Articol de Costin Ștucan - Publicat luni, 25 ianuarie 2021 14:40 / Actualizat luni, 25 ianuarie 2021 16:00
Victor Roșca (66 de ani), antrenorul care l-a debutat pe Chivu în fotbal, a povestit în direct la GSP Live episoade neștiute de la blaturile în care a fost implicat ca jucător și antrenor în fotbalul românesc.
La finele anilor ’90, Victor Roșca, un fost portar de primă ligă la Rapid și Chimia Râmnicu Vâlcea ajuns la 43 de ani, o promova pe CSM Reșița în prima ligă, debutându-l pe parcurs pe un anume Cristi Chivu. Imediat, pleca de la echipă după un conflict cu conducerea, dar revenea să salveze Reșița de la retrogradare în 1999.
Cu o cotă în creștere, a mers la Petrolul și a dus echipa până pe locul 2 în Liga 1 la finele turului. „În retur, echipa a început să dea puncte”, spune Roșca la 20 de ani distanță.
Trecut și pe la Oțelul, de unde a plecat după un conflict cu actual manager general al FCSB, Mihai Stoica, Roșca și-a continuat cariera la ligile inferioare.
Ajuns la 66 de ani, e antrenor la echipa U19 a Petrolului și are o mulțime de povești incredibile adunate în carieră. Unele dintre ele, în care se regăsesc persoane importante din fotbalul românesc, pot fi citite azi în premieră.
- Domnule Roșca, vă e dor de fotbalul din vremea când antrenați în Liga 1 în timpul Cooperativei?
- Sincer, nu mi-e dor de ce se întâmpla, dar de fotbal mi-a fost mereu dor. E destul de greu de vorbit despre ce se întâmpla, dar pot să vă dau un exemplu trăit de mine.
- Spuneți-ne…
- Am plecat de la Reșița după promovare (n.r. - la finalul sezonului 1996-1997, CSM Reșița promova cu Roșca antrenor) și a venit Sdrobiș după mine. Nu m-am înțeles la contract cu conducerea, am plecat la Timișoara, dar peste doi ani m-au chemat înapoi când echipa era la retrogradare. Am salvat-o, jucătorii și cu mine. Ne-am salvat cu un 2-2 la Bistrița, dar de fapt trebuia să bată Bistrița pentru că eu cred, nu am dovezi, că se dorea salvarea altei echipe.
Dat afară de Mircea Sandu din birou
- Cine? Foresta?
- Da, probabil ei. Prin punctul de la Bistrița am reușit să ne salvăm noi. Conform contractului trebuia să primesc o sumă de bani, 20.000 de dolari, dar n-am primit nimic. Am mers la comisii, mi-au dat dreptate, dar Reșița nu-mi dădea banii. Peste câteva săptămâni am mers la președintele federației, Mircea Sandu. Am cerut audiență, m-a primit, i-am spus care e problema. La care el mi-a spus: „Mă, de ce i-ai salvat de retrogradare? Te-am pus eu să-i salvezi? Ieși afară!”
-Asta v-a spus Mircea Sandu?
- Da. M-a dat afară din birou. Am rămas cu gura căscată. I-am zis: „Domnule președinte, dar eu am câștigat”. El zice: „Bravo ție că ai câștigat, acum ieși afară”. Nici în ziua de azi nu am primit banii aceia.
- Tot la Bistrița înțeleg că ați mai pățit ceva, cu Oțelul, în 2001. Ați pierdut cu 1-0, gol luat de Cristi Munteanu direct din corner.
- Golul a fost în repriza a doua, dar până acolo a fost o fază în prima repriză care mi-a dat de gândit și m-a convins. Guriță, atacantul meu rapid și tehnic, a scăpat singur spre poarta adversă de la jumătatea terenului și, în loc să atace poarta, a plecat cu mingea la picior spre fanionul de la colț.
-Cum fac atacanții în ultimele minute când vor să tragă de timp?
- Exact. Guriță al meu n-a ajuns la fanion, dar acolo se ducea. La pauză, m-am supărat, am țipat la el, l-am certat. Apoi a venit golul direct din corner, care m-a convins că nu doar Guriță știa de ce avea să se întâmple.
-Nu credeți că flerul dumneavoastră putea să se înșele?
- Eram sigur, pentru că Guriță și Munteanu erau experimentați, nu puteau să facă neintenționat ce au făcut. Și… (ezită să continue)
Blat recunoscut după 20 de ani: „MM mi-a zis că avea o datorie la Pădureanu”
- Mai e ceva. Vă simt. Care era miza meciului?
- M-a lămurit MM Stoica. Mi-a zis că avea o datorie la Jean Pădureanu și trebuia să se achite. Era o datorie din anul precedent. Atunci, avusese Oțelul nevoie de un punct cu Ceahlăul ca să nu retrogradeze și, la intervenția lui Jean Pădureanu, au terminat egal.
- V-a spus asta la finalul meciului?
- Da! Eram foarte supărat după meci și am vrut să iau măsuri împotriva câtorva dintre jucători. Atunci mi-a zis MM. Oricum, am terminat turul pe locul 7, am făcut pregătirea de iarnă și când ne-am întors am avut iarăși un conflict…De fapt n-a fost niciun conflict cu MM. Am găsit pur și simplu lacătul pus la stadion când aveam antrenament.
