Articol de Eduard Apostol - Publicat miercuri, 07 octombrie 2026 23:57 / Actualizat joi, 08 octombrie 2026 00:21
Diogo Pinto, 27 de ani, mijlocașul ofensiv al lui Dinamo, a acordat un interviu in extenso Gazetei Sporturilor în care a vorbit deschis despre fotbal, viață personală și cam tot ceea ce ne-a trecut prin minte pe durata dialogului, unul relaxat, în tihnă.
Un interviu cu Diogo Pinto curge fluent și natural. Dialogul se leagă ușor. Poți trece lesne de la un subiect la altul, pentru ca apoi să legi o discuție despre familie, copii sau pasiuni.
Minutele aleargă fără să-ți dai seama și descoperi un tânăr fotbalist foarte deschis, dezghețat la minte, jovial, cu care poți vorbi despre orice.
Diogo Pinto a sosit la final de mercato estival în România, la Dinamo, după trei ani petrecuți în Slovenia la Olimpija Ljubljana, cu care a fost și campion. Portughezul a început junioratul la Sporting, a continuat la Benfica, pentru a juca la seniori la Ascoli, Potenza, Vilafranquense, Estrela Amadora, Casa Pia și NK Olimpija.
Tocmai ce-a înscris primul său gol pentru „câini” în 4-0 cu Farul, înaintea pauzei competiționale. În rândurile ce urmează îl puteți descoperi și dumneavoastră pe fotbalistul cu experiență multiplă, inclusiv în cupele europene.
Diogo Pinto despre startul fulminant al lui Dinamo: „E ușor de promis titluri, dar greu de atins. E devreme pentru pronosticuri"
- Olá, Diogo, ce faci, cum ești?
- Sunt bine, sunt bine, îți mulțumesc mult.
- Cum te simți în aceste prime luni pe care le-ai petrecut cu noua echipă?
- Da, sunt aici de o lună, o lună și ceva, și a fost, de când am venit, o experiență cu adevărat uimitoare. Încă de la primirea pe care mi-au făcut-o, de la staff, la conducere, la jucători, la fani, a fost foarte, foarte frumos. Și, bineînțeles, rezultatele se potrivesc cu vibrațiile pozitive pe care le avem aici și, până acum, totul este perfect.
- Va câștiga Dinamo titlul?
- Nu, nu pot să promit titluri (râde).
- De ce? E ușor de promis.
- Da, e ușor de promis, dar greu de atins și trebuie să fim inteligenți și să gândim treptat. Suntem într-un moment bun, dar este încă foarte, foarte devreme și cu toții știm asta. Suntem într-o poziție bună, dar toată lumea știe că este încă foarte, foarte devreme pentru a face pronosticuri la titlu sau ceva de genul. Este foarte greu.
- Dinamo este un nume mare în România, poate știi, te-ai informat, dar ultimul titlu... Știi când a câștigat ultimul titlu?
- Cu mult timp în urmă, nu știu anul exact, dar știu că cu mult timp în urmă.
- Anul viitor vor fi 20 de ani, două decenii.
- 20 de ani. Da.
- Cum crezi că vor sărbători fanii o mare victorie, chiar și un titlu?
- Cu siguranță, din cauza timpului care a trecut și la un club de dimensiunea lui Dinamo, va fi o nebunie în oraș. Dar, așa cum ți-am spus, este foarte greu să fii campion în România. Sunt aici de o lună, dar știu că acest campionat este cu adevărat competitiv, multe echipe uimitoare, calitate bună. Când se va întâmpla asta, nu știu, dar când se va întâmpla, va fi minunat pentru fanii noștri și sper să fie curând. Nu știu când, dar curând.
Diogo Pinto, comparație după primele săptămâni în România: „Fanii sunt mai nebuni decât în Portugalia"
- Ai jucat pentru Olimpija Ljubljana, un nume de top în Slovenia. Poți compara Dinamo cu Olimpija, România cu campionatul sloven?
