EXCLUSIV Unde au dispărut trofeele Rapidului? GSP a intrat pe fir: „Se bănuiește că el le-a luat” vs. „Să tacă!”

În istoria lor de 103 ani, giuleștenii au câștigat numeroase competiții, obținând trei titluri de campioni, 13 Cupe ale României, 4 Supercupe, două Cupe Balcanice etc. Însă în vitrina de la noua bază au fost prezentate doar două, Supercupa din 2003 și un „pui” de trofeu dintre cele acordate jucătorilor care au făcut parte din echipa din 1967, care cucerea primul campionat pentru alb-vișinii.

Numeroasele schimbări de societăți care au „guvernat” Rapidul de la desprinderea fotbalului din Clubul Sportiv Rapid, din 1992, plus falimentul din 2016 au dus la această situație. În care multe dintre trofee s-au pierdut sau „au fost rătăcite”. Și totuși nu atât de multe încât să se ajungă ca în vitrina celor de la FC Rapid 1923 să nu fie expuse doar cele două.

GSP.ro a încercat să meargă pe firul evenimentelor și a aflat că Rapidul de azi deține mult mai multe trofee, care, din diverse motive, n-au fost etalate la Ștefănești.

„Am predat către Rapid 23 de trofee, în 2018”

În 2016, vechea societate care conducea destinele clubului giuleștean, FC Rapid SA intra în faliment. Pe atunci, sediul clubului era la baza ProRapid, unde se afla și marea majoritate a trofeelor all time.

Mai puțin Cupele din perioada 1937-1942 dar și trofeele balcanice câștigate în 1964 și 1966, despre care nu se mai știe nimic.

Ulterior, după pronunțarea definitivă a falimentului, instanța a numit un lichidator judiciar, societatea Sierra Quadrant, care a preluat tot ce era la ProRapid de la administratorul judiciar Aurel Brihac.

Iar doi ani mai târziu, în urma unei licitații, la al 19-lea termen, lichidatorul Mihai Florea vindea mărcile, culorile și trofeele ridicate de la vechea bază celor de la SC Fotbal Club R SA (fosta Academie Rapid) pentru suma de 406.800 euro.

Mihai Florea își amintește că „am fost la baza Pro Rapid unde am găsit 23 de trofee din diferite perioade. S-a făcut o listă exactă, le-am păstrat foarte bine, iar la momentul în care cei de la SC Fotbal Club R SA au câștigat licitația pentru mărci și culori, le-am dat și aceste trofee.

Din partea FC R erau domnii Andrei Nicolescu și Adrian Olariu, plus încă o persoană de care nu-mi mai amintesc”. GSP.ro a încercat să ia legătura cu Nicolescu și cu Olariu, însă aceștia nu au răspuns.

Conform acelei liste, printre cele 23 de trofee doar foarte puține erau cu adevărat importante, Cupa României 2002 și Supercupele din 2002 și 2003.

În rest, erau diverse cupe de mai mică importanță, câștigate la diverse turnee interne, precum Cupa Bistrița 1998, Cupa Inter Agro 2003, Zilele localității Măciuca 2015, sau internaționale, Arcadia Belek Cup 2004, Costa del sol Trophy 2013, etc.

„Se bănuiește că Manoliu a luat unele trofee”

Surse din lumea fotbalului, care cunoșteau situația, susțin că „la Pro Rapid erau mult mai multe trofee. Dar de la pronunțarea falimentului până când s-au închis porțile bazei și s-au ridicat acele trofee, a mai trecut ceva timp. Iar în acea perioadă, pentru câteva luni, grupele de la AFC Rapid au continuat să se pregătească acolo.

Cine știe cine a mai intrat pe la birouri și ce trofee a mai luat. Se bănuiește că Horia Manoliu, președinte la AFC Rapid în acele vremuri, a mai luat o parte dintre ele, considerând că aparțin perioadei în care clubul era condus respectiva societate. Dar probabil că nu vrea să spună, mai ales că e în conflict cu actualul club”.

Povestea reconstituirii primului trofeu de campioană al Rapidului

Lucian Ionescu, fostul ofițer de presă al clubului până la începutul lui 2025, strânsese multe dintre trofeele și diverse alte amintiri ale clubului, în încercarea de a realiza Muzeul Rapidului. Acum, toate se află într-o încăpere la noul stadion.

