EXCLUSIV Fapt real: fost internațional de tineret al României, vândut la schimb pentru șifoniere! „Au refuzat să mă dea la Rapidul lui Mircea Lucescu, dar m-au vândut pentru mobilă în Liga III”

- Adrian, spune-mi trei fundași stânga români care-ți plac! 
- (Râde) Putem să-l punem și pe Camora? El e primul. În rest, ducem o lipsă acută. 

- Se spune că de la Raț nu am mai avut un fundaș stânga cum trebuie… 
- Și gândiți-vă că Raț era destul de liniar. Nu știu dacă intra foarte mult în centru. În rest, pe tușă era foarte bun. Centra foarte bine. Calități extraordinare. 

PLAY-OFF

Cine ia titlul? FCSB și CFR sunt la mâna lor + Craiova are nevoie de un miracol

- Adrian Senin cum era în comparație cu Raț?
- Adrian Senin mai intra și în mijloc. Am jucat mult timp mijlocaș central, am jucat toate posturile în afară de vârf împins și fundaș central. Am început fotbalul ca al doilea vârf, apoi mijlocaș central, dar m-a retras Petre Grigoraș înainte de meciul de baraj cu Bacăul. Am stat o viață la Constanța, șapte ani. Poate aici a fost greșeala mea, că n-am acceptat să plec. 

Calitatea fotbalistului român e extraordinară chiar și acum, dar undeva se rupe ceva. Noi nu aveam internet, jocuri pe internet, singura noastră preocupare era fotbalul în fața blocului. Acolo ne făceam coordonarea mișcărilor. Am întâlnit jucători acum care vin la echipa mare fără simțuri elementare dezvoltate 
- Adrian Senin

-De ce n-ai plecat? Am citit că au fost tratative cu CFR, cu Dinamo… 
- Depindeam de patroni, de antrenori. Spuneau: „Îl mai ținem, să luăm mai mult pe el”. S-au cerut mulți bani pe noi. Pe mine au vrut vreo 750.000 de dolari, așa știu. Dar i-a zis Grigoraș lui Bosânceanu: „Lasă, șefu’, că la anul luăm mai mult pe ei!”. Și ne-am dus la baraj la anul, nu au luat mai mult…Oricum, e și o chestiune de noroc. Îmi aduc aminte că pe Mutu îl forțau la Argeș să joace - ok, pe valoare! - , dar era forțat să joace pentru a-l vinde. Pe mine, m-a vândut Garabet (n.r.- Jean Garabet, fost președinte la Farul) pe mobilă, la Hondor Agigea.

167 de meciuriși 6 goluri are Adrian Senin în Liga 1, pentru Farul, FC Brașov și Unirea Urziceni. A jucat 7 meciuri și a înscris un gol pentru naționala U21 a României

Adrian Senin, dat afară de Ioan Niculae, la Plopeni

- Cum adică? 
- Am mers întâi la Callatis Mangalia, împrumut. Apoi, am avut ofertă de la Rapid, cu nea Mircea Lucescu antrenor. M-am dus acolo, m-a văzut trei zile și mi-a zis: “Copile, vreau să te iau!”. Eram atunci cu Giovanni Becali impresar. Am stat trei zile la București, în hotel, și am așteptat. Nimic! Garabet dublase, triplase prețul. Eram un copil, Rapid nu putea să dea foarte mulți bani. Transferul a căzut și l-au luat pe Raț. 

- Ce șansă ai ratat… 
- Da, dar am depins de conducători. M-am întors la Constanța foarte dezamăgit. Eram distrus, dar nu m-a băgat nimeni în seamă. După care mi s-a impus: “Dacă nu te duci unde vreau eu, poți să te lași!”. Jean Gabaret avea un stil mai urâcios, nu era om rău totuși. Copil fiind, ce puteam să fac?! 

