Articol de Vlad Nedelea, Iosif Popescu (video) - Publicat vineri, 13 ianuarie 2023 08:29 / Actualizat vineri, 13 ianuarie 2023 09:46
Atacantul Claudiu Keșeru, 36 de ani, și-a calculat atent finalul în fotbal. Lucrează suplimentar la UTA, e atent la tot ceea ce face și are o dorință. Să mai marcheze măcar 13 goluri. Va fi momentul în care vrea să agațe ghetele în cui.
- Claudiu, cum e în cantonament?
- Foarte plăcut, cel puțin până când a început ploaia. Am prins vreme excepțională. Nu s-a mai întâmplat de 8 ani. Cel mai important este să ai o saltea bună ca să dormi și un teren bun pe care să te antrenezi.
- Mai ții numărul cantonamentelor?
- Sunt multe, vreo 30 și ceva. Dar e OK, mă simt motivat, îmi place. Nu mă văd nefăcând asta, chiar mi-e puțin greu să mă gândesc cum ar fi o lună ianuarie fără Antalya. În ultimii 8 ani, cu excepția anului trecut, am fost de fiecare dată.
- Savurezi altfel cantonamentele acum, că se apropie finalul carierei?
- Când eram mai tânăr, parcă păreau mai obositoare. Acum, că se apropie finalul, nu mai plâng nici de oboseală, mă antrenez și mai mult. Îmi place ceea ce fac și nu mă văd oprindu-mă decât în caz de urgență. Dacă va fi vreo accidentare. Doamne-ferește!
- Te vezi pe teren la 40 de ani, ca Zlatan?
- Nu vreau să mă grăbesc să anunț ceva, mă simt bine în momentul de față. Mai apar anumite alerte, dar ținute sub control. Plăcerea, chiar și în condiții de ploaie, vânt, plăcerea e acolo, asta e important. Nu vreau să mă oprească nimic.
Când și-a schimbat Keșeru stilul de viață
- În ultima vreme ai apelat la un program de sală agresiv.
- A fost nevoie în momentul în care m-am lovit de o situație, am întâlnit-o întâi la Steaua și ulterior aici, la care nu mă așteptam deloc. Mi-a lipsit terenul și atunci, gândindu-mă că se va apela și la serviciile mele, era nevoie să mă pregătesc suplimentar fiindcă în momentul în care apăream pe teren trebuia să se vadă o diferență. Așa că am apelat la Cornel Blejan și i-am spus: «Hai să facem ce trebuie, să rămân acolo sus!».
- Când ți-ai dat seama că e nevoie de forță și condiție fizică de top pentru a fi sus?
- Undeva la 27 de ani. Lucram și înainte, doar că nu o făceam organizat. Eram puțin haotic. Fără să-mi dau seama că acest proces de antrenament suplimentar necesită organizare. De aceea este făcut cu cap. Totul trebuie să fie corelat cu antrenamentele pe care le faci la echipă, cu specificul antrenamentului pe care-l faci la echipă.
- La cine ai apelat atunci?
- La un preparator fizic brazilian. Eram vreo 13 jucători de la Ludogoreț care lucram cu persoana respectivă și s-a simțit. Lucram foarte mult suplimentar. Nu a fost pe un fond de formă slabă. A fost pe un fond de formă bună. Au venit câțiva colegi care m-au întrebat dacă nu vreau să lucrez cu cineva. Și am zis: «De ce nu?». Asta pentru a vedea ce-mi poate aduce nou la procesul de pregătire. În momentul în care am început să lucrez și corpul meu parcă arăta altfel. Mă simțeam diferit. După aceea mi-am dat seama că asta poate să-mi aducă un mare plus. Pe lângă faptul că odată cu vârsta, de pe la 30-32 de ani, capacitatea fizică începe să scadă puțin și trebuie să compensezi. Să lucrezi inteligent, mai bine, dar nu neapărat mai mult.
Claudiu Keșeru: „La 20 de ani eram haotic, la 30 am avut apogeul”
- Cum ți-ai descrie într-un cuvânt bornele, 20, 30 de ani și prezentul.
- La 20… Haotic. Extrem de motivat, dar haotic. La 30, apogeul! Clar! Aș spune că am atins apogeul la 30 de ani. Și la nivel fizic, mental. A fost o combinație excepțională, iar azi, la 36, analitic.
- E mai greu acum, mai ales că la tine e nevoie de cifre, de goluri?
- E un plus, e și un minus. Poți să joci foarte bine și să nu dai gol, un meci-două. Toată lumea va zice: «Da, a jucat un joc bun, dar n-a înscris». De la al treilea, al patrulea încolo, degeaba mai joci bine, că de acolo numai statistica se ia. E și acest gând, degeaba mă prezint bine, dacă statistica nu mai e acolo, de partea mea. De asta trebuie să nu depășesc mult momentul ăla, să cred eu că pot, dar să nu mai înscriu la fel de mult. Indiferent pe ce post voi juca, fie că este de mijlocaș central sau la închidere, tot voi fi judecat la fel de mult după goluri, că doar am fost atacant toată viața.