- Amuzant este că MM Stoica a acuzat dur arbitrajul după meciul ăsta de la Bistrița. De fapt, era un circ total.
- Da, la fel a fost și cu plecarea mea. Până la urmă am deslușit motivul. În perioada aia, MM voia probabil foarte mult să ajungă la Steaua și avea întâlniri dese în București cu Marius Lăcătuș. Eram toți neplătiți de câteva luni. Când am găsit lacătul la poartă, m-am suit în mașină și am plecat la Hunedoara. Imediat, MM Stoica a anunțat că se schimbă antrenorul. Eu aveam contract pe doi ani, deci nu aveau cum să mă dea afară. Am refuzat, însă, să mă întorc la Oțelul. Acum îmi pare rău că am procedat așa. Ba le-am și dat înapoi jumătate din salariul pe primul sezon, îl luasem integral la instalare. Am reziliat de comun acord.
- Când vedeți un om ca Mihai Stoica, pe care l-ați cunoscut în condițiile de mai sus, ce spuneți despre traiectoria lui ulterioară?
- (Oftează) Nu sunt ranchiunos, răzbunător. MM a ajuns până la urmă unde voia, adică la Steaua. Am avut un meci amical în Ghencea cu Steaua, eram la Inter Gaz. Pițurcă era antrenor la Steaua, cred că i-am bătut cu 3-2. Pe drumul spre vestiare, mai mulți suporteri ai Stelei nemulțumiți l-au întrebat pe MM ce are gând. El m-a luat de gât și zice: „Eu sunt prieten cu nea Vicky!”. Am rămas surprins, n-am spus nimic.
- De ce vă folosea? E o duplicitate.
- Da. E vorba de caracterul unui om.
Aveam contract cu Petrolul pe 4 ani. În primul sezon am terminat turul pe locul 2, dar a urmat un retur de tristă amintire. Erau acele jocuri de culise pe care eu nu am fost de acord să le practic. Toate echipele care aveau nevoie de puncte de la Petrolul în acel retur au primit puncte.
- Victor Roșca, fost antrenor Liga 1
Cum se propunea Rică Răducanu la blaturi
- Aveți vreo anecdotă de la vreun blat la care ați stat pe bancă?
- (Râde) Sunt foarte multe. (Ezită să povestească) Hai să vă povestesc întâi din cariera de jucător, deși nu-mi fac plăcere momentele astea. N-am niciun interes să le povestesc.
- Spuneți-ne totuși.
- Am fost portar la Rapid de la 10 ani până la 22 de ani, când am plecat Chimia Râmnicu Vâlcea. La Rapid am jucat doar trei meciuri și alea probabil când n-a vrut Rică Răducanu să joace. Cu el erau momentele cele mai hazlii. Stăteam în cameră cu el în cantonament, la un hotel lângă Gara de Nord. Rică avea prieteni sau relații pe la cluburi. Mai punea mâna pe telefon, nu știu dacă să mă testeze pe mine sau nu, sau de-adevăratelea.
- Și ce făcea?
- Lua telefonul, suna la recepție și cerea fir cu orașul. Așa era pe atunci. Apoi suna, de exemplu, la clubul Jiul Petroșani: „Alo! Jiul? Cu cine aveți meci duminică?”. Cu Rapid, probabil i se răspundea. Și el: „Păi, și ce faceți, mă, fraților?! Cu Ricu, nimic?!”.
- Era o invitație la...
- Era semnalul că e dispus să discute, probabil. Bineînțeles, când închidea telefonul îmi spunea: „Roșcuță, nu ai auzit nimic! Vezi că-ți dau ghiuleaua!”. Îmi arăta pumnul, era vorba lui.
- Cu Jiul s-a întâmplat ceva?
- Da. A câștigat Jiul. Ricu a avut o degajare greșită cu mâna și Mulțescu a dat gol.
- Ce a făcut mai exact?
- Avea o fentă. Când arunca cu mâna, se uita în stânga și arunca în dreapta. I-a aruncat-o adversarului și adversarul a băgat-o în poartă. Dar mai haios e că în ultimul minut Nae Manea, care era de-o seama cu mine, avea vreo 17 ani atunci, a scăpat singur de pe aripa stângă. Fundașii Jiului, Tonca și Stoker, nu l-au mai prins, s-au aruncat să-l cosească, dar n-au putut, iar din colțul careului a tras la colțul lung, mingea a șters bara și a ieșit afară. Mi-a spus Nae după meci: „A venit Gogu Tonca și m-a luat pe după umeri. „Puștiule, cu șutul ăsta ți-ai salvat viața!”. Atunci i-am zis și eu lui Nae: „Bă, ce te bătea Tonca, dar ce te bătea Ricu…”.
Debut în Liga 1 cu mâna ruptă
- Totuși, cum ați reușit să apărați înaintea lui Rică Răducanu?
