Articol de Victor Vrînceanu - Publicat joi, 10 ianuarie 2019 08:00
Cornel Dinu prezintă în premieră jocurile de culise făcute de frații Becali și acționarii dinamoviști din acea perioadă în spatele transferului lui Adrian Mutu la Internazionale Milano, în 2000. ”Mister” povestește cum au ajuns la soția sa 100.000 de dolari din acel transfer răsunător.
- Domnule Dinu, Adrian Mutu a împlinit 40 de ani pe 8 ianuarie. Cu toate că v-ați certat de curând, i-ați urat "La mulți ani"?
- Da, am vorbit! Cu toate că ne-am mai ciondănit recent, a dat dovadă din nou că a fost un jucător inteligent și amiciția s-a reașezat repede. Îi spun și acum "La mulți ani" și îi transmit: "Adriane, pentru că ești un om căruia îi merge mintea, ferește-te în continuare de ispite! Sper astfel să fii la fel de mare și ca antrenor. Poți! Oricând și cu tine la bună vedere!".
- Mutu a ajuns la Dinamo când echipa era antrenată de dumneavoastră și a plecat după un an. Cum a fost Adrian în această perioadă?
- Prezența prea scurtă a lui Mutu la Dinamo mi s-a părut una dintre cele mai interesante. A venit în iarna sezonului 1998/1999, având calități incontestabile de jucător de excepție. Firesc, l-am întrebat ce relații de joc avea la Pitești.
- Ce v-a răspuns?
- Mi-a spus sincer: "Ce relații, bre? Jucam în stânga pe atac sau numai pe atac și făceam ce voiam. Înainte de antrenamentele ce durau cam 40 de minute venea secundul Szilaghi și îmi dădea un pumn de pastile. Asta era tot".
"Mutu a început ca rezervă!"
- Care a fost reacția dumneavoastră?
- I-am spus din prima că la mine se joacă pe principii și scheme de joc și că dacă le va respecta își va pune și mai mult în valoare calitățile pe care le are.
- Adevărul e că la început l-ați ținut mai mult pe bancă.
- Până s-a subordonat concepției mele de joc, a fost mai mult rezervă. În ciuda intervențiilor "specialiștilor" din conducerea lui Dinamo, aici nu îl includ și pe Nicolae Badea.
- Cine sunt "specialiștii"?
- Nu dau nume, "O, sancta simplicitas"! Dar și prea multă răutate lacomă.
- Cum juca?
- În acel retur a jucat foarte puțin, intrând mai mult spre finalul jocurilor și ce presiuni deșarte erau pe mine! De aceea, numai după un an, m-au și dat la o parte ca antrenor. Cum ridicam ceva, voiau câțiva să vândă imediat. Deși le-am spus, firesc, să îmi spună și mie cu șase luni înainte ce vor să vândă, ca să pot să îi înlocuiesc pregătind alți jucători. Eu am spus, eu am auzit și m-au executat. Aveau nevoie de unul care să le cânte în strună. Nu puteam să fiu eu acela.
Discuția de la Aquarium
- Revenind la Mutu.
- Da! La începutul campionatului următor a intrat în schematismul de atac al echipei și a jucat "a la grande"! După vreo trei luni, am aflat că voiau să-l vândă. Devenise chilipir de îmbogățire cu multe zerouri pentru unii.
- Ați luat vreo măsură?
- Într-o seară l-am chemat pe Adi la restaurantul Aquarium și i-am spus că știu că vor să îl vândă și că îi dau un sfat.
- Ce sfat?
- I-am spus așa: "Adriane, părerea mea este să nu te grăbești. Acum ai parametrul de 2 milioane de dolari. Așteaptă până la vară. Ai început să joci bine și în echipa națională, vei avea altă cotă. Du-te mâine și spune-i impresarului tău să trateze cu Dinamo, să-ți mărească grila de transfer la cinci milioane de dolari plus 10 la sută pentru tine la vânzare. Vei avea de câștigat din toate punctele de vedere. Unde te vei duce vei avea astfel altă interpretare și alt tratament".
Negocieri dure
- Ce reacție a avut Mutu?
