EXCLUSIV Escorte militare, FCSB și relația cu MM Stoica » Omul care a ajutat la aducerea lui Boutoutaou: „Am întocmit o listă de 20 de fotbaliști”

Născut la Paris, Applefield a studiat în Statele Unite și a avut o scurtă carieră de fotbalist, înainte de a se dedica scoutingului, eminamente pe teritoriul continentului african. A ocupat funcția de director sportiv adjunct la Valenciennes și pe cea de director sportiv la Bergerac, a activat la United FC Dubai și a urmat un program de management sportiv organizat de UEFA Academy.

Printre jucătorii cu care a lucrat se numără Jules Ahoka, ajuns la Sunderland pentru aproximativ 10 milioane de euro, și Ibrahima Ba, recrutat, potrivit spuselor sale, pentru în jur de 50.000 de euro și transferat ulterior la Sporting pentru peste 21 de milioane.

Legătura cu fotbalul românesc s-a consolidat în Antalya, unde Gazeta Sporturilor îl surprindea, în ianuarie, alături de Mihai Stoica, la amicalul FCSB - Beșiktaș. Cei doi au colaborat ulterior pentru identificarea unor fotbaliști din ligile inferioare franceze, printre care și Boutoutaou.

Transferul lui Boutoutaou a stârnit numeroase controverse, Gigi Becali contestând investiția și sugerând că Mihai Stoica ar fi fost influențat de agenți. În dialogul cu GSP.ro, Applefield ne oferă o perspectivă asupra modului în care se realizează transferurile, dezvăluie detalii din culisele negocierilor pentru Boutoutaou și explică de ce consideră că problema de la FCSB nu este constituită de calitatea jucătorilor transferați, ci strategia după care este construită echipa.

De la Paris, în inima Africii. Cum a început aventura lui Ernesto Applefield: „La 18 ani, mi s-a oferit un contract la Metaloglobus”

- Cum a început aventura ta în această lume?
- Am început ca fotbalist. Am jucat la Paris FC când eram tânăr, apoi m-am mutat în Statele Unite, unde am îmbinat studiile cu fotbalul. Ulterior, am semnat primul meu contract de profesionist în Cipru. Am avut și o scurtă legătură cu România. La 18 ani, mi s-a oferit un contract la Metaloglobus, în Liga a 2-a. Pentru mine era o oportunitate să joc, să-mi încep cariera. Din păcate, antrenorul a fost demis chiar în iarna în care trebuia să ajung la echipă. Antrenor era Bogdan Vintilă. Era înainte de pandemie.

- Și ce s-a întâmplat apoi?
- În cele din urmă, am semnat în Austria. Jucam în continuare, dar credeam că putem îmbunătăți nivelul general al echipei. Așa am început să aduc fotbaliști, să-i urmăresc și să descopăr parcursul fiecăruia. Încă eram jucător, dar începusem deja să mă ocup de recrutare. Practic, am început în 2019, iar în 2020 am făcut definitiv tranziția. Aveam niște bani economisiți și am început să călătoresc singur prin Africa.

Ernesto Applefield, la una dintre expedițiile în Coasta de Fildeș

- Ce te-a determinat să alegi Africa?
- Tatăl meu a lucrat mulți ani acolo, deși activitatea lui nu avea nicio legătură cu fotbalul. Era consilier pentru unii președinți africani. Prin intermediul lui aveam câteva contacte, dar niciunul în lumea fotbalului. Așa că pur și simplu am plecat. Prima călătorie a fost în Mali, apoi am ajuns în Coasta de Fildeș și în multe alte țări. După o perioadă, am început să recrutez pentru Montverde Academy, din Orlando, Florida. Este un proiect foarte interesant, o academie care recruta cei mai talentați tineri fotbaliști africani și îi aducea în Statele Unite cu vize de student. Mergeam în Africa și recrutam jucători de 15-16 ani, care să îmbine fotbalul cu studiile. Am avut rezultate excelente, cu fotbaliști precum Moumbagna, transferat ulterior la Marseille pentru 8 milioane de euro, sau MBacke Fall, care a ajuns la Barcelona.

