Jocurile Olimpice Yoga ar putea deveni sport olimpic. Controversa care a împărțit lumea în două: „E îngrozitor! E o nebunie!”

India vrea să introducă yogasana, o disciplină bazată pe executarea posturilor fizice din yoga, în programul olimpic. Demersul face parte dintr-o strategie mai amplă de promovare internațională a tradițiilor indiene, în contextul candidaturii țării pentru organizarea Jocurilor Olimpice din 2036.

Mondialul de Yoga

Primul Campionat Mondial de Yogasana, organizat în iunie 2026, la Ahmedabad, a reunit 522 de concurenți din 79 de țări. Evenimentul s-a desfășurat pe parcursul a cinci zile, în fața a aproximativ 2.000 de spectatori, și a fost transmis la televiziunea națională.

Spre deosebire de yoga practicată pentru relaxare, yogasana pune accent pe forță, flexibilitate, echilibru și control corporal.

Sportivii execută posturi cu diferite grade de dificultate, evaluate de arbitri pe baza unui sistem de punctaj. Unele poziții trebuie menținute timp de 60 de secunde, iar un exercițiu de trei minute poate include șapte sau opt posturi dificile.

Disciplina are probe individuale, pe perechi și pe echipe. Regulamentul competițional cuprinde nu mai puțin de 269 de pagini și include inclusiv prevederi antidoping.

Spectacolul este completat de muzică, costume strălucitoare și demonstrații spectaculoase de mobilitate.

Udit Sheth, președintele Yogasana Bharat și unul dintre principalii promotori ai proiectului, consideră că disciplina poate deveni atractivă pentru publicul internațional, asemenea gimnasticii.

El susține că diferența esențială constă în capacitatea concurenților de a-și păstra controlul și echilibrul în poziții extrem de solicitante, nu doar în executarea lor.

Transformarea yoga într-o competiție cu medalii și clasamente a provocat nemulțumirea celor care consideră că practica ar trebui să rămână o activitate spirituală, nu un mijloc de obținere a performanței sportive.

Divya Kohli, profesoară de yoga din Marea Britanie, critică ideea de a evalua numeric o practică bazată pe „depășirea ego-ului și renunțarea la nevoia de validare exterioară”.

„Este îngrozitor! Este o nebunie!”, a reacționat aceasta, potrivit publicației britanice The Guardian.

De cealaltă parte, susținătorii yogasana consideră că introducerea competiției nu schimbă esența yoga, ci oferă o alternativă celor interesați de performanță.

În opinia lor, sportivii nu concurează doar împotriva adversarilor, ci încearcă să-și depășească propriile limite.

România are deja o organizație afiliată

Pentru a ajunge la Jocurile Olimpice, yogasana trebuie să depășească mai multe obstacole administrative. Organizația World Yogasana are în prezent 40 de afiliați internaționali, însă are nevoie de cel puțin 50, distribuiți pe trei continente, pentru a îndeplini criteriile de recunoaștere ale Comitetului Internațional Olimpic.

România se numără printre puținele țări europene care au deja o organizație afiliată, alături de Spania, Bulgaria și Țările de Jos.

Un alt obstacol este reprezentat de disputele dintre federațiile care revendică autoritatea asupra disciplinei.

În iulie 2026, o instanță din Delhi a anulat recunoașterea Yogasana Bharat ca federație națională, după o contestație depusă de Yoga Federation of India. Autoritățile trebuie să reia procesul de selecție.

Primul obiectiv important este includerea yogasana la Jocurile Commonwealth din 2030, găzduite de India, unde disciplina ar putea figura printre sporturile tradiționale.

Ulterior, susținătorii proiectului speră ca yogasana să fie prezentată ca sport demonstrativ la Jocurile Olimpice din 2032, programate la Brisbane, în Australia.

Obiectivul pe termen lung rămâne integrarea în programul olimpic, însă aceasta nu este deocamdată garantată.

Promotorii disciplinei își doresc o structură internațională asemănătoare FIFA, cu federații naționale și competiții organizate după reguli comune.

Rămâne însă întrebarea care a declanșat întreaga controversă: poate o practică dedicată liniștii interioare să devină un sport în care câștigătorul e decis de arbitri și de punctaj?