- Adrian m-a ascultat atent, mi-a dat dreptate și mi-a zis că va discuta următoarea zi cu impresarul său. Când agentul a auzit ce vrea Mutu, l-a întrebat direct: "Cine te-a învățat asta? "Procurorul"?". Copilul a recunoscut, dar la prânz era în avion și după aceea în birourile lui Inter Milano din Via Testoni. Acolo, tratative lungi cu scandal și amenințări că "plecăm la Fiorentina!". Într-un final au fost întorși din stradă de doi foști mari jucători din conducerea de atunci a lui Inter, unul cu mamă româncă. S-au înțeles pentru transfer târziu în noapte. Și cum mai devreme sau mai târziu cam totul se află și în fotbal, a ajuns destul de repede și la mine ce preț a avut Mutu.
Iubita lui Gullit
- Două milioane de dolari era clauza pe care o avea, nu?
- Nu! Am aflat de pe la Inter Milano, de la "ochii și timpanele lor", dar și de acasă. Un bun prieten din Târgoviște devenit înalt ofițer și șef de direcție în MI, aflat în relații firești cu serviciile noastre de informații, m-a întrebat dacă știu cât a costat Mutu și mi-a spus: "Cornele, știm de la "SISDE" că s-au luat de fapt 6,5 milioane de dolari de la Inter". Alt lucru interesant pe care mi l-a mai comunicat prietenul meu a fost că unul dintre cei doi reprezentanți ai clubului Dinamo, care au fost la Milano, a cheltuit 100.000 de dolari în două zile cu o manechină fostă cu Ruud Gullit. "SISDE" a filmat și înregistrat paranghelia.
- Cine a petrecut cu manechina? Cristi Borcea?
- (râde) În niciun caz nu era cel pe care l-am considerat mereu prieten, Vladimir Cohn! Deși e atât de adevărată vorba "Ferește-mă, Doamne, de prieteni, că de dușmani mă feresc singur".
- Ce i-ați spus prietenului ofițer după ce ați auzit informațiile?
- Știam și eu că se laudă "reușitul" cu manechina, dar m-am rezumat să-i spun "se poate, Fănică!". Peste câțiva ani, când se declanșase Parchetul, întâlnindu-l întâmplător la o miuță a procurorilor, aceleași date le avea și procurorul Morar, numai că "nu s-a acceptat intrarea în datele transferului la Inter, neacceptându-se comisia rogatorie". Știind ce e acolo, l-am asigurat că și dacă intrau, nu aflau nimic.
- De ce?
- Omul care se ocupa de finanțele nerazzurrilor încă de pe timpurile lui Angelo Moratti, tatăl, era un evreu teribil pe la 80 de ani, pe numele său, Gelfer. L-am cunoscut mai târziu. Diabolic! Tăcea despre altceva cu o stăpânire și un calm inumane.
"Soția a primit bani"
- Spuneți că s-au plătit 6,5 milioane de dolari, dar Dinamo a luat doar 2 milioane. Unde s-au dus restul banilor?
- Cam pe la aceiași! S-a apreciat tot de competenți financiar și juridic că din toți jucătorii transferați în acea perioadă de Dinamo, mulți creați și de mine, numai o treime a intrat în vistieria clubului. Și când văd tot pe unii lacomi și apucați spunând chiar recent că transferurile de jucători au fost benefice pentru fotbalul nostru! Poate erau dacă se făceau cu cât se percepe normal în această lume care suge fotbalul, cu 12-14 la sută, nu cu 200 la sută comision. Când te gândești că Dinamo a rămas cu doar cu 700.000 de dolari din grila de transfer de 2 milioane.
- Dumneavoastră nu ați primit nimic? Totuși, sub comanda dumneavoastră a explodat Mutu atrăgând atenția lui Inter Milano.
- E o poveste interesantă aici. Eram la sfârșit de decembrie la Roma, deci trecuse peste o lună de la transfer, împreună cu soția mea, Silvia, Dumnezeu să o ierte, pentru jubileul de la Vatican. Am văzut-o că plătea dintr-un teanc de dolari așa că am întrebat-o: "De unde pricopseala, Silvioara? Că de la mine sunt prea subțire".