Moumbagna, jucătorul celor de la Marseille // foto: Imago

- Ce a urmat?
- La un moment dat, academia urma să fie integrată în Sport Republic, grupul care deține Southampton, Valenciennes și Goztepe, în Turcia. Reprezentanții grupului erau foarte impresionați de proiect. Învingeam toate echipele, inclusiv formațiile din MLS, deși eram doar o academie. Nu înțelegeau cum se obțineau asemenea rezultate și și-au dorit să preia proiectul. În cele din urmă, nu au reușit să facă asta, dar l-au angajat pe directorul academiei, iar el m-a luat cu el. Așa am ajuns să lucrez pentru grup, ocupându-mă de dezvoltarea pieței africane.

- Cum arată o călătorie obișnuită de scouting pentru tine?
- Depinde foarte mult. Există mai multe tipuri de călătorii. În Africa, de exemplu, te concentrezi pe fotbaliști foarte tineri, cu anumite caracteristici specifice. Nu cauți neapărat un jucător care să fie imediat foarte bun pentru echipa ta, ci unul pe care să-l poți vinde în următoarele 18 luni.

„Fiecare fotbalist trebuie să aibă propriul «factor X»”

- Care este primul lucru pe care îl urmărești la un fotbalist tânăr? Poți identifica ceva special în doar câteva minute?
- Mi-am creat propria grilă de evaluare. Îți dau exemplul lui Ibrahima Ba, pe care l-am recrutat când eram director sportiv adjunct la Valenciennes. În această vară, a fost vândut la Sporting Lisabona pentru 21 de milioane de euro. Când noi l-am descoperit, era doar un jucător din campionatul local. Fundaș central, înalt, puternic, foarte agresiv, dar nu extraordinar cu mingea la picior și comitea multe faulturi. Avea însă o calitate ieșită din comun: felul în care intra în dueluri. Era aproape imposibil să te duelezi cu el și să ieși cu mingea la picior. Determinarea și forța lui fizică erau incredibile.

Ibrahima Ba, în tricoul celor de la Sporting // foto: Imago

- Deci, nu cauți un jucător perfect.
- Nu, ci unul care are o calitate cu adevărat specială. În franceză îi spunem „une qualité forte”. Practic, fiecare fotbalist trebuie să aibă propriul factor X. Ce te diferențiază de ceilalți? În România, de exemplu, există mulți fotbaliști buni, dar fără acest factor X. Sunt jucători de nota 6 din 10 la toate capitolele. Însă un fotbalist care ajunge să fie transferat pentru o sumă importantă trebuie să aibă ceva diferit. Poate fi viteza, forța, tehnica, orice calitate care îl plasează mult peste medie. Asta căutăm în recrutare.

Cinci jucători remarcați din Superligă

- Ai urmărit câteva meciuri din campionatul României. Ce jucători crezi că au acest factor X?
- L-aș menționa pe Issouf Macalou, pentru că l-am avut la Valenciennes și îl cunosc foarte bine. Cred că în România este considerat unul dintre fotbaliștii foarte buni ai campionatului. Este stângaci, puternic, are dribling, creativitate și poate face diferența de unul singur. Acesta este factorul lui X. În Franța, nu a reușit să-și arate toate calitățile și nu a fost apreciat la adevărata sa valoare. Aici, însă, poate face acest lucru, deoarece U Cluj i-a creat un mediu în care se poate exprima liber și poate juca având încredere în forțele proprii. Tot meritul le aparține celor de la U Cluj! Singurul semn de întrebare apare atunci când încerci să-l vinzi. Un eventual transfer reprezintă un risc din cauza vârstei sale și a raportului dintre vârstă și performanță. Evoluțiile lui sunt bune, dar cred că, din cauza vârstei, suma maximă pe care ai putea să o obții pentru el este de un milion de euro. Dacă vorbim despre fotbaliști cu potențial de transfer, îmi plac Alexandru Stoian și Ricardo Pădurariu, dar sunt și alți jucători care ar merita să primească mai multe minute de joc.

- Alte exemple?
- Sunt câțiva jucători tineri cu potențial de a fi vânduți. Dar fotbaliști buni există mai mulți. Ai și atacanți interesanți, de exemplu Karamoko, de la Dinamo sau Nsimba de la Craiova. Sunt genul de jucători care ajută foarte mult echipa datorită calităților fizice. Totul depinde însă de obiectivele clubului. Vrei să construiești o echipă care să câștige campionatul sau vrei să obții un profit anual de 10 milioane de euro din transferuri, pentru a-ți susține modelul de afaceri? Totul pleacă de la strategia pe termen lung.

