Gică Hagi și contestatarii

Nici sâmbătă naționala lui Urban n-a impresionat. Ea a părut, să-mi fie iertat, o echipă modestă, departe de cerințele fotbalului modern. A acuzat absența câtorva titulari, în frunte cu Zielinski, omul lui Chivu de la Milano, dar și, n-o să credeți!, starea gazonului de pe Național Arena, ironizată ca fiind „fatală”.

De acord că iarba de pe cel mai mare stadion al țării a arătat rău. Cu denivelări și gropi, „cheală” pe alocuri. Nu gazonul i-a împiedicat însă pe Lewa et Co să arate mai mult, ci replica elevilor lui Hagi, implicarea acestora. Dăruirea lor, oricât i-ar deranja pe unii acest termen considerat ieșit din uz, vetust.

Inclusiv cu Polonia „tricolorilor” li se pot imputa multe. Destule pase trimise aiurea, greșeli la marcaj și de intercepție etc. Niciodată însă că n-au vrut, că n-au pus osul, că n-au transpirat.

Într-adevăr, nu tuturor le-a ieșit la fel, lui Hindrich, Drăgușin, Eissat, Cicâldău, Băluță, Man și Bîrligea cuvenindu-li-se, în opinia mea, note mai mari decât coechipierilor. Toți însă, fără excepție, au luptat din răsputeri. Niciunul n-a rămas dator, chiar nu trebuie trecută cu vederea această abordare, atitudine pozitivă.

Gratie succesului, primul din al doilea său mandat de selecționer, Hagi le-a mai închis gura contestatarilor. Nu de tot, dar măcar a mai liniștit spiritele, deși cârcotașii n-au întârziat să speculeze că golurile noastre s-au înscris, ambele, după schimbarea lui Ianis Hagi cu Corbu.

Cu un debutant parcă familiarizat cu naționala de când lumea și pământul, intrat foarte sigur pe el, dezinvolt.

Numind victoria „frumoasă și binevenită”, Hagi a păstrat măsura și nu s-a entuziasmat. Dar ne-a îndemnat să-i dăm dreptate că naționala de care răspunde are potențial. Că e capabilă de rezultate care să ne facă mândri. Nu m-aș încumeta să identific o tactică anume, vreo strategie gândită și lansată de pe bancă.

Nici n-aș ignora însă curajul și inspirația selecționerului. Curajul de a titulariza câțiva jucători cu puține meciuri în picioare, exemplul convingător numindu-se Man, rezervă la PSV, ca și inspirația de a-l ține în teren pe același Man, autorul golului 2, nu pe FL. Coman, mai activ în repriza 1, mai util.

Cum caseta tehnică le-a fost favorabilă leșilor, 55% posesie, 15-11 la șuturi, 7-4 la cornere, chiar nu știu cât de meritată trebuie socotită victorie „tricolorilor”. Ea e însă, indiscutabil, una foarte importantă pentru clasament și deopotrivă pentru moralul general.

Al jucătorilor și, de ce nu?, al fanilor. Ea va trebui confirmată marți la Zenica, altă dovadă că Hagi și băieții lui sunt capabili să ofere mai mult decât până acum. Capabili și deciși, să-i vedem!

Nu-s dintre cei care visează cai verzi pe pereți și, ca atare, nu mă aștept la minuni. Chiar dacă încă n-a ieșit din tunel, naționala tot a reușit ceva: ne permite să zărim luminița de la capătul acestuia. Hai, România!