Poate pentru că are un rol asemănător pe teren cu un anume jucător de la Alanyaspor care freacă banca pe acolo?
Și pentru a afla și Gică Hagi că Rareș Ilie a fost invocat în presă, am comentat meciul în care Mantova a eliminat-o pe Lazio din Coppa Italia și am apreciat jocul lui Ilie din acel meci. Trebuia doar să se uite.
Dar Portugalia e prea departe? Ochiul scrutător al selecționerului bate până-n Serie B, dar nu și până-n prima ligă portugheză? Trebuie Ianis Stoica să-și schimbe numele, să-l cheme Marin sau Petre Stoica pentru a putea fi convocat într-un lot de 33 de jucători în care sunt incluși convalescenți ca Drăguș sau bancagii precum Mihăilă și Ianis Hagi?
America ‘94 îl contrazice pe Hagi
Băi, da’ gata. A anunțat Gică Hagi că „din noiembrie, trebuie să fie calitate și nu cantitate” în lotul României. Dar cei de la FRF nu l-au anunțat pe Gică Hagi că Nations League a început în septembrie și că deja este compromisă calea prin care am ajuns în baraj pentru Mondialul din acest an sau în cel pentru EURO 2020? Că astfel am ajuns în urna a treia valorică în preliminariile pentru EURO și astfel vom avea doi balauri în grupa preliminară?
Gică Hagi ne-a spus după a patra înfrângere din această grupă: „când îmi dau seama că s-a terminat, plec”. Reflexul celui care crede că este patron nu doar la Ovidiu, ci și al României. Cel mai tare moment din istoria naționalei contrazice această bosumflare a lui Hagi, că pleacă el când vrea, când simte că e gata.
Mircea Sandu n-a așteptat să fie gata, l-a concediat pe Cornel Dinu după dezastrul de la Kosice, l-a instalat pe Anghel Iordănescu care „a luat căruța din drum”, altă expresie clasică a lui Hagi, calificarea a fost salvată, iar România, cu un decar strălucitor, peste Balonul de Aur din acel an, a scris cel mai frumos capitol din istoria sa. Nu trebuie să așteptăm sfârșitul pentru a spune „destul”.