- Da, pot compara. Imaginează-ți, Olimpija este, așa cum ai spus, un club mare în Slovenia, dar Slovenia este o țară foarte mică. Așa că, în ceea ce privește fanii, în ceea ce privește importanța fotbalului, nu poți compara cele două țări. România este o țară mare, are o cultură mare a fotbalului, iar în Slovenia abia începe să existe această cultură a fotbalului. Cât despre cluburi, bineînțeles, istoria lui Dinamo este mult mai mare decât a Olimpijiei, dar Olimpija rămâne un club mare în Slovenia. A fost și în Europa acum, recent, de mai multe ori. Face o treabă bună, dar să le compari e greu pentru că sunt țări diferite, culturi diferite. Știu din această lună de când sunt aici că aproape fiecare persoană din această țară (România) trăiește pentru fotbal.
- Poți compara cu Portugalia?
- Da, poți compara puțin mai mult Portugalia cu România, pentru că avem aproximativ aceeași cultură. Când te naști, joci futsal, joci fotbal sau fotbal pe plajă, deci totul cu mingea la picior. Și cred că din punct de vedere cultural suntem puțin similari, adică chiar și aici Bucureștiul, desigur, nu este la fel ca Lisabona, din punct de vedere al vremii sau altceva, dar oamenii sunt de treabă. Ca în Lisabona. Oamenii din Portugalia și cei din România știu că se înțeleg bine. Suntem latini, este mai ușor de comparat decât cu Slovenia, cu siguranță. Iar din punct de vedere al fotbalului, da, ai cele trei cluburi mari în Portugalia, de asemenea campionatul este foarte competitiv și, da, tot cred că fanii sunt mai nebuni aici pentru fotbal, iubesc cu adevărat fotbalul. Chiar mai mult decât în Portugalia.
- Chiar și peste Portugalia?
- Da, cu toată calitatea pe care o are Portugalia, unde e un campionat foarte bun, fanii sunt mai nebuni aici.
„Fanii lui Dinamo se aseamănă cu cei ai Benficăi. Au aceeași cultură"
- Ai putea compara fanii lui Dinamo cu cineva? Ai jucat pentru Sporting, pentru Benfica...
- Sunt mai aproape de fanii Benficăi, datorită pasiunii de care dau dovadă, știi? Fanii Benficăi sunt cei mai pasionați dintre toate trei mari din Portugalia. Dacă echipa pierde, rămân toată săptămâna supărați și triști, iar la Dinamo cred că au aceeași cultură. Iubesc cu adevărat clubul. Cu cei de la Benfica i-aș compara.
- Ești benfiquista?
- (râde) Eu? Nu, nu, nu, sunt fan Sporting. Sunt fan Sporting de când m-am născut, cu familia mea, cu toții. Am petrecut mult timp la Sporting, respect Sporting foarte mult și iubesc Sporting pentru că am fost fan de mic, dar apreciez Benfica pentru ce mi-a oferit. Dimensiunea Benficăi este diferită de cea a lui Sporting. Pentru că Benfica este mai mare, are mult mai mulți fani, atenția asupra ta este mult mai mare și, pentru ce mi-a oferit acest club, trebuie să-i fiu recunoscător toată viața.
- Benfica e mai mare și decât Porto?
- Da, da, da, da.
Tatăl lui Diogo Pinto i-a povestit prima oară despre Dinamo București. Care este legătura
- Ce știai despre Dinamo înainte să vii în România?
- Da, știam multe pentru că tatăl meu este cu adevărat un fan al fotbalului și mi-a povestit lucruri de demult. Eu sunt dintr-un oraș numit Tomar, din Portugalia, iar cei de acolo au ridicat nocturna pentru stadion, luminile, și au invitat-o pe Dinamo să meargă acolo. A fost primul club care a mers în orașul meu, un oraș mic. Acesta a fost un fapt incredibil, tatăl meu mi-a spus totul despre Dinamo. Și mi-a zis: "Nu-ți vei da seama cât de mare este Dinamo până nu vei fi acolo!". Și a fost adevărat. Ca să-ți răspund la întrebare, știam că este un club mare, din istorie, toată lumea o știe pe Dinamo în Portugalia.
- Cum ai descrie impactul pe care România îl are asupra ta?