- De unde erau banii?
- Silvia mi-a povestit: "Eh, mi i-a adus mie Victor (n.r. Victor Becali) acum câteva zile. Știa că tu nu primești. Am acceptat știind că ești prieten cu el, cu argumentul că tu l-ai creat pe Mutu și îi meriți".
- Reacția dumneavoastră care a fost?
- Ce era să mai zic? E adevărat că eram și cred că mai sunt prieten cu Victor. Din partea mea acest sentiment îl am cu siguranță. Pe scara firească tovarăș, amic și, greu, prieten. Desigur, suma era cam 1% din aceea a transferului total a lui Mutu. Dumnezeu să ne ierte! Au fost singurii bani dubioși ajunși într-un fel și la mine din fotbal. Dar i-a cheltuit doar Silvioara, Dumnezeu să o ierte!, și pentru casă. Noroc cu ea că a făcut și a ținut vreo trei case, că dacă era după mine rămâneau doar notele de plată ale boemei în care trăiam.
- Nu vă e teamă de antipatiile pe care le puteți aduna după aceste dezvăluiri?
- Respect doar adevărul verificat și mă plec în fața lui cu orice risc. Așa am fost crescut și așa am să rămân până dincolo!
"Mutu a declarat că odată ajuns în Italia făcea cam aceleași antrenamente precum cele cu mine de la Dinamo. Și nu a fost singurul dintre foștii mei jucători plecați în străinătate care a declarat acest lucru"
"Transferul lui Mutu, în care lăcomia nu a cunoscut limite, ne costă poate și acum"
ANAF a anchetat transferul
În 2006, ANAF a anchetat transferul lui Mutu la Inter după ce a primit mai multe documente ce au dovedit că există diferențe între sumele declarate în România și cele declarate în Italia. Impresarii Giovanni și Victor Becali au susținut că restul de bani, peste cele 2,1 milioane de dolari luați de Dinamo, ar reprezenta salariul încasat de Adrian Mutu.
Președintele executiv al lui Dinamo în 2000, când s-a făcut transferul, Mircea Stoenescu, declara în 2006: "La vremea aceea eram președinte executiv la Dinamo și știu doar ceea ce era consemnat în documentul de transfer, adică 2,1 milioane de dolari. Dar problema aceasta cu suma de transfer se poate rezolva foarte simplu. Se merge la Inter și se cere documentul de transfer și apoi la Dinamo se solicită același lucru. Cei care s-au ocupat de transfer să justifice diferența de bani. De la Dinamo domnul Borcea a fost, dacă nu greșesc. Și bineînțeles Giovanni Becali, care sigur a plecat cu Mutu la Milano".
La fel ca Dosarul Transferurilor
Metoda de lucru expusă de Dinu în transferul lui Mutu de la Dinamo la Inter este similară cu cea folosită și expusă de Gazeta Sporturilor în Dosarul Transferurilor, în perioada 2007-2014.
Mai mulți șefi de cluburi de fotbal și impresari declarau sume de transfer mai mici decât cele reale, păstrând banii pentru ei și plătind un impozit mai mic decât cel cuvenit. Toate activitățile s-ar fi făcut prin companii off-shore din străinătate. Aceștia au fost acuzați că, prin intermediul unor tranzacții ilegale, în perioada 1999-2005, au produs statului un prejudiciu de 1,5 milioane de dolari și un prejudiciu de peste 10 milioane de dolari cluburilor de fotbal din Liga 1.
La 4 martie 2014, Curtea de Apel București a dat o sentință definitivă după aproape șase ani de judecată, zeci de termene și de audieri:
- George Copos - 3 ani și 8 luni cu executare
- Mihai Stoica - 3 ani și 6 luni cu executare
- Cristi Borcea - 6 ani și 4 luni cu executare
- Ioan Becali - 6 ani și 4 luni cu executare
- Victor Becali - 4 ani și 8 luni cu executare
- Jean Pădureanu - 3 ani și 4 luni cu executare
- Gică Popescu - 3 ani, 1 lună și 10 zile cu executare
- Gigi Nețoiu - 3 ani și 4 luni cu executare