Dacă vrei să vinzi jucători, trebuie să investești în fotbaliști tineri. Asta se poate realiza, dar în timp. Iar tinerii fac greșeli. Ești pregătit să accepți aceste greșeli? Aici este problema. În România, poate că vei reuși să aduci cei mai buni fotbaliști români, dar, când vine vorba despre străini, nu-i vei putea transfera pe cei mai buni. Tocmai de aceea ai nevoie de un plan foarte clar, de o strategie construită pe cel puțin trei ani.

Anul 1: Stabilirea obiectivelor clubului pentru următorii trei ani. Construirea nucleului echipei, cu un număr bine definit de jucători experimentați și tineri talentați, cu potențial de transfer.

Anul 2: Consolidarea echipei și îmbunătățirea compartimentelor care necesită întăriri.

Anul 3: Concentrarea pe obținerea unor rezultate imediate și culegerea roadelor planului pus în aplicare.

- Ernesto Applefield

Scouting cu arma! Povești incredibile din Africa: escortă militară și partea nevăzută a recrutării de jucători

- Auzim foarte des despre partea spectaculoasă a transferurilor din fotbal, dar mult mai rar despre ceea ce se întâmplă în culise. Cât de dificilă și periculoasă poate deveni meseria ta?
- Tocmai m-am întors din Congo, iar acolo trebuie să fiu însoțit de militari oriunde merg. Am un șofer înarmat și soldați care merg în fața mea și îmi deschid drumul. Nu pot ieși singur pe stradă. Lucrurile se complică și mai mult când încerci să descoperi un fotbalist. Trebuie să ajungi în satul lui, să te întâlnești cu șeful comunității, să discuți cu familia.

- Pare uluitor!
- Și să-ți mai povestesc ceva. Tocmai am finalizat un transfer important, al unui fotbalist congolez care a ajuns în Premier League. Eu ofer consultanță mai multor proprietari de cluburi și academii din Africa. El provenea de la o academie din Congo, al cărei președinte îl consiliez. Participa la Cupa Africii pe Națiuni U20, în Egipt, iar eu eram acolo cu el. La un moment dat, i-am spus: „Uite cum facem. Te întorci acasă, îți iei rămas-bun de la mama ta, apoi pleci în Europa, unde vei semna primul contract de profesionist”. Aveam deja totul stabilit. Numai că s-a întors în Congo. Nu mai știam absolut nimic despre el. Nu puteam să-l contactăm, telefonul era închis.

- Incredibil! Ce se întâmplase?
- Unii agenți încercau să intervină și să-l determine să semneze în altă parte. Un agent l-a luat, i-a dat bani familiei și i-a mutat pe toți. Din fericire, am contactele mele la FIFA și UEFA, așa că am reușit să pun lucrurile în mișcare și să exercit presiune. În cele din urmă, toată lumea a reapărut, pentru că și-au dat seama că nu puteau face nimic fără președintele academiei. Iar transferul s-a realizat.

Procesul din spatele unui transfer: „Dacă acoperișul familiei are o gaură, plătești pentru a-l repara”

- Oamenii văd un transfer de 10 milioane de euro și presupun doar că toți cei implicați se îmbogățesc. Dar câți bani, cât timp și câte sacrificii personale presupune, în realitate, să descoperi un jucător precum Ahoka și să-l ajuți să ajungă în Premier League?
- În primul rând, trebuie să-l descoperi. Pleci într-o călătorie de scouting, îl urmărești, apoi revii ca să te convingi că evaluarea inițială a fost corectă. Discuți cu familia, cu președintele clubului. Numai această etapă poate dura șase luni. Dacă acoperișul casei familiei sale are o gaură, plătești pentru a-l repara și așa mai departe. Este o investiție uriașă.

- Care este rolul tău, mai precis?
- Trebuie să precizez că eu nu sunt agent. Rolul meu este fie să structurez transferul în beneficiul clubului pentru care lucrez, în calitate de director sportiv, fie să mă asigur că transferul este bine organizat și avantajos pentru academie, atunci când le ofer consultanță, iar jucătorul decide cu cine dorește să lucreze, când vine vorba despre impresari, însă rolul meu este să protejez înțelegerea. Pot opri totul dacă observ că ceva nu este în regulă. Uneori durează ani întregi până să realizezi un transfer și investești mii de euro. Ajungi să întreții familiile acestor jucători ani la rând.

- Care este cel mai important transfer pe care l-ai realizat până acum?
- Cred că Ibrahima Ba. Noi l-am recrutat pentru doar 50.000 de euro la Valenciennes. De fapt, inițial a venit împrumut gratuit, cu opțiune de cumpărare pentru 50.000 de euro. Pe atunci era un necunoscut, iar doi ani mai târziu a fost vândut la Sporting Lisabona pentru 21 de milioane de euro.

