Francesco Totti, dezvăluire cutremurătoare » „Am privit moartea în față”

La 10 ani după ieșirea din fotbal, Totti a povestit în autobiografia lansată recent două momente dramatice prin care a trecut: la un pas de depresie după retragere și teama de a nu supraviețui COVID-ului, în toamna anului 2020, la puțin timp după ce tatăl său, Enzo, pierduse lupta cu temutul virus.

Francesco Totti și-a chemat copiii să-și ia rămas bun

Cea mai dramatică perioadă din viața fostului internațional italian a fost în toamna anului 2020, în plină pandemie. Pe 12 octombrie, în acel an, tatăl său, Enzo, a decedat la vârsta de 76 de ani: „Tatăl meu a fost numărul unu pentru mine și, din păcate, a fost încă unul pe lista morților de COVID”, povestește fostul număr 10 al Romei.

La câteva zile după doliu, Francesco s-a îmbolnăvit și el. Febra i-a crescut la 39°C, a dezvoltat dureri, o tuse persistentă și insuficiență respiratorie severă: „Nu puteam să mă dau jos din pat. Medicamente, injecții, poțiuni: nimic nu a funcționat. Mi-era teribil de frică să nu mor ca tatăl meu”. Panicat, Totti și-a chemat copiii să-și ia rămas bun: „Nu știu dacă voi reuși, credeți-mă, nu știu cât mai pot rezista”.

L-au salvat Pier Silvio Berlusconi și medicul-șef de la un spital din Milano

Transportat la Campus Bio-Medico din Roma, el a fost supus mai multor teste care au relevat o pneumonie bilaterală cu saturație de oxigen scăzută la 88%. Medicii au dispus spitalizarea sa imediată, dar fostul căpitan a refuzat și s-a întors acasă: „Nu vreau să sfârșesc ca tatăl meu. Dacă trebuie să mor, vreau să mor în casa mea, nu închis aici, fără să-mi mai văd copiii”.

Acasă s-a izolat într-o cameră, supravegheată video. A îndurat zile grele, iar salvarea a venit de Pier Silvio Berlusconi, fiul fostului prim-ministru al Italiei și patron al Milanului, Silvio Berlusconi. Acesta s-a oferit să-i aranjeze un zbor privat la Milano și l-a pus în legătură cu Alberto Zangrillo, medicul șef de la spitalul „San Raffaele”.

Răspunsul lui Totti: „Ați înnebunit? Nu mă las internat în orașul meu natal, Roma, și acum să vin să mor la Milano?”. Zangrillo l-a învățat telefonic ce să facă și a dat roade.

Profesorul l-a întrebat în ce poziție doarme și, aflând că Totti preferă pe o parte, i-a sugerat să se întindă pe burtă în pat, cu pieptul sprijinit pe saltea și brațele întinse: „Ca Iisus pe cruce!”. Rezultatul: respirația i se îmbunătățit, febra i-a scăzut, iar saturația de oxigen a crescut la 99%. 

„M-am simțit ca și cum aș fi renăscut”, scrie Totti în carte, recunoscând însă că a rămas cu sechele și nu respiră nici acum la fel de bine ca înainte de a se îmbolnăvi.

Retragerea din fotbal l-a afectat serios: „Nu puteam găsi sensul lucrurilor, mă simțeam gol”

Înaintea pierderii tatălui său și a infectării cu COVID, fostul atacant a fost la un pas de depresie după renunțarea la fotbal: „Am riscat să intru în depresie. Nu puteam găsi sensul lucrurilor.

Noi, fotbaliștii, suntem ființe ale obiceiurilor și, dintr-o dată, m-am simțit gol. M-am simțit singur în mijlocul oceanului, parcă îmi fugise pământul de sub picioare”. Durerea sfârșitului carierei sale s-a contopit apoi cu pierderea tatălui său și a transformat acel gol într-o adevărată prăpastie.