- Am venit aici de o lună, într-o lună nu poți vedea totul. Dar până acum, așa cum am spus, am zero lucruri rele de spus despre orice: club, oraș, jucători și atmosfera pe care o creează. Soția mea și fiul meu se bucură foarte mult de meciuri când vin să vadă.
Cu cine se luptă Dinamo pentru titlu
- Cine crezi că vor fi candidatele lui Dinamo în lupta pentru titlu?
- Ai multe echipe bune, adică, cum este clasamentul acum, cu Craiova, cu Cluj, cu Rapid, cu Petrolul care face un sezon remarcabil. Ai o mulțime de echipe care pot ajunge sus, nu știu cine, așa cum ți-am spus, este încă foarte, foarte devreme, dar din ce am văzut, sunt multe formații cu calitate și potențial să o facă. Dar totul se va decide la detalii și în ultima parte a sezonului. Este important să continuăm să câștigăm, să menținem această serie pentru noi, pentru că cu cât luăm mai multe puncte, cu atât mai bine, bineînțeles.
- Ai auzit de rivalitatea dintre Dinamo și Steaua / FCSB?
- Da, cu siguranță. Și am simțit-o în meci, puțin, când am intrat pe teren. Face parte din fotbal, la fel cum avem în Portugalia Benfica, Porto, Sporting, iar pentru mine sunt cele mai frumoase meciuri de jucat. Ca jucător, simți că aceste meciuri sunt diferite, înseamnă mult mai mult decât 3 puncte. Suntem bucuroși că am obținut acea victorie și a fost uimitor de simțit. A fost și primul meu meci acasă, de asemenea, și a fost extraordinar.
Nu mi-am dat seama cât de mare este Dinamo până când am venit aici. Din prima zi când i-am întâlnit pe fani la DinamoFest, am zis: "Asta e o nebunie". Măreția clubului am resimțit-o aici
Diogo Pinto, mijlocaș Dinamo
De ce a semnat cu Dinamo: „Aveam nevoie de o schimbare"
- Când ai semnat cu Dinamo, Andrei Nicolescu, președintele lui Dinamo, a spus că Nuno Campos te cunoaște foarte bine și că ești un pariu al lui. Ce părere ai?
- Am vorbit cu antrenorul înainte să vin, bineînțeles. Nu am lucrat cu el, dar îl cunoșteam. Și a încercat să mă convingă să vin aici, normal, ca pe orice jucător. O țară nouă, știi, toate astea... Dar aveam nevoie de o schimbare de genul ăsta, știi, aveam nevoie de o provocare ca asta și cred că Dinamo este o provocare foarte bună pentru mine, din toate punctele de vedere, datorită campionatului, datorită clubului.
- De ce aveai nevoie de o nouă provocare?
- Pentru că jucam de trei ani la același club, îmi doream o schimbare. Și m-am gândit: "Ce e mai bună decât o schimbare de a merge la un club mare dintr-o țară mare?". Și am văzut oportunitatea de la Dinamo, de asemenea, am vorbit cu antrenorul. Și noi cred că vedem fotbalul în același mod. Iar asta ajută mult când decizi ceva și este mai ușor să hotărăști după ce vorbești cu antrenorul și vezi similitudinile, modul de joc, modul în care el își dorește ca eu să-mi fac jocul meu sau cum văd jocul, știi.
Diogo Pinto, impresionat de un detaliu al României: „Foarte, foarte, foarte sigur Bucureștiul"
- Cum ești în afara fotbalului?
- Așa cum ți-am spus și înainte, sunt un om de familie. Foarte, foarte apropiat de familie. Am 27 de ani, am toată viața înainte, știu, dar pentru că joc fotbal de când m-am născut, parcă am... 35, pe cuvântul meu (râde).
- Poți crește cu băiatul tău.
- Da, da, asta e cel mai bine. Iar cu meseria mea, am tot timpul din lume pentru el și pentru mine... Nu pot cumpăra timpul, nimeni nu poate cumpăra timpul. Sunt un om de familie, doar încerc să petrec cât mai mult timp pot cu copilul meu. Are doi ani și jumătate, va merge curând la grădiniță. Și îmi va frânge inima, dar asta e viața, trebuie să mergem înainte. Bineînțeles, îmi place să mă bucur de viață, să mai merg la un restaurant uneori, să ieșim afară, să mă joc în parc cu fiul meu, dar, în ansamblu, sunt un tip liniștit.
