Articol de Remus Răureanu, Marius Mărgărit - Publicat vineri, 27 decembrie 2019 11:37
În urmă cu 3 ani și jumătate, prin vara lui 2016, Andrei Burcă era doar un jucător anonim în Divizia B. Juca acasă, la Sport Club Bacău, echipă care în acel an avea să se desființeze din cauza problemelor financiare.
Practic, rămăsese pe drumuri, fără angajament, trăind din banii părinților sau din împrumuturi de pe la prieteni. Avea 23 de ani și un viitor total întunecat în fotbal.
„Le mulțumesc părinților!”
Andrei, acum titular în Gruia, n-a uitat acele momente: „Mă gândeam serios să mă las de fotbal. Era groaznic, de 8 luni nu luasem niciun salariu, stăteam la părinți, practic, pe banii lor. Îmi era și rușine. Mă mai si împrumutam la prieteni, la cunoscuți. Simțeam că nu progresez, îmi ziceam că poate așa a fost să fie, poate nu sunt bun și nu e ăsta drumul meu în viață. De asta le mulțumesc părinților. Au fost mereu alături de mine, m-au încurajat să-mi urmez visul. Au fost și exigenți, singura lor condiție fiind să mă țin și de carte, să am mereu două opțiuni în viață. Am făcut un liceu bun, Colegiul «Gheorghe Vrănceanu», din Bacău, am luat BAC-ul, apoi, în 2016, am intrat și la Universitatea Tehnică de Construcții din București, la stat. Tata e inginer constructor, voiam să merg pe urmele lui. Am înghețat anul școlar și mi-am zis că îmi mai acord o șansă, un an, să încerc să ajung fotbalist. Dacă nu ar fi mers, m-aș fi dedicat studiilor”.
În vara lui 2016, norocul i-a făcut cu ochiul. L-a căutat Dorin Goian, pe atunci președinte la Foresta, în Liga 2. A și fost cu moldovenii în cantonament. I se spunea că va fi căpitan și că echipa va trage la promovare. Se înțeleseseră și urma să semneze un contract.
„Am jucat o jumătate de an doar să-mi plătesc datoriile”
A fost o cotitură, una dintre acele răspântii ale vieții care pot decide totul. Burcă își amintește că „plecasem de acasă spre stadionul celor de la Foresta, când, pe drum, m-a sunat domnul Iftimie, de la Botoșani. Voia să vin la ei. Era Liga 1, marele meu vis. Nu puteam să îl refuz! Mai aveam doar 5 minute să ajung la stadion să semnez cu Foresta. L-am sunat pe domnul Goian. La început s-a supărat, nu voia să mă lase, apoi m-a înțeles și așa am ajuns la Botoșani. Am jucat jumătate de an doar ca să-mi plătesc datoriile făcute înainte. Totuși, era un progres, jucam la primul eșalon, simțeam că am o șansă să merg mai sus”.
„Ori cu Petrescu, ori nicăieri!”
De aici, cariera lui Andrei a mers constant în sus. A devenit om de bază la Botoșani, iar în vară a apărut varianta unui transfer la CFR. În lumea fotbalului se știe că Valeriu Iftime a primit propunerea din Gruia, 100.000 de euro, apoi l-a sunat pe Gigi Becali să-i spună. Ar fi triplat suma oferită de clujeni, știind că patronul roș-albaștrilor va plusa. Și acesta chiar a dublat suma. Burcă a ajuns însă la Cluj.
„N-a fost chiar așa, dar ceva-ceva a fost”, comentează scurt fundașul zvonurile. Continuă: "Nu a fost vorba că de teama lui Becali nu m-aș fi dus la FCSB. Nu, am ales CFR-ul fiindcă a venit prima cu o ofertă. I-am și zis domnului Ifitime că ori plec la CFR, ori nu mai plec deloc! Era echipa campioană, aveam șansa să joc în Liga Campionilor, să lucrez cu Dan Petrescu, să fiu coleg cu jucători cu experiență, cu titluri și trofee, de la care aș fi avut de învățat. Eu îl apreciez pe Gigi Becali. Măcar să fie mai mulți patroni ca dânsul, care bagă bani în fotbal! E adevărat, când joci bine te vinde pe milioane, când joci prost te pune la pământ. Dar ce, credeți că la CFR nu e presiune?! Suntem 7 jucători pe post, e presiune în campionat, în cupele europene. Însă mie îmi place, asta mă motivează să vreau mai mult, să merg mai departe”.
