Articol de Marian Ursescu - Publicat joi, 02 ianuarie 2020 20:21
Mireya González, interul dreapta de la SCM Rm. Vâlcea, a devenit luna trecută vicecampioană mondială cu naționala Spaniei, în Japonia. Mireya a povestit cum a ajuns aici, a enumerat momentele care i-au marcat cariera și a spus ce-și dorește de la viitor.
După ce Spania a învins Norvegia în Japonia, în semifinalele Campionatului Mondial, Mireya González (28 de ani) a scris o scrisoare emoționantă, punându-se în pielea fetiței de altădată, care abia începea handbalul.
„Vin ca să îți spun că visurile tale s-au transformat în realitate, că a meritat să te trezești toate duminicile de dimineață ca să te antrenezi, că perseverența și tenacitatea ta ne-au dus până într-o finală de Mondial. Că sunt mândră de tine fiindcă întotdeauna ai luptat și ai crezut că munca poate alimenta talentul.
Mulțumesc, sincer, îți mulțumesc pentru că ai ascultat sfaturile tatei, că l-ai crezut atunci când ți-a spus «nu te da bătută, hai să mai exersăm un pic» sau când a trebuit să înfrunte comentarii precum «Ce crezi? Că fata ta va ajunge să joace handbal profesionist?» fără să-i tremure vocea când dădea răspunsul.
Când vei crește mai mult vei avea momentul cel mai dur al carierei tale: o accidentare. Îți vei pierde forța și speranța. Vei avea însă un înger care va avea grijă de tine, cum a făcut-o întotdeauna și o va face mereu. Cu ochii înroșiți de nopțile nedormite petrecute lângă patul tău, alintându-te și obligându-te să continui, făcând câte un pas în fiecare zi. Și astfel, viața ta va continua să aibă mii de anecdote asemănătoare în care familia ta nu te va dezamăgi niciodată. Așa că mulțumește-le pentru fiecare minut, oră și zi în care îți dedică din timpul lor fiindcă datorită lor, azi, îți vei împlini visul”.
Interul dreapta a refăcut pentru Gazetă povestea epistolei, vorbind și despre multe alte aspecte ale carierei ei: cum a început handbalul, echipa națională, cum se simte la Rm. Vâlcea.
- Mireya, cum s-a născut acea scrisoare?
- Eram în cameră, la hotel, și nu-mi venea să cred că vom juca finala Campionatului Mondial. Stăteam întinsă în pat și mă gândeam la ce s-a întâmplat. Prin minte îmi treceau toate momentele grele, tot ceea ce s-a întâmplat în cariera mea. Am început să plâng și atunci am scris ceea ce am simțit!
- A fost ultima dată când ai plâns?
- Nu, am plâns și după finală! Pentru că așa am simțit. A fost o presiune uriașă, multe emoții. Și am plâns.
- Cum ai început handbalul?
- Când eram mică, am vrut să mă înscriu la baschet. Dar tata mi-a spus să merg mai întâi la handbal. Eu nici nu știam ce e ăla. Cu greu m-am lăsat convinsă, doar după ce tata mi-a promis că dacă nu-mi place handbalul, mă va lăsa să merg la baschet. Mi-a plăcut și nu l-am mai lăsat niciodată. În paralel am mai făcut taekowndo, mulți ani!
- Ai avut un model în handbal?
- Când eram mică, îmi plăcea foarte mult de Juanin Garcia. A jucat la Leon, apoi a plecat la Barcelona. Era extremă dreapta și în naționala Spaniei.
- Care stil de portar nu-ți place, care-ți ridică problemele cele mai mari?
- Depinde de zi. Nu mi-e frică de niciun portar. Sunt zile în care ție, ca jucător, îți intră tot, chiar dacă portarul e foarte bun, dar și zile în care el îți apără toate aruncările.
„Spania a arătat ca o echipă adevărată la acest Mondial. Am fost unite, am jucat una pentru cealaltă. Cu asta am surprins pe toată lume. Visul de a ajunge la Jocurile Olimpice e pe cale să mi se îndeplinească. E frumos când ai vise, dar e și mai frumos când ele devin realitate”
Mireya González
„Am jucat fără presiune, fără un obiectiv anume!”
