TOTU-I TACTICA Două vârfuri, aceleași probleme » De ce nu a funcționat inovația lui Mirel Rădoi în jocul FCSB

Trecerea de la 4-2-3-1 la 4-1-3-2 a avut o logică simplă și anume introducerea celui de-al doilea atacant, post preluat de Miculescu, pentru a crea mai multă prezență în careu și pentru a oferi sprijin ofensiv unei echipe care, în ultimele etape, a părut tot mai neîncrezătoare în fața porții.

În teorie, doi atacanți ar fi trebuit să fixeze mai bine linia defensivă adversă și să ofere mai multe opțiuni de finalizare. În practică, nu au adus îmbunătățirea anticipată. Campioana României a rămas o echipă cu roluri neclare, iar structura noii așezări nu a reușit să compenseze mecanismele pierdute odată cu renunțarea la cel de-al doilea mijlocaș defensiv.

• „Totu-i tactica” este un proiect GSP care își propune să analizeze modul în care antrenorii aleg să abordeze tactic partidele-cheie. Pentru a determina cele mai importante date, ne folosim de platforma Wyscout, care oferă parametri și informații relevante colectate de 250 de experți din toată lumea.

Chiricheș, omul nepotrivit la locul potrivit

Una dintre cele mai vizibile consecințe ale modificării de sistem a apărut în zona centrală a terenului. În 4-1-3-2, rolul singurului închizător devine esențial, pentru că el este singura verigă care face legătura între apărare și linia de mijloc ofensivă. În acest meci, Vlad Chiricheș a fost cel care a ocupat această poziție, însă responsabilitatea s-a dovedit mult prea mare pentru un jucător cu probleme fizice evidente. În fața sa, a evoluat axa Cisotti - Tănase - Olaru.

În mod tradițional, FCSB a evoluat ani de zile în 4-2-3-1, formulă care presupune doi mijlocași centrali responsabili atât pentru protecția apărării, cât și pentru inițierea construcției. Odată cu trecerea la 4-1-3-2, Chiricheș a rămas singur în această zonă. El a devenit automat omul de legătură între compartimente, responsabil atât pentru recuperarea mingii, cât și pentru distribuția ei spre linia de trei mijlocași ofensivi.

Așezarea lui Mirel Rădoi, cu Vlad Chiricheș mijlocaș defensiv solitar. Fotografie generată în platforma Wyscout

8șuturi dintr-un total de 27 a trimis FCSB pe poartă. Metaloglobus, două din patru.

În același timp, Metaloglobus a abordat partida cu un plan foarte clar, adaptat diferenței de valoare. Formația oaspete a încercat să reducă spațiile printr-un bloc compact și prin aglomerarea zonelor în care FCSB a încercat să construiască, în special pe flancuri, marea obsesie a roș-albaștrilor, pe care așezarea nu a corectat-o la primul meci.

Metaloglobus (4-2-3-1) a dublat constant, obligând jocul adversarilor să rămână în lateral. În momentele în care a pierdut mingea în avanposturi, a reacționat contondent cu scopul de a se regrupa și evita astfel tranzițiile rapide. Această strategie a fragmentat ritmul partidei și a redus considerabil spațiile în care FCSB ar fi putut construi faze coerente. Practic, lanterna roșie a Superligii a acceptat să se apere mult, dar a făcut-o organizat, limitând opțiunile de progresie ale adversarilor.

În aceste condiții, construcția a devenit previzibilă. De multe ori, gazdele au primit mingea cu spatele la poarta adversă, ceea ce a limitat drastic opțiunile de a avansa. În locul paselor verticale sau al celor filtrante, capabile să rupă liniile defensive, jocul a fost dominat de întoarceri sau de combinații scurte, în triunghi, fără progres.

88%a fost acuratețea paselor date de FCSB. Metaloglobus a atins 75%

Poziționarea ofensivă nu a oferit suficiente unghiuri de pasare, iar circulația balonului a rămas blocată în zonele laterale sau în apropierea liniei de mijloc, fără să creeze superioritate în spațiile dintre linii.

