Articol de Eduard Apostol - Publicat vineri, 05 aprilie 2019 11:49
Vahid Hambo, finalandezul de 24 de ani, a semnat cu Astra ca să urce în carieră și are o preferință specială: „Cel mai mult îmi place să joc pe ploaie, ca să fiu rapid, sunt british style”.
Vahid Hambo este primul finlandez din fotbalul românesc. Atacantul de 24 de ani, înalt de 1,93 de metri, comparat în țara sa cu Zlatan Ibrahimovici datorită fizicului, fostului look și a unor mișcări de pe terenul de fotbal, a sosit în Liga 1 la începutul lui 2019 și încearcă să-și facă loc în atacul Astrei Giurgiu, pe care a calificat-o cu o dopietta în semifinalele Cupei României.
Cu origini bosniace, Vahid este totuși finlandez, nordic, ca mentalitate, și conștient de ceea ce poate pune pe masă.
A fost la juniorii Sampdoriei, a fost cumpărat de Brighton cu 500.000 de euro, dar fără să apuce să joace la prima echipă, ci doar la a doua, Hambo a sosit în România să-și dea un mare restart carierei.
- Vahid, cum de-ai ajuns din Finlanda, de la Rovaniemen Palloseura, în România?
- Am fost în multe locuri, am văzut mult fotbal, dar am avut și ghinion. M-am ales cu niște accidentări care m-au tras în jos. Nu mai sunt atât de tânăr și nu mai voiam să continuu în Finlanda, unde nivelul e așa cum e. Doream o altă oportunitate, mi s-a ivit, Astra, și-am profitat. Am văzut pe niște filmulețe câteva meciuri din campionatul românesc, aici sunt fotbaliști foarte buni, spectatori, emulație, cupe europene. Fotbalul e o chestie mare în țara voastră, am observat asta.
- Cum?
- În fiecare zi se vorbește despre fotbal la TV. Am văzut mulți ziariști chiar și la meciuri amicale. Nu mai zic de cele oficiale. Oricum, e altceva, o chestie mare, față de Finlanda. N-aș spune că nivelul e atât de scăzut în țara mea, și acolo sunt fotbaliști interesanți, doar că totul este basic. Dacă pierzi sau câștigi, nu se face caz. Lumea e mulțumită cu ceea ce poate. Voiam ceva mai mult de la fotbal. La TV nu vezi fotbal, cel mult pe internet. Acolo, hocheiul e sportul-rege. Dacă ești fotbalist în Finlanda, nu ți se deschid multe uși!
- Adică?
- În cel mai bun caz, dacă ești fotbalist foarte bun ajungi în Suedia. Iar de acolo poate în Marea Britanie. La vârsta mea, puteam ajunge undeva la o echipă cumsecade din Suedia sau din Danemarca.
„Știu până unde pot urca acum"
-Dar tu ai 24 de ani, nu ești bătrân.
-Da, știu cât am, însă un club nu mă ia ca să mă crească, să mă vândă apoi pe zeci de milioane. Știe ce obține. Știu și eu ce pot. Ideea e că sunt fericit la Astra, cu antrenorul, cu colegii, toți sunt foarte pozitivi.
-Care este obiectivul tău pentru viitorul apropiat cu Astra, ce poți obține pentru viitor?
-Când eram mai tânăr, visam mai mult. Știu până unde pot urca. Nu visez cu ochii deschiși. Sunt fericit în România, sper să bifez niște victorii importante, poate să obținem Cupa României.
- Tu cum ești, ca fotbalist?
-Calitățile le veți vedea pe gazon. Îmi place să mă implic, nu sunt egoist, încerc să-mi ajut coechipierii. Aș vrea să dau și 20 de goluri până la final, important e să fiu capacitat meci de meci, pentru a oferi maximum. Poți spune multe, dar trebuie să arăți.
„Cel mai mult îmi place să joc pe ploaie"
- Sunt diferențe mari între România și Finlanda, ca nivel de trai?
-Eu locuiesc în zona de nord a Bucureștiului, fac în jur de 45 de minute până la stadion, la Ploiești, unde ne antrenăm în timpul săptămânii. N-am apucat să văd prea mult din cele două orașe. Văd niște sate în drum spre Ploiești, am fost până în centrul Capitalei. În primul rând, sunt diferențe mari la chirii. Un apartament cu două camere în București într-o zonă bună e 450 de euro, în Finlanda e dublu. În Bosnia, acolo unde am rădăcinile, e mai apropiat ca stil de viață de România. Finlanda e foarte scumpă. Îmi place România.
- Cât de mult?
- În așa fel încât atunci când mă trezesc dimineața, vreau să mă duc la antrenament, nu să mă întorc în Finlanda.
-Îți place vremea caldă sau când e frig?
- Mă adaptez oricum. Dar vremea mea preferată este atunci când plouă, cel puțin atunci când sunt pe teren.
- Poți detalia?
