Sfâșietor! Tragedia din SUA a făcut-o pe Elizabeth Omoregie să dezvăluie trauma din copilărie și să strige: „Gata cu tăcerea!”

Javits Frimpong, un adolescent ghanez de 15 ani, a fost împușcat mortal joi, în Bronx, un cartier al New York-ului.

Cu o rană deschisă la nivelul stomacului, a fost transportat la spital, unde medicii au putut doar să constate decesul. Poliția a deschis o anchetă, dar încă nu a făcut vreo arestare. Investigațiile sunt în curs.

Filmările de pe camerele de supraveghere din zonă arată cum Javits alerga disperat pe o stradă, urmărit de mai multe persoane îmbrăcate complet în negru, cu fețele acoperite.

+3 FOTO

Devastat, tatăl victimei a vorbit pentru presa locală. Spune că Javits era victima bullying-ului la școală. Recent, directorul instituției de învățământ ar fi exmatriculat temporar doi tineri care îl batjocoreau.

Manifestul lui Elizabeth Omoregie: „Oamenii trebuie să înțeleagă că bullyingul NU este doar o dramă a copilăriei”

Elizabeth Omoregie, fosta coordonatoare de la CSM București, în prezent la Ferencvaros, a fost marcată de tragica întâmplare din Bronx. A publicat un mesaj emoționant, în care dezvăluie că în copilărie a fost victima rasismului în școală.

Născută la Atena, tatăl ei fiind nigerian și mama bulgăroaică, Lizzie și-a petrecut copilăria în Bulgaria.

Cunosc această frică. Am fost singurul copil de culoare din școala mea și știu ce înseamnă să fii respins, izolat, umilit și făcut să simți că nu îți ai locul acolo.

Îmi amintesc cum trebuia să fug ca să-mi salvez viața, cum mă simțeam în permanență inferioară în fața celorlalți copii, de parcă nu valoram nimic. Trauma psihologică a fost devastatoare, iar acele amintiri nu dispar pur și simplu odată cu trecerea timpului.

Oamenii trebuie să înțeleagă că bullyingul NU este doar o dramă a copilăriei. NU este ceva cu care copiii ar trebui pur și simplu să învețe să trăiască. Poate distruge stima de sine a unei persoane, îi poate frânge sufletul, îi poate afecta sănătatea mintală și poate lăsa răni care durează o viață întreagă.

Imaginați-vă cum este să fii copil și să îți fie frică să mergi la școală. Imaginați-vă cum este să te trezești în fiecare dimineață știind că trebuie să îi înfrunți pe cei care te fac să te simți lipsit de valoare.

Niciun copil nu ar trebui să treacă vreodată prin așa ceva. Niciun copil nu ar trebui să fie nevoit să lupte pentru a fi acceptat, să implore să fie inclus sau să sufere în tăcere.

Trebuie să încetăm să mai întoarcem privirea. Trebuie să încetăm să mai minimalizăm aceste lucruri, să nu mai găsim scuze și să începem să le tratăm cu seriozitate.

Părinții, școlile, profesorii și societatea în ansamblu au responsabilitatea de a recunoaște semnele, de a lua atitudine și de a proteja copiii înainte să fie prea târziu.

Fie ca povestea lui Javits să fie un semnal de alarmă pentru noi toți. Fie ca ea să deschidă ochii oamenilor, să crească gradul de conștientizare și să ne determine, în sfârșit, să tratăm bullyingul cu seriozitatea pe care o merită.

Fie ca povestea lui să ne amintească faptul că, în spatele fiecărui copil care suferă, există o viață, un viitor și o ființă umană care merită să se simtă în siguranță, iubită și acceptată.

Gata cu tăcerea. Gata cu întorsul privirii. Gata cu pierderea de vieți nevinovate. Odihnește-te în pace, Javits!

- Elizabeth Omoregie, pe Instagram

Universitatea Johns Hopkins centraliza în 2024 datele oficiale furnizate de autorități. Raportul din Statele Unite ale Americii era unul tulburător. Doar în acel an, 2.214 copii și adolescenți cu vârstele cuprinse între 1 și 17 ani au murit din cauza armelor de foc.