Cum a ajuns să se ajute reciproc cu Mihai Stoica la FCSB: „Era unul dintre cele mai importante atuuri ale clubului”

- În ultima perioadă, ai fost implicat și în fotbalul românesc. Cum a început această colaborare?
- Am câțiva prieteni români și am fost întotdeauna interesat de campionatul vostru. Consider că este o ligă interesantă atât pentru scouting, cât și pentru dezvoltarea fotbaliștilor. Un club precum FCSB a avut parte de succese extraordinare în ultimii ani sub conducerea domnului Becali, iar eu am vrut să înțeleg cum au fost construite aceste performanțe și ce anume a făcut ca obținerea lor să devină mai dificilă în ultima perioadă. Urmăream deja campionatul, iar într-o iarnă am mers în Antalya să văd câteva meciuri, pentru că foarte multe echipe din România se pregăteau acolo. Am profitat de ocazie ca să urmăresc meciuri și să cunosc oameni din fotbalul românesc. Așa i-am întâlnit pe Meme, pe Răzvan Zamfir de la U Cluj și pe alții. Am început să înțeleg mai bine modelele după care funcționează cluburile. Mi s-a părut foarte interesant, am păstrat legătura și, în cele din urmă, am început să colaborăm puțin cu FCSB, în special datorită relației bune pe care am construit-o cu Meme.

+1 FOTO

- Nu știu dacă ai aflat, dar Mihai Stoica a plecat de la FCSB.
- Am văzut. După 16 ani... Îl cunosc de peste un an și, din tot ce am auzit despre el, dar mai ales din interacțiunile noastre, pot spune că a fost întotdeauna extrem de respectuos. Iar cunoștințele lui despre fotbal sunt incredibile. Înțelege foarte bine acest sport, cunoaște lumea fotbalului, este inteligent și vorbește mai multe limbi străine. Pentru mine, plecarea lui este surprinzătoare, pentru că îl consideram unul dintre cele mai importante atuuri ale FCSB-ului, însă sunt sigur că a avut motivele lui.

- Tu ai contribuit și la aducerea lui Aymen Boutoutaou la FCSB, nu?
- Da. FCSB era interesată de piața franceză. Am întocmit o listă cu cei mai interesanți jucători din Ligue 2 și National, a treia ligă franceză. Consideram că această piață oferă cel mai bun raport între preț și oportunitate. Lista cuprindea aproximativ 20 de fotbaliști, iar pentru fiecare am prezentat condițiile în care ar putea fi transferat, profilul său și datele statistice relevante. Am vrut să ajut. A fost o relație bazată pe sprijin reciproc, prin care încercam să vedem dacă am putea colabora și în viitor.

Aymen Boutoutaou, printre cei mai bine plătiți jucători de la FCSB // FOTO: GSP

Cazul Boutoutaou: „E un jucător extrem de talentat”

- În ultima vreme, Gigi Becali a sugerat că Mihai Stoica ar fi fost indus în eroare de agenți și de oamenii din jurul său, în special în ceea ce privește transferul și situația lui Boutoutaou. Având în vedere că ai fost implicat în aducerea lui la FCSB, cum răspunzi acestor afirmații?
- În primul rând, este important să spun că am un respect deosebit pentru Gigi Becali și pentru ceea ce a construit de-a lungul anilor la FCSB. Ceea ce îți pot spune este că a fost un transfer cât se poate de obișnuit din perspectiva procedurilor. Negocierile au fost, într-adevăr, dificile, pentru că Aymen se afla sub contract. Fusese cel mai bun jucător din campionatul său în acel sezon. Avea posibilitatea să rămână la Sochaux sau să plece în Golf. Existau mai multe oferte foarte avantajoase financiar. Prin urmare, dacă voiai să-l aduci pe Aymen, trebuia să-i faci o ofertă puternică. Altfel, nu aveai nicio șansă să-l transferi. Sigur că, atunci când investești mulți bani într-un fotbalist, îți asumi un risc. Dar, având în vedere calitățile lui, consider că merita să-ți asumi acel risc.

Discuțiile pentru transferul lui Aymen la FCSB au început iarna trecută. Sochaux nu a dorit să-l lase să plece atunci, pentru că era cel mai bun jucător al echipei. Din acest motiv, mutarea nu s-a realizat.