- Ce îți place cel mai mult în București până acum?
- În București, uite, sunt aici de o lună, dar nu am avut prea mult timp să vizitez și să văd. Am fost în centru, am fost prin zona în care locuiesc și îmi place pentru că este atât de sigur, nu mă așteptam la asta. Este foarte, foarte, foarte sigur. Uneori îi spun soției mele, Martei, să meargă pe jos până la mall. Imaginează-ți că în unele țări e greu să trimiți o femeie singură pe stradă, iar eu am simțit că locul ăsta e uimitor, pot să-i spun să meargă și ea se simte în siguranță. Chiar se simte în siguranță. Și da, ai de toate în București. Este un oraș mare, ai restaurante, ai magazine, ai parcuri, ai orice vrei să faci.
- Te simți mai în siguranță aici decât în Portugalia, decât la Lisabona?
- Lisabona acum nu e... Cred că România este acum mai sigură decât Portugalia. Portugalia nu este o țară nesigură, bineînțeles. Este sigură, dar cred că România este chiar mai sigură acum, așa cred.
Diogo Pinto despre singurul lucru ce nu-i place la București: „Traficul. De aceea plec cu 20 de minute mai devreme decât ar trebui"
- Poți compara Bucureștiul cu Lisabona și cu Ljubljana?
- O să încep cu Ljubljana pentru că e mai ușor. Este capitala Sloveniei, dar este foarte, foarte mică. Are vreo 200 de mii de locuitori, cred, așa că este un oraș cu adevărat mic. Este foarte sigur de asemenea.
- Are un farmec, are ceva al său.
- Da, da, are impactul ăsta cultural...
- E ca o mică Vienă...
- Da, da, da, da! Ljubljana este foarte, foarte frumoasă, uimitoare de vizitat și mi-a plăcut pentru că, așa cum ți-am spus, sunt un tip liniștit, îmi plac locurile liniștite. Mi-am dat seama de ceva: cred că traficul de aici (din București) este singurul lucru care nu-mi place (râde).
- Îl urăști?
- Nu, nu-l urăsc, pentru că plec cu 20 de minute mai devreme decât ar trebui. Dacă sunt blocat în trafic, asta e, sunt blocat. Dar da, este singurul lucru rău pe care îl pot spune, traficul. Îl poți compara puțin cu Lisabona, dar acolo e mai puțin trafic. Poate la 9:00 dimineața și 6:00 seara este trafic în Lisabona, dar nu în restul zilei. Aici merg în centru la orice oră și e trafic, da.
- Cum compari Lisabona cu Bucureștiul?
- La Lisabona, sigur, ai marea, e un mare avantaj, cel puțin pentru mine. Îmi place să locuiesc aproape de mare. Dar aici simt că este un oraș puțin mai bine organizat, adică e mai ușor să te deplasezi prin oraș, pentru că Lisabona sunt numai dealuri, poduri și toate astea.
Diogo Pinto, uimit de un alt detaliu întâlnit la București: "M-a întrebat dacă mă simt în siguranță"
- Ce îți place cel mai mult la români?
- Cât de calzi sunt. Toată lumea care mă vede pe stradă și mă vede, nu știu, la mall sau în altă parte, mă tratează cu foarte mult respect, dar și cu multă căldură, știi, parcă încearcă să mă facă să mă simt binevenit. Toată lumea. M-am întâlnit cu un tip acum două zile și mi-a zis: "Sper că ești în siguranță aici, ești foarte binevenit în București".
- Da, nu ești primul străin care spune ceva similar.
- Iar impresarul meu mi-a spus dinainte: "Uite, când vei ajunge la București, vei simți ce înseamnă să fii primit într-un mod frumos". Iar pentru mine asta a fost uimitor. Din ziua în care am venit aici și până acum, uimitor.
