Articol de GSP - Publicat luni, 19 ianuarie 2015 00:00 / Actualizat luni, 19 ianuarie 2015 11:54
Viorel Hizo a fost unul dintre cei mai longevivi antrenori români şi a acordat un interviu pentru Gazeta Sporturilor, în care a rememorat mai multe întîmplări din cariera sa.
Fostul antrenor a vorbit despre perioada în care a antrenat în China
Unica experienţă externă ca antrenor a lui Hizo s-a petrecut în sezonul 2004-2005, cînd a plecat în China, la Chongqing, mişcare mijlocită de Gigi Neţoiu.
"A fost experienţă fantastică, însă cu evenimente nefericite. N-am pierdut în primele şase etape, apoi forţele Dalian şi Beijing Guan s-au retras în două etape succesive şi sezonul s-a anulat. Am jucat fără sens din acel moment. Urma să luam 400.000 de dolari pe obiectiv şi ne mai trebuia un punct, dar nu l-am mai putut face", a spus Hizo pentru ediţia tipărita a Gazetei Sporturilor.Poţi citi detalii în variantă digitală a ziarului.
Hizo a povestit cum l-a adus la Sibiu pe Dorinel Munteanu
Nea Titi Ardeleanu a venit cu ideea să îl aducem pe Munteanu, pe care îl ştia de la "Luceafărul". Într-o dimineaţă ne-am trezit fără el. Ia-l de unde nu-i. Îl furaseră ăştia de la FC Olt, cu tot cu soţie. Eu am decis să-l fur înapoi. Oltul juca la Hunedoara şi jucătorii erau cazaţi la Călan. L-am trimis acolo în acţiune "comando" pe administratorul stadionului, Vilk, un tip foarte descurcăreţ. Avea misiunea să-l recupereze pe Dorinel, cum-necum. La Călan, Dorinel stătea într-o camera, chiar deasupra streaşinei de la scările de la intrare. Nu ştiu ce-a făcut Vilk al meu, ce "ambuscadă" a creat, cert e că a venit cu Dorinel înapoi în acea noapte. Film de acţiune, nu glumă", a povestit Hizo.
"La Revoluţie, puteam să fiu împuşcat de fiul meu"
Viorel Hizo a povestit cum a trăit Revoluţia din 1989 şi cum s-a întîlnit cu fiul său.
"Eram în Maroc, în turneu şi ne-am întors pe 19 decembrie, cînd am văzut ce se întîmplă în ţară. Fiul meu era militar în termen la o unitate de Securitate la Lugoj, iar de nouă zile nu mai ştiam nimic de el. Cînd am venit în ţară am mers la spital să vedem dacă ştiu ceva de el, dar nu am aflat nimic.
Aşa că am decis să mă urc în tren şi să plec la Lugoj. Am zis că îndiferent de ce se întîmplă o să vorbesc cu fiul meu. Am ajuns acolo noaptea, era întuneric pe strazi şi cînd m-am apropiat de zidul unităţii am auzit «Stai că trag» şi m-am blocat. Doru, fiul meu, era printre cei aflaţi pe clădire, pentru pază. Putea să mă împuşte. Am avut noroc că mă cunoşteam cu şeful unităţii şi m-a lăsat să vorbesc cu fiul meu o oră", şi-a amintit Viorel Hizo.
Poţi citi întreg interviul cu Viorel Hizo în ediţia tipărită a Gazetei Sporturilor, pe care o găseşti acum la chioşcuri. Aici poţi răsfoi varianta digitală a ziarului.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