- Ții statistica?
- După calcul, eu sunt la 287 de goluri și, dacă ajung la 300, voi pune ghetele în cui. Sper să pot ajunge.
- Ți le notezi undeva?
- Le am eu în cap. Văd multe statistici, unele chiar greșite. Așa mi-am fixat targetul, la 300 de goluri, pentru că este un număr care mă flatează. N-am crezut la început că voi putea ajunge la un astfel de număr, dar acum am o ambiție ce mă face să trag și mai mult.
- Care gol ți-e cel mai drag?
- Mie îmi place foarte mult primul gol din meciul cu Danemarca. Pasa aia din adâncime, preluare, dribling și gol. Mi se pare că este un gol extrem de complex, care necesită multe lucruri făcute precis pentru a înscrie.
Keșeru: „Sunt mai exigent cu colegii, dar doar verbal”
- Cum ești cu colegii?
- Total opus față de ce mi s-a întâmplat mie când am fost sportiv. Eu am cărat genți, ghete, am luat chiar și palme peste cap de la cei mai în vârstă. Așa erau vremurile. Am prins vremurile acelea. Am zis că nu voi face niciodată chestia asta. Dar sunt mai exigent uneori cu cei tineri.
- Adică verbal?
- Cât să-i trezesc. Pe mine greșeala tehnică nu m-a deranjat niciodată. Însă dacă văd un coleg care nu-i concentrat, conectat, asta mă deranjează și îi zic: «Ai 20 de ani! Dacă eu pot să mă trezesc dimineața, fiind obosit și uneori târându-mă până la terenul de antrenament, dacă eu pot să mă concentrez și să fiu cum trebuie, asta aștept și de la voi!».
- Cum reacționezi când vezi extravaganțe făcute de tinerii jucători?
- Credeți că n-au fost glume când am venit cu iPhone-ul meu 10 la UTA? Se uitau colegii la mine. Primele două luni, n-au avut curajul să zică nimic. După aia, glume între noi. «iPhone 10! Te prezinți cu ecranul spart?». Eu le zic că nu-mi arunc banii pe un telefon, adică nu mă interesează. Nu mă deranjează, nu sunt obsedat de brand-uri.
- Mă gândesc că le mai spui anumite lucruri.
- Da, în momentul în care câștigă primii bani. Important e să facă și altceva cu ei, nu să-i arunce pe toți pe gadgeturi. Să se gândească cum să aibă propriul lor apartament, cum să facă o investiție sigură. Cum să-și pună bani deoparte. Nu cum să-i cheltuie. Nu se știe cât durează viața de fotbalist. Probabil că n-au atâția bani cât să investească într-un apartament, însă cea mai mare prostie e să-și cumpere o mașină de bani mulți, își pierde valoarea imediat.
„Mi-am luat gândul de la națională, dar n-aș spune nu unei surprize”
- Te înțelegi bine cu Edi, mai speri la echipa națională?
- Cu Edi există o relație de respect reciproc, dar clar se dorește un suflu nou la echipa națională. Mi-am luat gândul. Dacă începeam să am performanțe bune îndată ce am ajuns la UTA, poate era altceva. Eu mi-am luat gândul, dar dacă se întâmplă ceva, ar fi o surpriză plăcută.
- Poate dacă vei avea un retur bun...
- Eu voi face tot posibilul. Chiar sunt pregătit fizic. Sunt foarte bine.
- Care a fost momentul în care mental ți-ai luat rămas bun de la echipa națională?
- Când performanțele mele nu au mai fost ce erau înainte. E clar că totul depinde de mine. Eram obișnuit cu peste 20 de goluri anual, iar între 15-20 era ca un minim. După ce am ajuns la Steaua, a fost o perioadă lungă, opt luni, în care nu prea mi-au mai ieșit lucrurile cum trebuia. Acolo s-a rupt tot. Trebuia să mă concentrez pe altceva ca să ajung la nivelul meu bun și să las deoparte normalitatea dinainte, să nu mă mai domine.
- Ce zici de cei care refuză naționala?
- Nu sunt în pielea lor. Nu știu ce-i determină să facă lucrul ăsta.
- Dar ai mai vorbit cu unii dintre ei?
- Da. Cred că este o chestie personală, ține de fiecare. De trăirile fiecăruia. Da, am mai glumit după acel meci cu Spania de la București, 2-1, că e tipul de meci în care îți vine să te lași de fotbal. Când am ieșit din teren stăteam și mă gândeam ce să mai fac? Am alergat peste 7 km în 57 de minute, 7 km jumătate. Practic, atinsesem mingea de 7 ori. Sunt glume d-astea. Eu cred că la națională vii indiferent de vârstă. Dacă antrenorul echipei naționale consideră că poți ajuta... Eu nu mai am speranțe, îmi văd strict de ce fac la UTA. E o situație complicată, dar sunt ferm convins că vom scoate clubul din pasa slabă.
Citește și alte știri de actualitate:
Ce susține MM Stoica că face săptămânal pentru suporterul pe care l-a pocnit: „Cumva am reparat-o”