În același timp, unii jucători nu și-au înțeles rolurile. Miculescu, de exemplu, nu a părut să se adapteze poziției și a continuat să evolueze mai degrabă ca o extremă clasică. Tendința de a intra în unghiuri dificile și de a finaliza din poziții improprii l-a limitat considerabil. În loc să ofere sprijin între linii sau să creeze superioritate centrală, jocul său a dus frecvent spre aceleași acțiuni laterale și șuturi forțate. În același spectru, Darius Olaru nu s-a simțit confortabil în banda stângă.

Astfel, FCSB a ajuns să practice un fotbal precar, lipsit de consistență. Pasele filtrante au dispărut aproape complet, iar pătrunderile din linia a doua, unul dintre elementele pe care Mirel Rădoi le consideră esențiale, au fost rare sau inexistente.

FCSB este obsedată de jocul pe flancuri. Cu spatele la poartă, Joao Paulo nu este o soluție pentru Andre Duarte. Fotografie generată în platforma Wyscout

Alergarea ca soluție de avarie

După pauză, roș-albaștrii au încercat să compenseze lipsa de claritate tactică prin intensitate fizică. Echipa lui Rădoi a căutat să accelereze ritmul și să alerge mai mult, însă problema de fond nu a fost rezolvată. În lipsa conexiunilor, efortul suplimentar, exersat de Rădoi într-o ședință dedicată de pregătire în puținele zile avute la dispoziție, a devenit doar o încercare de a acoperi carențele structurale.

Un exemplu relevant apare în minutul 53, când recuperarea lui Alhassan oferă o oportunitate de tranziție rapidă. Faza se pierde însă în flanc, pe ruta Miculescu - Crețu, fără ca mingea să mai ajungă în zonele centrale. Situația ilustrează perfect una dintre problemele majore ale meciului, FCSB a scos mult prea rar mingea în centru.

Baba Alhassan alege soluția de a pasa în flanc. Crețu ratează centrarea, iar Metaloglobus interceptează. Fotografie generată în platforma Wyscout

0-0a fost raportul paselor filtrante ale celor două formații

În criză de timp, formația s-a orientat tot mai mult spre benzi. În loc să caute soluții prin axul terenului, atacurile au devenit tot mai izolate, iar dezvoltarea fazelor s-a limitat la centrări sau la încercări individuale.

În final, rezultatul de 0-0 reflectă fidel imaginea jocului. FCSB nu a reușit să pună în aplicare planul gândit de noul antrenor, iar ajustarea tactică nu a produs avantajul ofensiv așteptat. După ani întregi în care echipa a evoluat în 4-2-3-1, tranziția spre 4-1-3-2 s-a dovedit dificilă, mai ales pentru o formație aflată deja într-o criză de reușite. În loc să aducă mai multă claritate în atac, noul sistem a generat dezechilibre și a expus problemele structurale ale echipei.

46de centrări a trimis FCSB pe parcursul meciului. Doar 16 dintre ele au fost reușite. Metaloglobus a bifat două din zece

Cu ce diferă noul sistem de 4-2-3-1

Diferența dintre cele două configurații nu ține doar de poziționarea jucătorilor, ci mai ales de modul în care echipa își organizează echilibrul între fazele de atac și apărare. Deși la prima vedere ambele formule păstrează linia de patru fundași și implică o structură centrală puternică, principiile lor sunt diferite.