Ulterior, în vară, Meme i-a urmărit toate meciurile, a fost extrem de încântat de ceea ce a văzut și l-a transformat în principala sa țintă. Iar dacă vorbim strict despre calitate, eu nu văd în campionatul României un alt fotbalist precum Aymen.

Aici revenim la recrutare, strategie și planificare. Când construiești o echipă, nu este suficient să aduci un jucător, apoi încă unul și încă unul. Nu așa se construiește o echipă. Trebuie să urmezi un plan bazat pe modelul tău de joc și pe strategia sportivă a clubului, iar, acolo unde este posibil, să îți susții ideile cu date statistice concrete.

De exemplu, dacă ai o extremă care intră spre centru și un atacant care face 10-12 demarcări la prima bară într-un meci, atunci vei căuta un fundaș dreapta cu un procentaj bun al centrărilor trimise spre prima bară. Sunt detalii foarte importante. Când aduci un jucător ca Aymen, el devine factorul tău X, fotbalistul capabil să facă diferența de unul singur. Am văzut asta împotriva celor de la Rapid. Cred că în acel meci și-a arătat toate calitățile.

- Ernesto Applefield

1,3 milioane de eurol-a costat Aymen Boutoutaou pe Gigi Becali.

„Aymen are toate calitățile să reușească la FCSB”

- Crezi că a fost o greșeală transferul său la FCSB?
- Vorbesc din perspectiva unui profesionist din fotbal. În recrutare nu trebuie să te lași condus de emoții, pentru că altfel vei face greșeli. Și oricum vei greși uneori, toată lumea greșește. Inclusiv cei mai mari directori sportivi din lume au făcut transferuri nereușite. Îmi amintesc de Di Maria la Manchester United. A fost un transfer catastrofal, un eșec teribil. Dar poate spune cineva că Di Maria este un fotbalist slab? Evident că nu! Pur și simplu, contextul nu i s-a potrivit. Din punctul meu de vedere, transferul lui Aymen nu a fost o greșeală.

- Așa...
- Din nou, privesc lucrurile din exterior, așa că nu am pretenția că știu totul. Cred că adevărata miză este să ai încredere în procesul și strategia pe care le-ai stabilit, dar și să respecți calendarul de implementare, astfel încât să poți evalua clar, la momentul potrivit, dacă proiectul a fost un succes sau un eșec. Până atunci, este esențial să existe continuitate și să fie păstrată încrederea în persoana care conduce proiectul. Este ca și cum eu aș începe să-mi construiesc o casă după un anumit plan, iar la jumătatea lucrărilor aș fi obligat să mă opresc. Apoi vii tu și continui construcția, fără să știi ce aveam eu în minte. La final, va ieși o casă foarte ciudată.

- Crezi că asta se întâmplă la FCSB acum?
- Este posibil ca aceasta să fie situația în care se află FCSB în acest moment: o casă ciudată! Și este păcat, pentru că are toate condițiile să fie un conac, chiar un castel. Iubesc acest club, nici măcar nu știu exact de ce. Are un potențial extraordinar, are suporteri, are absolut tot ce îi trebuie. Îmi pare rău să văd situația în care se află, pentru că lucrurile ar putea sta mult mai bine. Dar nu poți permite emoțiilor să controleze deciziile. Trebuie să te uiți la datele statistice, iar acestea vorbesc de la sine.

- Patronul se plângea și de faptul că Aymen a costat prea mult.
- Nu cunosc situația financiară exactă a clubului, dar, judecând după caracterul său și calitățile sale de fotbalist, transferul lui Aymen avea mult sens. Dacă patronul nu voia să cheltuiască atât de mult, pot înțelege asta. Dar atunci nu faci transferul. De asemenea, cred că este prea devreme să stabilim dacă transferul său a fost unul reușit sau nu.

- De ce spui asta?
- Trebuie să ne amintim că vorbim despre oameni care s-au mutat împreună cu întreaga familie într-o țară nouă și că trebuie să le acordăm timp pentru ca lucrurile să se așeze. Din punct de vedere fotbalistic, pot fi de acord că nu este suficient de decisiv, dar nici nu pot spune că nu performează. Oricine urmărește meciurile poate observa că Aymen joacă bine. Însă are nevoie de sprijin și de un context potrivit în jurul lui. Rolul directorului sportiv este ca al unui arhitect, iar o casă bună nu se construiește peste noapte. Altfel, vei ajunge să ai o casă ciudată.