Avem mulți români și în Portugalia de asemenea și ne înțelegem cu toții foarte bine pentru că, așa cum am spus, suntem o țară caldă, un popor cald, la fel și românii. Suntem cu adevărat similari
Diogo Pinto, mijlocaș Dinamo
Must-see pentru Diogo Pinto în România când va avea timp liber
- Ai de gând să vezi, să vizitezi ceva în România? Poate ai căutat pe Google, pentru când vei avea timp liber mai mult.
- Da, am căutat pe Google, și soția mea mi-a trimis informații, că ea îmi trimite videoclipuri pe TikTok cu toate... Mi-a trimis castelul ăsta din Brașov...
- Da, lângă Brașov, poate Bran...
- Da, castelul Bran, da! Brașovul e aproape de el, da. Și mi-a mai trimis o salină, una chiar foarte mare...
- Probabil, Turda.
- În imagini arată uimitor, da. Trebuie să merg și la Cărturești-ul ăsta din București, pentru că se spune că e wow.
- Carusel.
- Da, se spune că e uimitor. Și mai era ceva... Ah, drumul ăsta, drumul ăsta nebun pe care îl aveți voi...
- Transfăgărășan?
- Da, pe care îl aveți voi, da. Trebuie să-l experimentez măcar o dată, da, cu siguranță. Mai am și altele, dar nu-mi amintesc, însă astea au fost cele care mi-au rămas în minte și unde voi merge când voi avea timp.
Lumina ochilor lui Diogo Pinto: „Benji e atât de sociabil, atât de bun”
- Cum îți influențează copilul viața, alături de soție, alături de întreaga familie?
- Știu că nu le este ușor să schimbe țara, să schimbe cultura. Dar sunt norocos că m-am căsătorit cu Marta, o femeie foarte liniștită și iubitoare, înțelegătoare când vine vorba de asta, iar ea cunoaște provocările. Dar, bineînțeles, meseria mea are întotdeauna avantaje, lucrurile bune, cum ar fi timpul pe care îl petrec cu ei, faptul că ajungem să cunoaștem țări noi, culturi noi. Trebuie doar să ai o minte deschisă. Dacă ai o minte închisă, nu poți să-ți părăsești țara. Case noi, lucruri noi, este diferit, dar cred că lor le place. Bineînțeles că le este greu uneori, uneori copilul meu vrea să-și vadă bunicii. Dar cred că el înțelege că familia suntem noi trei împreună. Evident că avem mai mulți în familie, dar cel mai important este ca noi trei să fim împreună și aproape unul de celălalt.
- Cum se simte copilul tău, Benji, aici?
- Sunt norocos, pentru că este un copil foarte sociabil. Merge la grădiniță și am fost în vizită acolo, iar el doar a intrat în clasă, s-a jucat cu copiii, vorbea în portugheză, copiii vorbeau în română, unii copii în engleză, nu le pasă, sunt copii, se joacă! Iar el este așa de când s-a născut. Iar după meciul cu Farul, l-am dus pe teren și i-a plăcut la nebunie, adică e atât de sociabil, atât de bun cu oamenii, sunt norocos. De asta mi-e și frică să-l am pe al doilea, pentru că am avut noroc cu primul (râde).
- Niciodată nu știi.
- Da, niciodată nu știi, niciodată nu știi! Dar cred cu siguranță că va fi puțin mai greu decât atât, pentru că ăsta a fost un bebeluș atât de cuminte încât... Mi-e frică, mi-e frică pentru al doilea (râde).
Al doilea copil pentru familia lui Diogo Pinto: băiat sau fată?
- Care este marele tău vis pe care dorești să ți-l îndeplinești? În fotbal și în viață.
- În viață, trebuie să continui să-mi măresc familia, bineînțeles. Îți spun că mi-e frică, dar îmi doresc o familie cu...
- Băiat sau fată, al doilea copil?
- Orice își dorește soția mea (râde)! Pentru mine e în regulă, e la fel, e la fel. Am un băiat, dacă o să mai am unul, poate va fi haos în casa mea, dacă mai am o fată, cred că... nu știu, pentru mine va fi puțin...
- Soțiile sunt întotdeauna șefele.