+4 FOTO

Și el spune că „o parte din cupe, poate și trofeele de campioană din 1999 și 2003 se află, cel mai probabil, la Horia Manoliu. Eu am reușit să-l reconstitui pe cel din 1967 din poze și imagini vechi, fiindcă și el se pierduse.

Am fost la Mediaș, la o fabrică de sticlă. Iar cei de acolo au luat legătura cu cei de la Turda, unde se făcuse trofeul original și ««puii»» pentru fiecare jucător. Erau dintr-un cristal special, care nu se mai producea. Dar am avut noroc ca cei de la Turda să mai aibă câteva batoane, cum le spun ei, din acel cristal.

Și așa am făcut trofeul mare șl cele mici, pentru toți componenții echipei din 1967, din materialul original. Acest trofeu și «puii» sunt la loc sigur, la stadion, unde urma să se facă Muzeul Rapidului. Un proiect abandonat din păcate, după debarcarea mea de la club”.

El mai spune că „n-am abandonat ideea de a face acel Muzeu al Rapidului, chiar dacă nu mai sunt în club. O să merg la domnul Șucu și, trecând peste tot ce s-a întâmplat, să-i propun să-l facem totuși. Vreau să realizez asta, pro bono, fără nicio pretenție financiară.

Aveam două proiecte, să fac magazinul de la Gara de Nord, care s-a realizat până la urmă și acest Muzeu al Rapidului. Dar nici eu nu înțeleg de ce FC Rapid 1923, care a plătit pentru acele trofee din 1967 și le are în proprietate, nu l-a pus în vitrina de la Ștefănești.

Nimeni nu m-a solicitat să ducem acele trofee, sau și altele, la Ștefănești. Dar este o problemă care mă depășește”.

„N-am luat nimic, de ce să iau ceva care era al nostru, al AFC Rapid?!”

Horia Manoliu, președintele AFC Rapid, respinge acuzațiile că ar fi păstrat o parte dintre trofeele din palmaresul Rapidului: „În primul rând, pe noi ne-au scos foarte repede din baza Pro Rapid, după pronunțarea falimentului. Am mai avut acces o vreme dar numai la terenuri și la vestiare, nu și la birouri.

Și la vreo trei zile de la faliment, a venit administratorul judiciar Aurel Brihac, cu o mașină mare, de 7,5 tone, în care a încărcat tot ce mai era de luat de la bază. Inclusiv trofeele de acolo. Fără un proces verbal, fără nimic. Ne-a spus portarul de la intrare, care a fost acolo mereu, fiind angajat la o firmă de pază a lui Copos.

Eu pusesem toate trofeele în biroul secretariatul general AFC Rapid, care era acolo, la bază. De ce să le iau, dacă erau ale noastre?! Scrie pe multe dintre ele, AFC Rapid. Iar Lucian Ionescu să tacă! Uită că trofeele au stat la el acasă o vreme. Cu ce drept?! Eu unde era să le duc, că n-am balcon, n-am un apartament așa de mare ca Lucian Ionescu?!

Revenind, eu nu înțeleg de ce domnul Brihac a luat tot ce a găsit acolo. El executa falimentul celor de la Fotbal Club Rapid SA. De ce să ia trofeele pe care scria UFC Rapid sau AFC Rapid?! De aceea, dacă cei de la Rapid nu returnează acele cupe, am să le fac plângere penală, să le recuperez.

Deci, ca să stea toți liniștiți, nu am luat niciun trofeu, fiindcă nu aveam de ce. Erau trofeele noastre, ale AFC Rapid. Alții să răspundă unde sunt. Și chiar, dacă au așa multe trofee în posesie, inclusiv unele pe la la stadion din câte am auzit, de ce nu le-au expus la inaugurarea noii baze?! E tare ciudat și chiar aș vrea să avem un răspuns, să aflăm unde sunt trofeele Rapidului!".

Da, e adevarat, o vreme am ținut trofeele la mine acasă, dar fiindcă nu aveam unde să le pun, noul stadion nefiind gata. Nu puteam să risc să le las undeva în Regie, să dispară. Iar acum sunt toate pe care le-am adunat la stadion
Lucian Ionescu, fost ofițer de presă la Rapid