- Și te-au împrumutat la Agigea?
-  Întâi împrumut, apoi m-au vândut definitiv pe mobilă. Patronul de acolo avea o fabrică de mobilă, Stil. S-au înțeles și probabil au mobilat ceva. 

- Asta e pe auzite? 
- Nu. Știu adevărul. Să spunem că mobila a fost pentru clubul Farul. Sau pentru…(lasă de înțeles că pentru uzul personal al lui Garabet). Nu știu câtă mobilă, dar ăsta a fost norocul meu. Am fost vândut acolo, am promovat, dar patronul de Agigea a vândut echipa la Metalul Plopeni. Când m-am dus acolo, era Marian Manea în club. El și Ioan Niculae erau și la Astra. 

Am mers, am stat vreo două săptămâni și pe acolo și m-au dat afară. A venit domnul Niculae la un meci și a zis: „Ăsta rămâne, ăsta nu rămâne!”. De acolo, m-am întors la Farul, împrumut. Echipa retrogradase. Vreo șapte etape n-am jucat că n-a vrut antrenorul, apoi am intrat și n-am mai ieșit din echipă. Erau discuții la echipă, nu prea mai voia să-l bage pe Marcel Abăluță.

Urina altuia și apă în testul doping

- S-a vehiculat atunci ideea că Abăluță și alți jucători mai experimentați trântesc meciuri. 
- Da. Nu știu eu. Erau discuții, poate că erau și discuții legate de contracte. 

- Deși nu apare în CV, ai fost și la Dinamo. Când? 
- Prin 1995 sau 1996. Era Ionuț Chirilă la tineret, Marian Bondrea la echipa mare, Cornel Dinu președintele clubului, iar Petre Buduru era șef la fotbal. Mă antrenam cu echipa mare și mergeam și jucam la tineret. Dormeam la căminul clubului, la stadion. Eram cu Tameș și cu Burghiu, un băiat din Caracal. 

M-am dus în prima zi și m-au băgat într-o cameră cu mai mulți. Când m-am trezit dimineața, aveam gândaci pe mine. M-am speriat, am zis că nu mai stau acolo. La care Burghiu zice: “Ehe, marinare, așa am zis și noi în prima zi și, uite, suntem aici de atâția ani…”. Eu am avut noroc cu domnul Buduru, constănțean de-al meu. M-am plâns la el și m-a mutat la hotelul ministerului. 

- Cum a fost scandalul de dopaj din 2004? Ai fost suspendat 6 luni, la fel ca Iulian Apostol, iar Baicu a stat trei luni. În urina voastră erau urme de furosemid. 
- După meciul cu Sportul, din Regie, oficialii au venit târziu și ne-au anunțat că trebuie să mergem la test. Era ziua mea, venisem cu mașina pentru că aveam ceva rezervat undeva și îi luam pe niște colegi să ajungem mai repede. Fusese cald afară, transpirasem mult și am stat trei ore să dăm proba de urină. Am băut niște bere. Nimic. Dădusem prea puțină urină. 

- Și cum ați rezolvat?
-  I-am zis lui Baicu: “Băi, țigane, dai tu? Tu ai luat ceva?”. El luase, săracul, voia să slăbească, dar a zis că nu. Le-am zis celor care recoltau (n.r. - agenților antidoping): “Noi nu putem să dăm. Haideți că dă colegul nostru pentru noi! Punem la noi în eprubetă, mai punem puțină apă și aia e!”. Până la urmă, au zis: “Da, domn’e, da!”. L-am pus pe Baicu: “Hai, țigane!”. Am văzut eu că în urina lui se întâmpla ceva, dar am luat, am pus la mine eprubetă, a pus și Apostol la el. Am puțină apă și s-a făcut treaba. L-am mai întrebat o dată: “Băi, tigane, sigur n-ai luat ceva?”. El: “N-a luat fratele tău, dacă luam ceva nu-ți spuneam!?”. Nu ne gândeam noi niciodată… 

- Și apoi? 
- De la Sportul, la test erau parcă Gigel Bucur și încă cineva. Și ei au reglat-o cu puțină apă.