- Medalia din Japonia e cea mai importantă medalie din carieră?
- Nu pot pune medaliile în ordine, pentru că fiecare medalie are importanța ei. Toate sunt speciale, au fost foarte muncite și au venit la momentul oportun.
- Intră însă un hoț în casă și-ți dă posibilitatea să-ți păstrezi o singură medalie. Care e aia?
- E foarte greu. M-ar durea mult să rămân fără medalii, dar aș păstra-o pe ultima, pentru că e foarte frumoasă.
- Nimeni nu vă dădea vreo șansă să jucați finala Campionatului Mondial. Probabil că nici voi, nu?
- Tot timpul când începi o competiție, joci ca să câștigi. Dar e adevărat, nu ne gândeam atât de departe. Am jucat însă fără presiune, nimeni nu ne-a spus că trebuie să ajungem pe un loc anume. Ne-am dorit să ne calificăm la turneele preolimpice și am luat-o pas cu pas.
- Care a fost meciul care ți s-a părut cel mai greu și care a fost cel mai important pentru voi?
- Pentru mine au fost două meciuri cheie, să le numesc așa. Primul cu România pentru că era important cum începem, să căpătăm încredere, și apoi cu Muntenegru pentru că victoria ne-a dat aripi, să sperăm la semifinale. Sigur că mai importante au fost cele cu Norvegia, din semifinale, sau finala cu Olanda, dar în timpul turneului, cred că partidele cu România și Muntenegru ne-au ajutat cel mai mult.
- De câte ori ai văzut ultima fază din finală, acea decizie de a acorda 7 metri?
- M-am uitat de multe ori la meci, dar doar în acea noapte de după finală. Dimineața când ne-am trezit ne-am spus toate fetele că trebuie să ne bucurăm pentru medalie, că nu mai contează ce s-a întâmplat!
În umbra handbalului masculin
- S-a schimbat ceva în viața voastră după această medalie?
- Foarte multă lume ne-a așteptat la aeroport. Am fost primite cu multă căldură. Handbalul feminin era mereu în umbra celui masculin. Acum sperăm să fim privite cu alți ochi.
- Ai adus aminte de meciul cu România, câștigat la 15 goluri! Parcă nu vă mai opreați.
- Dacă mai vedem o dată meciul, o să vedeți că noi tot timpul am fost concentrate. Am jucat până la capăt pentru că ne era teamă că România o să revină. România avea potențial să revină în orice moment.
- Voi cele care jucați în România, ați jucat cu mai multă ambiție în acel meci?
- Mi-am dorit foarte mult să câștig acel meci, dar la fel de mult apoi, mi-am dorit ca România să meargă mai departe.
34 de goluria marcat Mireya pentru SCM în cele 11 partide jucate în Liga Națională. Se adaugă cele 12 din Liga Campionilor
„Un tip calm și liniștit”
- Cum ți-a plăcut Japonia?
- Am rămas încântată. Lumea e foarte amabilă, cultura lor mi-a plăcut foarte mult. Ne-am pregătit într-un prim oraș, până să înceapă Campionatul Mondial. Apoi, când a început competiția, oamenii din primul oraș au venit să ne încurajeze la meciuri. A fost ceva incredibil. Ne-am bucurat de multă căldură, de multă iubire.
- Cum l-ai descrie pe antrenorul Carlos Viver?
- A reușit să unească grupul, apărarea gândită de el ne-a ajutat foarte mult. E un tip foarte calm, liniștit, pentru că vine din handbalul masculin. Nu știu dacă va rămâne la fel dacă va mai lucra cu fete, pentru că recunosc, e greu să lucrezi cu fetele!
- De unde pasiunea ta pentru film, pentru regie?
- Tatăl meu e artistul casei. Îi plac fotografia, arta, și probabil s-a transmis. Din timpul școlii mi-am dat seama că am această pasiune. De altfel, după handbal, vreau să mă dedic acestei laturi a artei, a regiei.
- Ce vis ai vrea să ți se îndeplinească cât de curând?
- Unul dintre acestea e să ajung la Jocurile Olimpice. Faptul că jucăm acasă turneul preolimpic ne va ajuta foarte mult. Sper ca în luna martie să devină realitate.
- Ce făceai în 2012, când Spania câștiga medalia de bronz la Londra?