- Pot fi mai rapid pe ploaie. M-am adaptat după anii de Anglia, din punctul acesta de vedere sunt british style. Nu mă simt prea confortabil atunci când e prea cald, peste 25 de grade Celsius. Auzi, dar în România plouă? Că nu prea am prins.
- Stai liniștit, că o să prinzi!
- E bine. Cred că era bine dacă prindeam și perioada de iarnă.
„Părinții au plecat din cauza războiului"
- Cum de te-ai născut în Finlanda, părinții fiind bosnieci?
- La Helsinki? Părinții mei au părăsit Bosnia când cu războiul din acea zonă, din fosta Iugoslavia. Tehnic, sunt bosniac, dar am pașaport finlandez. Părinții locuiau în Sarajevo, n-au trecut prin drame, au zis că e mai bine să plece de acolo din cauza bombardamentelor. Acum au revenit la Sarajevo, mai stau însă și-n Finlanda perioade scurte.
- Tu cum te simți, bosniac sau finlandez?
- Întrebarea aceasta o primesc frecvent. Eu sunt un mix. Sunt 50 la sută bosniac, 50 la sută finlandez. Când sunt în Bosnia, totul mi se pare natural. Tot la fel, când sunt în Finlanda. Am jucat pentru nordici la juniori.
Amuzat de comparația cu Zlatan
- Cum ești în afara gazonului?
- Stilul casnic. Să stau acasă, cu jocuri TV, să văd un film. Dacă ies în oraș, să servesc o cafea, să fiu chill. Nu sunt stilul disco. Evit zgomotul, aglomerația.
- Te prinde bine porecla de „Ibrahimovici al Finlandei"?
- Da, e o glumă bună. Probabil, avem un stil apropiat, fiind și înalți amândoi. Doar că diferențele sunt clare, să fim serioși.
-Care este idolul tău?
-N-am avut vreunul. Dar admit că mi-a plăcut Ronaldinho, avea un stil deosebit. Nu m-am uitat la fotbaliști ca să-i copiez. Fiecare își creează propriul său stil.
A avut toate accidentările din dicționar
- Cum a fost experiența ta la Sampdoria?
- Eram copil. Ajungi într-o țară nouă, cu diferențe mari de limbă, de cultură, cel puțin pentru mine, m-am simțit un străin. A fost o experiență plăcută până când m-am accidentat, de câteva ori. Oricum, dacă e ceva ce-mi mai doresc pentru fotbal, este să ajung din nou în fotbalul italian.
- De ce?
- Mi-a plăcut, îmi plac și limba, și stilul de viață, și fotbalul. Mă uit la primele două ligi. Uite, chiar mi-aș dori să revin în Il Calcio. N-am o echipă preferată acolo, dar sunt multe bune.
- Apoi, ai ajuns și la Brighton, erai considerat printre prospectele de viitor ale echipei din Premier League?
- Da, după un periplu în Finlanda, am semnat cu Brighton în 2015. Vorbim deja de un nivel înalt. Ai la dispoziție terenuri de antrenament top, top, top. Dar și acolo m-am ales cu niște accidentări, am fost nefericit și ghinionist. N-am prins multe jocuri acolo, a fost o perioadă foarte grea. Eram tentat să las baltă totul. Dar apoi m-am adunat, m-am apucat de antrenamente.
- Până la urmă ce accidentări ai avut?
- Genunchii, menisc, câteva operații. Glezna, coapsa. Ți-am zis că am fost al naibii de ghinionist. Se mai întâmplă, am încercat să nu fac o dramă. Acum, sper să fiu bine, ca totul va merge cum aș vrea, dar cine știe ce se poate întâmpla. Acum, sunt OK, sunt bine, foarte bine.
2goluri în 5 meciuri a marcat Hambo pentru Astra
1gol în 26 de partide a avut atacantul la Sampdoria Primavera
5partide a bifat fotbalistul la Brighton Under 23
„Sistemul în Finlanda este mai bun pentru omul simplu, fiecare țară are particularitățile ei. Important e să-ți faci un loc al tău, oriunde"
„Îmi place „Game of Thrones", aștept cu nerăbdare noul sezon. Când aveam părul lung, aveam prieteni ce-mi spuneau că parcă sunt luat din film. Am zis să schimb ceva la mine și mi-am tăiat pletele"
„Am văzut că FCSB este cea mai mediatizată din România, are un patron care apare frecvent. Nu pricep eu prea multe, ce înțeleg și eu din imagini mai degrabă"
„Îmi place muzica românească, o ascult la radio și ce mai pun băieții în vestiar. Nu înțeleg o iotă, însă îți dă un sentiment pozitiv, la-la-la, o pui și merge acolo melodia. Vibe-ul e OK"
„Mâncarea românească? Habar n-am. N-am încercat până acum, iar eu nu sunt un mâncăcios. Prefer stilul italian. Mâncarea ușoară. Uite, mi-a plăcut cașcavalul pane, e ca sticks-urile de mozzarella, e OK"
){kind=small}