- Norocul lor că n-au luat și ei de la Baicu… 
- Ei au dat ceva urină. Apoi, am plecat acasă. După vreo două săptămâni, era într-o marți, aveam două antrenamente și am dormit la prânz. Când mă trezesc, aveam 150-160 de apeluri pe telefon. În timp ce mă uitam la telefon, mă suna un număr. 

Am răspuns fără să vreau. “Știți că ați fost depistat pozitiv?”. Eu eram buimac, i-am zis că a greșit numărul. “Ce pozitiv?”. Când am auzit că e vorba de proba cu Sportul, a picat cerul pe mine. Am mers, am spus adevărul și am luat șase luni. Noi am vrut să mergem să ni se ia probe din păr, dar nu s-a putut. Dacă reieșea că avem noi dreptate, trebuiau să cadă Liga, toată medicina sportivă, vă dați seama. 

- Înțeleg că agenții antidoping care v-au lăsat au plătit și ei…
-  Probabil, nu-mi amintesc. Dar important e că noi am stat șase luni. L-am luat pe Baicu, a început cu ale lui: “Să moară mama!”. “Mihaiee, ne-ai nenorocit!”. Aia e, asta a fost

Suspiciuni în vestiar la finala Cupei cu Dinamo

- Ai prins o perioada bună la Farul, ați jucat o finală de Cupă cu Dinamo. Ce amintiri ai de la finală? 
- Am avut echipă bună, foarte omogenă. Aveam un grup frumos. Eram eu, Cristocea, Lungu, Curcă, ne știam de mult. Aveam, însă, lotul cam subțirel. E un meci pe care l-am dominat, dar am luat un gol stupid pe la început. Probabil, lipsa noastră de experiență ne-a costat. 

Când eram mic, simpatizam cu Craiova. Îmi plăcea mult echipa aia cu Gică Popescu, Badea. Am început fotbalul la 7 ani. În primii ani, la turnee luam premiul de cel mai tânăr participant. Apoi, ușor, ușor, am mai luat și premiul de golgeter 
- Adrian Senin

-Ce s-a întâmplat la pauză? 
- (Zâmbește) Vreți să sugerați ceva? Au fost niște discuții, dar nu-mi mai aduc aminte exact. Oricum, Borcea a stat în tribună lângă Bosânceanu. Vă dați seama… Cristi, bandit, șulfă, îi spunea: “Vezi că ți l-am luat pe ăla! Vezi că ți l-am făcut pe ăla!”. S-a nimerit ca Pașcovici să joace mai prost. Borcea îi zicea: “Vezi că pe Pașcovici îl iau la mine din iarnă!”. 

Bosânceanu a aplecat urechea și a venit în pauză la vestiar: “Cosmine, vezi că nu e ok! Nu-mi place ce faci”. De acolo a plecat tevatura, dar nu cred că a fost ceva. Am jucat pe o primă de 16.000 de dolari…Au fost niște discuții înainte. Grigoraș nu voia să-l bage pe Pașcovici, nu avea o perioadă prea bună. Dar l-a băgat și asta a fost. 

- L-a scos după pauză. Și pe el și pe Todoran, amândoi au fost bănuiți. 
- Nu există să facă blat. Borcea era cu astea, își apăra interesul. Voia să destabilizeze puțin. Domnul Bosânceanu nu avea experiență. Asta era școala lui Dinamo.

Adrian Senin: „Am primit doi ani jumate cu suspendare”

- Vorbeai de grupul frumos. A influențat acest grup lupta pentru titlu în vreun sezon încurcând câte o echipă în schimbul unor valize?
-  (Râde) Nu știu asta. Nu venea Curcă la mine să-mi spună…Nu. S-a prescris. Oricum, Becali spunea că premierea nu e mită. Când alerga nea Gigi cu banii după noi, nu?! Acolo nu avem ce să comentăm, știe toată lumea. 