- Stăteam în fața televizorului și-mi rodeam unghiile. (râde). Silvia Navarro și Marta López au făcut parte din acel lot. Cu Silvia am vorbit despre experiența ei în România, la Oltchim. A fost în anul în care erau problemele economice, dar a rămas încântată de suporteri, de căldura oamenilor.
- Apropo de Vâlcea, cum ți se pare echipa? Ai avut o jumătate de sezon să te acomodezi!
- A fost peste așteptările mele. Îmi place foarte mult. Sunt încântată să văd că după fiecare meci foarte mulți copii vin să facă poze cu noi, să le dăm autografe, bucurându-se de victoriile noastre.
- Crezi că e posibil să mai câștigați titlul?
- Sigur, clar, pentru asta jucăm! Trebuie să nu pierdem niciun meci până la cel direct, de la București. Acolo, mergem ca niște războinice, titlul poate fi la noi.
- În Liga Campionilor puteți să vă calificați în sferturile de finală?
- Da, cred că putem ajunge în sferturi. Grupa prijncipală va fi sigur mai bună decât prima grupă. Cred că echipa va juca mai bine pentru că am ajuns să ne cunoaștem mai bine.
„Străinele cresc nivelul campionatului!”
- Cum a fost perceput în Spania scandalul de dopaj de la Brașov?
- Îmi pare foarte rău, mă pun în locul jucătoarelor de acolo. Era o echipă care juca foarte bine, e foarte dur pentru ele. Cred că e o eroare comună, fără intenție, a jucătoarelor și a conducătorilor. E foarte complicat să treci peste un astfel de moment.
- În România se discută că venirea străinelor a dus la distrugerea echipei naționale! Ce părere ai?
- Eu cred contrariul. Cred că străinele cresc nivelul handbalului, așa s-a întâmplat și în Spania. Am trăit și eu aceste lucruri în Spania. Problema României la acest Mondial e că au pierdut jucătoarele de la Brașov. Acum câțiva ani, până să vină criza în Spania, erau multe străine și la noi. Multe au fost românce! Și nivelul campionatului era foarte bun. Naționala nu a avut de suferit.
„Nu cred că străinele din Liga Națională au dus la decăderea naționalei României. În campionatul Spaniei au jucat în anii trecuți multe jucătoare străine, chiar românce, iar de la ele am avut doar de învățat”
Mireyei González
- Unde ai petrecut Sărbătorile de iarnă?
- De Crăciun am stat cu familia, Crăciunul înseamnă familie. Nu m-am despărțit deloc de ai mei. Anul Nou l-am petrecut alături de fete, departe de casă. E un obicei deja să fiu plecată, l-am sărbătorit în Franța, în Ungaria, acum în România.
3 trofee europenea câștigat Mireya González în carieră: Liga Campionilor cu Gyor (2018), Cupa EHF cu Siofok (2019) și Challenge Cup cu Mios Biganos (2015)
Cifrele Mireyei González la Mondiale în cele 10 partide
- 23 de goluri a marcat pentru Spania
- 17 pase de gol
- 20 de greșeli tehnice
- 3 eliminări de două minute
- 55% a fost procentajul de reușită
- 5 ore, 15 minute 42 de secunde e timpul efectiv de joc petrecut pe teren
„La Vâlcea dragostea pentru handbal nu are limite. Iubesc finalurile de meci când copiii vin la noi să facă poze și să ne ceară autografe. Ei vor fi viitorii handbaliști”
Mireyei González
Tablou pentru vicecampioane
La Rm. Vâlcea, la Gala Sportului vâlcean, echipa feminină de handbal, campioana României, a primit premiul cel mare. Handbalistele au fost în centrul atenției. În evidență au ieșit însă cele trei iberice, Marta López, Alicia Fraga Fernández și Mireya González (foto), vicecampioane mondiale, care au primit din partea Boromir, unuia dintre sponsori, câte un tablou cu câte o caricatură, alături de câteva versuri. La Mireya, poezia suna astfel:
"Pe plaiuri oltenești, Mireya a învățat...să zboare
Când prinde mingea zici că are aripi la picioare
Interceptează și atacă deopotrivă când vrea ea
Desigur, și-n Japonia, și-a luat aripile cu ea!”.