Articol de George Nistor - Publicat luni, 25 mai 2026, 13:39 / Actualizat luni, 25 mai 2026 13:39
FCSB s-a calificat în finala barajului pentru Conference League după un 4-3 haotic cu FC Botoșani. Meciul de pe Stadionul Steaua a arătat, aproape simultan, ce mai pot produce ofensiv roș-albaștrii, la capătul unui sezon al deteriorării constante, dar mai ales fragilitățile pe care le ascunde echipa lui Marius Baciu în momentul în care pierde controlul jocului.
Tranziții purtate în viteză, spații mari între linii și senzația permanentă că orice recuperare poate deveni imediat ocazie mare la una dintre porți. Pentru spectatorul neutru, un spectacol excelent. Pentru FCSB, însă, o partidă care lasă în urmă mai multe semne de întrebare decât certitudini înaintea duelului decisiv cu Dinamo.
La prima partidă cu noul antrenor pe bancă, FCSB a încercat o schimbare de ton și de energie. S-a văzut clar dorința de a scoate formația din rigiditatea ultimelor luni, de a o face să joace mai direct, mai vertical, mai agresiv fără minge și mai dispusă să alerge.
Sebastian Mailat (14’, 77’) și Mykola Kovtalyuk (90+4) au marcat pentru moldoveni, în timp ce golurile gazdelor au fost marcate de Joao Paulo (20’), Joyskim Dawa (53’), Florin Tănase (69’), din penalty, și Octavian Popescu în prelungiri (107’), după o acțiune individuală formidabilă.
„Totu-i tactica” este un proiect GSP care își propune să analizeze modul în care antrenorii aleg să abordeze tactic partidele-cheie. Pentru a determina cele mai importante date, ne folosim de platforma Wyscout, care oferă parametri și informații relevante colectate de 250 de experți din toată lumea.
FCSB fără închizător real e o echipă expusă permanent
De data aceasta, Stoian a avut sarcina de a face permanent pressing, iar întreaga echipă a încercat să joace mai simplu și mai alert, în același timp, fără foarte multe pase sterile. Problema este că această transformare dorită vine într-un moment în care FCSB nu mai are structura unei echipe capabile să susțină, fără riscuri uriașe, un sistem atât de agresiv precum 4-3-3-ul pe care l-a adus Mirel Rădoi.
Primul și poate cel mai important semnal de alarmă vine chiar din centrul sistemului de joc. În teorie, 4-3-3-ul oferă mai mult control al posesiei, mai multă lățime și mai multe posibilități de pressing avansat. Un „6” în fața apărării și doi interi care urcă permanent între linii ar trebui să permită dominarea teritorială a adversarului. În aplicare, FCSB a părut, în acest moment, prea fragilă pentru a funcționa astfel.
41de atingeri în careu a avut FCSB. FC Botoșani - 26
Sub Elias Charalambous, în vechiul 4-2-3-1, lipsa de ritm și de creativitate devenise evidentă pe final, însă apărarea beneficia de o minimă plasă de siguranță prin existența celor doi mijlocași centrali. Uneori echipa devenea lentă sau previzibilă, însă spațiile din fața fundașilor centrali erau mai bine protejate. Acum, Joao Paulo a fost omul folosit în fața apărării, dar portughezul a avut mai multe responsabilități. A venit foarte mult la construcție, a căutat mingea, a urcat pentru a accelera atacurile, dispărându-i astfel instinctele poziționale pentru a recupera și a oferi echilibru defensiv.
De altfel, una dintre imaginile definitorii ale meciului apare încă din primele minute, când Joao Paulo coboară foarte mult pentru a participa la construcție, apoi încearcă să recupereze teren și să apară și în atac, rămânând permanent într-o zonă intermediară, nici suficient de aproape de fundașii centrali pentru a-i proteja, nici suficient de sus pentru a fixa constant adversarul.
Consecințele s-au văzut imediat. La golul lui Mailat, una dintre fazele-cheie ale partidei, FC Botoșani exploatează exact spațiul dintre liniile celor de la FCSB. Mitrov dezvoltă rapid faza, trimite pasa lungă, Radunovic pierde teren, iar Mailat, unul dintre jucătorii cu cel mai bun demaraj din Superliga, primește exact contextul ideal pentru profilul său, teren liber și spațiu de atacat frontal. Decisiv nu a fost duelul pierdut în atac, ci cum s-a desfășurat ulterior faza. Centrul terenului este prea ușor traversat, în condițiile în care apărarea rămâne izolată, fără protecție reală în fața ei.
Aceeași vulnerabilitate continuă pe tot parcursul meciului. În spatele vârfului Stoian, apar, pe rând, Olaru, Tănase, dar și Cisotti, însă aproape nimeni nu securizează zona din fața fundașilor centrali. De aici și senzația constantă că FCSB poate primi gol la aproape orice recuperare adversă. Bucureștenii domină teritorial, împing jocul, produc ocazii, însă la prima minge pierdută totul se deconstruiește.