- V-a ajuns când alerga cu banii, nu? Nu a alergat degeaba.
-  …am făcut egal în Giulești. Steaua făcuse egal la Bistrița, când și-a tăiat mâna Mirel în geam. Așa erau practicile atunci, ce să facem?! Era o motivație în plus. Omul își dorea și el campionatul, era normal să stimuleze. Erau lupte mari, erau oameni care băgau bani în fotbal. Acum, majoritatea fuge. Ar trebui susținuți oamenii ăștia, de aia ne și ducem în jos cu fotbalul. 

- În 2005, anul finalei, ai fost implicat într-un accident de mașină. Cum a fost? 
- Veneam de la școală și într-o intersecție cred că am trecut pe culoarea portocalie. Nu era roșu. Celălalt a plecat un pic mai repede pe verde, m-a lovit în stânga, iar eu din ricoșeu am lovit pe cineva de pe trotuar. Culmea, pietonul era neam cu cel care m-a lovit. Vă dați seama, după aia au tăbărât pe mine. 

- Cum s-a terminat povestea? 
- N-a avut nicio fractură. A avut leziuni musculare. Mi-am făcut datoria, am avut grijă de el până la capăt, la spital. Oricum, nu eram doar eu de vină. Lucrurile au degenerat după aia. Au început să ceară sume exorbitante, au crezut că sunt Adrian Mutu, nu Adrian Senin. Voiau 100.000 de dolari despăgubiri. De unde să le dau? Am avut cinci ani proces, asigurarea l-a despăgubit, iar eu am primit doi ani și șase luni cu suspendare. Mi-au anulat permisul. Până atunci, circulasem cinci ani cu dovada.

„Nebuniile” lui Basarab Panduru

- Panduru te lăuda. Cum era antrenorul Panduru? 
- Era un băiat extraordinar. Vorbeam orice cu el. Punea prea mare pasiune, avea nebuniile lui. Nu ne lăsa să purtăm mănuși și căciulă. Iar la noi era o vijelie iarna… Înainte de meci, am stat o oră și jumătate să repetăm fazele fixe. Ploua într-un hal. Frig. I-am zis: “Mister, ne-au înghețat mâinile, capul, nu mai putem!” Nimic! Dă-i! Faze fixe! Ne dădea afară dacă ne puneam mănuși. 

- … 
- Ținea la mine. Eram în ultimele șase luni de contract și el m-a băgat să joc. Era un pic supărat că plec, dar știa el ceva de niște discuții cu Brașovul. Striga după mine pe hol: “Ce, crezi că nu știu că pleci!?”. 

- Cum a fost perioada de la Brașov cu Răzvan Lucescu?
-  Aproape doi ani extraordinari. Am avut echipă foarte bună, nu am prea avut rivali în Liga 2. Aveam jucători de Liga 1. După ce am promovat, am făcut multe egaluri. Răzvan e un tip superok. Foarte preocupat, am învățat multe de la el. Organizarea în antrenamente, în timpul jocului. Foarte meticulos, atent la micile detalii. Plus poziționarea în teren. Când m-am dus, mă băgase mijlocaș central. Eu strângeam spațiile pe teren, dar nu știam exact unghiul. Îmi arăta, mă punea cu mâna. Și avea răzbdare, înțelegea că nu mai lucraserăm treburile astea. 

- În 2011, Gheorghe Bosânceanu spunea că tu și Todoran ați fost cei mai buni jucători pe care i-a avut ca patron la Farul și că tu ai fi putut ajunge un fotbalist mare dacă te ajuta și fizicul…
-  Dacă mi-ar fi dat drumul mă ajuta și fizicul (râde). Asta a fost. El era mai nou, era influențat și de diferiți binevoitori care nu se prea pricepeau la fotbal. Nu puteai să ceri sume mari, puteai să pui niște procente. 