În 4-2-3-1, echilibrul este construit în jurul dublului pivot din fața apărării. Cei doi mijlocași centrali nu sunt doar jucători defensivi, ci reprezintă veriga esențială a construcției. Ei asigură prima ieșire din defensivă, protejează zona centrală și mențin echipa compactă în tranziții. În această așezare, echipa este împărțită în patru linii clare: fundași, doi mijlocași defensivi, trei jucători ofensivi și un atacant. Prezența celor doi mijlocași centrali permite controlul ritmului și creează multiple unghiuri de pasare în construcția jocului. De aceea, 4-2-3-1 a devenit unul dintre cele mai folosite sisteme din fotbalul modern, pentru că oferă stabilitate, permite pressing organizat și menține echilibrul între faze.

În schimb, 4-1-3-2, care este o variație a lui 4-4-2, schimbă radical logica. Structura tactică mută accentul mai sus în teren și sacrifică unul dintre mijlocașii defensivi pentru a introduce al doilea atacant. Astfel, echipa capătă mai multă prezență în careu și mai multe opțiuni în faza de finalizare. Cei doi atacanți pot fixa fundașii centrali adversi, iar cei trei mijlocași din spatele lor au libertatea de a ocupa spațiile dintre linii. În teorie, acest lucru produce superioritate în ultimii 30 de metri și poate crea situații periculoase prin combinații rapide sau prin atacuri directe.

Totuși, această abordare vine cu un cost important. În 4-1-3-2 există un singur mijlocaș defensiv, responsabil pentru acoperirea unei zone foarte largi în fața apărării. El trebuie să gestioneze simultan mai multe sarcini: să oprească tranzițiile adverse, să ofere prima soluție de construcție și să mențină legătura între compartimente. Dacă adversarul reușește să depășească această zonă, spațiile dintre liniile echipei devin mult mai vulnerabile decât într-un sistem cu doi mijlocași defensivi.

Diferența se vede și în modul în care echipele construiesc atacurile. În 4-2-3-1, structura ofensivă se bazează pe trei jucători poziționați în spatele vârfului. Aceștia creează triunghiuri de pasare, permit rotații pe flancuri și facilitează progresia prin mijlocul terenului. „Numărul 10” are un rol central în conectarea fazelor, fiind punctul de întâlnire între construcție și finalizare.

În 4-1-3-2, însă, atacul este mai direct. Prezența celor doi atacanți oferă opțiuni pentru mingi verticale și dueluri în careu, dar reduce de multe ori lățimea jocului. Dacă mijlocașii laterali nu reușesc să ofere amplitudine sau dacă fundașii laterali nu urcă suficient, echipa poate deveni îngustă și previzibilă. În plus, distanța dintre linia de mijloc și atac poate crește, iar construcția riscă să devină fragmentată.

O partidă așa cum ne așteptam, cu puține spații. Adversarul a fost agresiv și a încercat să închidă zonele. În prima repriză am avut posesia, dar nu am avut finalizările de care vorbeam. În repriza a doua am fost mai deciși. Nu am exagerat cu combinațiile în careul lor, dar nu pot spune că sunt pe deplin mulțumit de ceea ce am arătat. Au fost antrenamente grele în această perioadă și mai avem de lucrat. Cred că s-a văzut și azi ceva ce se întâmplă des în fotbalul românesc. Joci împotriva unei apărări supranumerice și trebuie să găsești soluții. Noi am exagerat cu centrările statice și le-am dat timp fundașilor să se organizeze.
- Mirel Rădoi, antrenor FCSB

Cifrele meciului FCSB - Metaloglobus

Jucătorii au obținut acest rezultat, au înțeles că fară sacrificiu e complicat și i-am văzut la un nivel bun din punct de vedere tactic. Până la urmă ne-am atins obiectivul, acela de a scoate punct sau puncte aici. Un punct meritat, zic eu, am lucrat foarte bine jocul FCSB-ului, am știut exact ce trebuie să facem - să câștigăm dueluri la mijlocul terenului, să suferim în anumite momente. Spiritul ăsta de sacrificiu a fost de partea noastră și îi felicit pe această cale. Nu mă interesează! Nu mă interesează statistica. Mă interesează punctele în momentul de față.
- Florin Bratu, antrenor Metaloglobus