18versus 16 a fost raportul centrărilor. FCSB în schimb nu a reușit să acopere zona centrală a terenului
Prea mulți oameni de atac nu înseamnă automat control ofensiv
Al doilea mare semnal de alarmă este faptul că FCSB confundă, uneori, acumularea de jucători ofensivi cu adevăratul control ofensiv al jocului. Echipa a avut pe teren foarte mult talent ofensiv în același timp, cu Olaru, Tănase, Cisotti, Stoian și Miculescu implicați în atac, plus urcările lui Crețu și Radunovic. Teoretic, suficient pentru a sufoca adversarul. În realitate, multe dintre atacurile gazdelor au avut foarte puțină profunzime colectivă, chiar dacă FCSB a ajuns des în jurul careului și a produs un volum mare de ocazii.
Acțiunile roș-albaștrilor s-au produs, în bună parte, din momente de forțare, din faze fixe sau din explozii individuale, nu dintr-un joc colectiv fluent și bine așezat. Echipa accelerează brutal pe anumite intervale de timp, produce panică și creează ocazii, însă apoi pierde structura și lasă în urmă culoare uriașe.
Joao Paulo este, poate, simbolul perfect al acestui paradox. Portughezul poate produce fotbal spectaculos în jurul careului advers, iar golul construit pe ruta Olaru - Tănase arată exact ce poate genera FCSB când combină rapid între linii, însă aceeași libertate ofensivă îl scoate permanent din pozițiile în care ar trebui să ofere echilibru defensiv.
În paralel, FC Botoșani a propus un joc mult mai simplu. Croitoru a acceptat să sufere fără minge, însă a pregătit foarte bine ieșirea pe tranziție. Recuperare rapidă, pasă verticală imediată și atac direct.
Și exact aici apare o altă problemă pentru FCSB, echipa nu mai controlează tranziția negativă, revenirile fiind târzii. Totul devine o încercare de a supraviețui unui ritm pe care nu-l mai recunoaște.
65%pase reușite în ultima treime a avut FCSB, față de 55%, cât au înregistrat moldovenii
Noua agresivitate produce energie, dar rupe echipa
Al treilea mare semnal de alarmă vine chiar din lucrurile bune pe care noul staff a încercat să le aducă. Marius Baciu a încercat să mobilizeze rapid echipa în puținele antrenamente avute la dispoziție, să îi crească agresivitatea și disponibilitatea la efort, iar FCSB a arătat, pe anumite intervale, mai vie decât în finalul mandatului Charalambous.
FCSB a avut mai multe intrări în ultima treime, mai multe atingeri în careu și o prezență ofensivă aproape constantă, dar un astfel de joc are nevoie de distanțe foarte mici între linii.
Pressingul agresiv funcționează doar atunci când echipa rămâne scurtă și când există un mijlocaș defensiv capabil să stingă tranzițiile adverse. FCSB nu are încă acel profil de număr 6 care să repare dezechilibrele generate de urcările constante ale interilor și fundașilor laterali.
Fragilitatea se declanșează inclusiv la fazele fixe. La golul de 3-3, în prelungiri, Dawa iese complet greșit pe traiectoria mingii și rămâne sub balon, iar Kovtalyuk profită.
În concluzie, ceea ce rămâne după acest 4-3 nu este doar calificarea, ci și imaginea unei echipe care încearcă să joace fotbalul unei formații sănătoase, deși organismul ei încă funcționează ca unul rănit. Sistemul 4-3-3 poate deveni parte din identitatea echipe, însă în timp. În prezent, FCSB nu pare încă pregătită să suporte toate riscurile pe care le implică această așezare.
Nu are un închizător autentic, nu se compactează defensiv, iar în fața unei echipe precum Dinamo, mult mai organizată fără minge și mai disciplinată tactic decât FC Botoșani, aceste probleme pot deveni fatale.
Cred că am reacționat bine. Nu mi-a plăcut zona centrală. Am cerut să jucăm cu Joao în fața fundașilor centrali să nu avem nicio emoție, dar acolo am avut cele mai mari emoții. Am avut câteva erori, la 3-1 e nepermis să facem greșelile astea. Și la 0-0, Joao putea să fie mult mai atent. Se întâmplă, am cerut să urcăm cu fundașii laterali sus. Am încercat să creăm superioritate numerică, nu știu cât am reușit. N-am lucrat cât am povestit.
- Marius Baciu, antrenor FCSB
Cifrele meciul FCSB - FC Botoșani
Parametru | FCSB | FC Botoșani |
Posesie | 54% | 46% |
Situație de gol | 8 | 2 |
Acuratețea paselor | 76% (111/146) | 77% (92/120) |
Șuturi cadrate | 3 | 0 |
Cornere | 4 | 0 |
Mingi recuperate | 78 | 78 |
Am început a doua repriză slab, am luat gol, am revenit, după care, la pauză, trei jucători mi-au cerut schimbare. Exact de unde a ieșit Diaw, pe acolo s-a luat gol. Am revenit, apoi a venit un gol după o acțiune foarte frumoasă a lui Tavi, iar lucrurile s-au simplificat pentru ei. I-am chinuit, dar am pierdut. În ultimele meciuri le-am dat câte trei goluri. Nu avem decât să revenim mai buni. Nu putem să nu recunoaștem meritele FCSB-ului, dar cred că ne-am ridicat la nivelul lor.
- Marius Croitoru, antrenor FC Botoșani
Ai o informație? Scrie-ne pe [email protected]! Gazeta își protejează întotdeauna sursele.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