- Era un tip discret, nu vorbea cu media.
- E un om de o discreție ieșită din comun. Foarte cerebral. Nimic din ce spunea nu era necalculat. Era foarte corect, nimeni nu a plecat de acolo fără să-și ia banii când el s-a retras. Nu cred că va mai fi vreun patron așa de corect. După meciul de baraj, câștigat la Bacău, el ne-a zis: “Aveam obligația să vă țin jumătate de an”. I s-a spus că trebuie să rămână Bacăul în prima ligă, erau vremurile cu Hrebenciuc, Sechelariu, dar el ne-a zis: “Am vrut să văd dacă pot să fac ceva corect. După ce am văzut cum ați luptat la Bacău o să rămân”. Soția dânsului nu era de acord. “Ce să faci aici?! Aici doar mănânci bani”.

Amintiri de la un baraj câștigat în ciuda tuturor

-  Cum a fost acel baraj de la Bacău?
-  Țineți minte că nici măcar nu a fost televizat. Au filmat dintr-un bloc din spatele peluzei. Nici n-a început bine meciul și s-a dat 11 metri pentru Bacău. A leșinat unul lângă Adi Voicu. Nici nu-l atinsese. 1-0, am ieșit de pe teren, dar am reintrat. Pierdeam cu 3-0, exact ce își doreau ei. Am reintrat. La o fază, s-a dus mingea în aut, noi ne-am oprit, dar fundașul lor dreapta a luat-o pe margine, a fugit, iar arbitrul striga: “Joacă!”. Băăă, a ieșit! Nimic! Du-te și aleargă după ăla. Apoi a scăpat Negru singur și Bolfă de la Bacău, care se încălzea în spatele porții, a intrat pe teren să-l atace. Negru s-a speriat. Arbitrul striga: “Joacă!”. Apoi a dat gol Abăluță, 2-1. 

- Abăluță a povestit că fusese suspectat de Grigoraș că e blat și că striga după gol: “Ai văzut că n-am fost blat?!”. 
- Da, cam așa a fost. Îl suspectau. A dat golul și am ajuns la penaltyuri. Am bătut al patrulea. Ne-am salvat. 

- Avem o poză cu tine dichisit. Erai tânăr și neliniștit în cluburi? 
- Mergeam, dar nu dacă aveam a doua zi antrenament. Mergeam jumătate de echipă. Eram foarte uniți. La un meci, am jucat cu Oțelul și am făcut egal. Am mers vreo șapte-opt inși, printre care și Mihai Guriță. El mai povestea pe la… (n.r. - conducere). Când venim la antrenament, Grigoraș zice: “Credeți că nu știu că ați fost la club?”. Noi am ținut-o pe-a noastră că n-am fost. Apoi, ne-a spus Grigoraș că îi zisese Guriță. Cică: “Profesore, am fost toți, dar eu am plecat mai devreme!”. 

- Cum merge cu meseria de antrenor? 
- Știți vorba aia…toate mi se întâmplă numai mie. Mă chinui cu licența asta. A trebuit să fac școală pentru carnetul de antrenor pentru că am ținut morțis să fac în România de la B în sus. Dar am întâmpinat destul de multe și de mari probleme. Sper să fi scăpat de ele. 

- Care e cea mai problemă? 
- Am făcut doi ani pentru a dobândi carnetul de antrenor și nu s-a mai luat în seamă, nu mai e valabil. Am pierdut doi ani din viață degeaba. Pentru că așa ne-a spus vechea conducere de la federație. Să mergem acolo să facem școala.

Citește și:

Basarab Panduru, elogii pentru un jucător de la FCSB: „Tot ce face este bun!”

Dezlănțuit după FCSB - FC Argeș 4-0: „N-are nimic nici în vârful bocancului, nici în creier! Îl vedeți pe el să facă vreo cooperativă?”