„2019 a fost fantastic pentru mine. Suntem pe primul loc în Liga 1, ne-am calificat în primăvara europeană. Dacă debutam și la națională ar fi fost perfect, sper să fac asta la anul”
„Când am văzut grupa de Europa League, primul gând a fost să nu ne facem de râs. Ce nivel, dacă Lazio, cu echipa bună, a pierdut cu rezervele lui Rennes?! Asta ne-a călit, să avem încredere indiferent cu cine jucăm”
„Am învățat enorm de la Mister Petrescu. E exigent, e dur - nu cred că există mai dur! -, dar pune o presiune pozitivă. Mie îmi place, la fel sunt și eu, orgolios, nu suport să pierd. Presiunea e bună, îți dă un scop, să nu-ți irosești viața”
„Am mare grijă la ce mânânc. Îmi plac la nebunie ardeii umpluți făcuți de mama, sarmalele, salata de boeuf. Acum, o să gust de Sărbători, dar o să și merg în fiecare zi la sală, să nu pun pe mine”
„Ultimele cărți citite sunt «ABC-ul psihopatului de succes» și una în engleză, «The rules of life». Eram foarte bun la engleză la școală. Mă relaxează să citesc, fiecare carte te învață câte ceva”
„Nu sunt genul care să arunce cu banii. Îi investesc, vreau să deschid și o afacere. Și la finalul carierei vreau neapărat să fac o facultate. Nu mă simt bine când trebuie să completez acte și nu pot să scriu nimic la «studii superioare». Știu ce pot și nu mă las așa”
„Sper ca în 2020 să fiu sănătos, să luăm titlul și să ajungem în grupele Champions League. Mi-ar plăcea să ajung cândva să joc la o formație din străinătate. Cel mai mult îmi place fotbalul din Anglia, care e foarte intens și fizic”
„Sper ca Dan Petrescu să nu plece. Până nu văd că vine altcineva, eu îl consider antrenorul meu și nici nu vreau să cred că ne-am putea despărți”
Andrei Burcă, fundaș CFR
Golul cu Celtic, dedicație pentru părinți
Din momentul în care a ajuns la CFR, Burcă a devenit imediat titular. În echipa de Liga 1, dar mai ales în cea de cupe europene, unde a fost integralist în toate cele 14 partide, din preliminariile Champions League și apoi în jocurile din grupele Europa League. Și-a încununat prestațiile cu golul prin care CFR a deschis scorul în decisivul cu Celtic, din Gruia, din ultima rundă a grupelor UEL. Fugea spre tribune când l-au blocat colegii: „Mă duceam spre părinții mei, care erau acolo, în tribune. Lor le dedic acel gol, fără ei n-aș fi ajuns niciodată unde sunt!, dar m-au oprit băieții. Mi-a dat Mihai Bordeianu, prietenul meu, vreo două capace pe cap, de bucurie. Îi dădusem și eu când marcase cu Chindia, mă pândea la cotitură. A fost frumos. N-am putut să dorm până dimineață de emoții. Acum urmează Sevilla. E greu, dar nu imposibil!”.
Întrecere cu Deac
Burcă are două pasiuni în afara fotbalului: sala de forță și să citească. Pe prima a deprins-o pe la 18-19 ani: „Simțeam eu că nu e în regulă, mă dădeau prea ușor adversarii la o parte! Așa am început să merg la sală, zilnic. Când am ajuns la CFR, credeam că o să fiu primul. M-am înșelat. De fiecare dată când ajungeam, Ciprian Deac era deja acolo. Veneam mai devreme, el era iar primul! Nu știu dacă am reușit să vin de mai mult de două ori înaintea lui la sală. E un exemplu pentru toți. La națională, când am fost convocat, m-am mai liniștit, că stătea cu mine în cameră. I-am și spus «Gata, nu te scap din ochi. Cum te duci la sală, vin și eu!». Fotbalul de azi e prea rapid și 50 la sută este forță. Mușchii sunt întinși la maximum, ai nevoie de explozie, fără pregătire fizică nu poți să progresezi”, povestește Burcă.
600.000 de euroera cota de piață a lui Burcă anul trecut, în decembrie. Acum a ajuns la două milioane de euro, conform transfermarkt.com
Citește și:
Poveste savuroasă cu Dan Petrescu: „A venit în autocar, ne-a controlat pe toți și a făcut scandal!”