- Daaa (râde). Vreau doar să ofer o viață frumoasă familiei mele, să le ușurez viața a lor mei, iar copilul meu să-mi spună: "Tati, vreau să mă fac doctor" și eu să-l pot ajuta să realizeze asta. Sau "Vreau să mă fac fotbalist" și eu să-l pot ajuta. Asta este singurul lucru pe care mi-l doresc de la viață. Iar din punct de vedere fotbalistic, sigur că vreau să câștig trofee, dar cel mai important pentru mine este să mă bucur de fotbalul meu, pentru că sunt cu adevărat un jucător care se bucură de fotbal, jucând, driblând, marcând, sărbătorind...
Chiar mă bucur de fotbal. Iar unul dintre cele mai mari obiective ale mele este să păstrez această bucurie cât mai mult timp posibil, pentru că a fost visul meu de când m-am născut și a fost uimitor
Diogo Pinto, mijlocaș Dinamo
Planul B dacă nu reușea la fotbal: pilot de avion
- Când erai copil, ce visai să devii?
- Nu prea am avut de ales, nu? (râde) Pentru că am început să joc (fotbal) de la 3 ani și asta e tot ce știam.
- Nu ai avut niciun plan B?
- Am avut. Mi-ar fi plăcut foarte mult să fiu pilot, de avioane. Și chiar am început să le spun celor din familie: "Uite, poate o să fac asta în paralel", dar după ce am devenit profesionist la 17-18 ani, aveam deja contract cu Benfica, așa că nu am mai putut face lucrurile în paralel. Dar ăsta a fost planul meu B. Și, bineînțeles, familia mea m-ar fi susținut dacă aș fi spus că nu mai vreau să devin fotbalist.
- Ai făcut vreun curs pentru a fi pilot?
- Nu, nu, nu am putut începe cursurile pentru că jucam în Youth League și la turnee și nu aveam timp. Doar am vorbit cu familia mea. Am terminat școala cu note bune, am fost un elev foarte bun, și le-am spus: "Uite, acum vreau să joc fotbal, pentru că sunt deja profesionist, dar vreau să fac și asta". Și încercam să găsim o cale să le facem pe amândouă, dar e greu, pentru că atunci când ești în fotbal trebuie să fii dedicat 100%.
Diogo Pinto, de la istoria Greciei Antice la Chandler din „Friends"
- Când erai elev, ce materie preferai?
- Istoria pentru mine este cea mai bună. Iubesc istoria.
- Ai vreun personaj istoric favorit?
- Îmi place Grecia Antică, vremurile alea, știi? Mă fascinează. Dar îmi place să știu despre toată istoria. Am văzut acum pe YouTube un film despre România, filmul despre Independență, unul foarte vechi, din '70 și ceva... Au făcut un film când au sărbătorit independența asta și a fost top! Mi-a plăcut la nebunie filmul ăla. Așa că tot ce ține de istorie îmi place, din orice țară, sunt mereu interesat să aflu mai multe.
- Muzică, filme, preferințe?
- Cu muzica e ușor, e Drake, e artistul meu favorit de când aveam 12 ani. Nu sunt un mare fan al filmelor, sunt mai degrabă un fan al serialelor, pentru că noi, ca fotbaliști, avem mult timp de pierdut, adică de omorât timpul (râde). Un film îl vezi și se termină, de asta îmi plac mai mult serialele. Peaky Blinders, Friends... Îmi place foarte mult Friends, mult de tot! Iubesc sitcom-urile astea.
- Friends e așa, pe vechi, clasic deja.
- Pentru mine e cel mai bun, e favoritul meu.
- Ai un personaj favorit din Friends?
- Da, Chandler! Chandler e ce trebuie, e de top, da, e cel mai bun.
- Din păcate, a murit...
- Da, da, a fost...
- A fost incredibil.
- Ți se rupe inima să afli cum... Cum s-a terminat și toate problemele prin care a trecut de-a lungul vieții. Și de asta nu știi niciodată cum se simt oamenii în spatele măștilor lor, știi,. e înfricoșător. Da, iubesc Friends, iar Chandler e favoritul meu, da.
Ai o informație? Scrie-ne pe [email protected]! Gazeta își protejează întotdeauna sursele.