- La Timișoara, când am debutat, Rică s-a certat cu Take Macri, antrenorul. Avea personalitate, nu doar valoare. Înainte de meciul ăsta de debut, îmi fracturasem mâna la antrenament. O aveam în ghips. Vineri, am fost chemat de acasă în cantonament, nea Take m-a băgat în baie, mi-a udat ghipsul și mi l-a dat jos. M-a strâns de două ori de braț de era să leșin de durere și zice: „Gata, ești bun! Poimâine aperi!”. Mi-a pus doctorul două fașe și așa am apărat. Nu m-a durut, dar la ce emoții aveam putea să fie și ruptă de tot că tot apăram. Aveam dorință să apăr. La 18 ani, să aperi înaintea lui Răducanu era mare lucru. Era de departe cel mai bun portar al țării.
- De la Rapid ați mers la Chimia, unde președinte era Dumitru Dragomir.
- Da, a adus 14 jucători noi și un antrenor, pe Marcel Pigulea. De la Rapid, am fost aduși șapte inși. Fiind supărat că echipa se clasase destul de rău în Divizia B, Dragomir a făcut multe drumuri la București. De cele mai multe ori, ne întâlneam la câte un restaurant, iar în capul mesei stăteau Rică, Sandu Boc. Aducea câte un jucător reprezentativ care să-l ajute să ne convingă să mergem la Vâlcea. Am ajuns la Vâlcea, dar am avut ghinion.
Cum era să-l bage Dragomir la apă
- De ce?
- Dragomir era într-un grup de ingineri, profesori, care jucau rummy, poker. Au fost prinși. Pe vremea aia erau interzise jocurile de noroc, făceai pușcărie pentru asta. Am fost chemați la proces, antrenorul Pigulea ne-a spus că ar fi bine să-l susținem în sală, la proces.
- Ce mai țineți minte din ziua aia?
- Am mers toată echipă în treninguri. Nu mai știu dacă Dragomir era încătușat sau nu. Când i-au dat cuvântul, el, deschis, volubil, a început să spună că se fac chestiile astea (n.r. - jocurile de noroc). „Uitați, întrebați-i pe fotbaliști! Ei joacă în cantonament. Rummy, table…de toate”. La care noi am înlemnit. (Râde cu poftă) Am zis: „Gata, închid ăștia ușile și ne bagă și pe noi”. Ne-am dus să-l susținem și eram gata, gata să rămânem lângă el. A fost cea mai mare sperietură pe care am tras-o în viață. La al doilea termen nu ne-am mai dus. Dragomir a scăpat totuși ușor, în noaptea când i-au prins el nu era în apartamentul unde jucau.
- Cum erau meciurile cu echipa armatei, Steaua, și cu cea a Securității, Dinamo, în Divizia A? Erau presiuni?
- Dacă scoteam meci nul era foarte bine. Ei aveau cei mai buni jucători din țară. De cele mai multe ori pierdeam, dar nu la scoruri mari. Nu erau presiuni, nici nu cred că aveau pe cine să pună. Nu eram în armată, nu eram în Miliție. Oricum, cele mai multe goluri ni le dădea Craiova Maxima.
Blat cu Craiova Maxima: 4-4 ca la teatru
- Serios?
- Am jucat cu Craiova la Vâlcea în penultima etapă. La egal sau victoria noastră, nu mai aveam emoții la retrogradare. Dacă ne băteau, era pe muchie de cuțit. Conducătorii au discutat probabil între ei și meciul s-a terminat 4-4.
- Ca la teatru…
- Da. După meci, primul secretar al județului, un mare suporter al nostru, Coman, a venit și ne-a felicitat pentru punct și pentru că am scăpat. Apoi spune: „Și o mențiune specială pentru Roșca. Bravo, ție!”. Eu am rămas mut. Luasem patru goluri. Cămătaru dăduse trei goluri, dar ca să vedeți cum se vedea din tribună… Evident, fusese aranjat, dar prim-secretarul zice: „Ca să nu se prindă lumea că îl scoatem pe Cămătaru golgheter, bravo ție că i-ai lăsat și lui Țicleanu golul ăla ca să le închidem gura tuturor!”. Aurică Țicleanu îmi dăduse un gol imparabil, bară, gol!
- V-ați simțit cu musca pe căciulă la golurile lui Cămătaru?
- Nu. Dar Cami…stați să vă povestesc. La un meci jucat la Craiova am vrut să-l faultez. Pentru că luam multe goluri de la Craiova Maxima, am hotărât noi cu mințile noastre să jucăm la ofsaid. Bineînțeles, și-au dat seama și a scăpat Cami singur cu mine de la 40 de metri. Când l-am văzut, am fugit spre el, am sărit și l-am prins de mijloc. A alergat vreo patru-cinci pași cu mine atârnând de el, după care mi-a luat mâna de pe el și m-a aruncat pe jos. A scăpat și a dat gol cu poarta goală. Așa rușine mi-a fost, nici măcar să-l faultez n-am putut.
- Ați fi fost eliminat…
- Stați că mai am una. Am mai prins odată un meci cu Craiova, îl aveam pe Nelu Oblemenco antrenor la Vâlcea. Nu a jignit niciodată un jucător, un om fantastic. Cămătaru și Balaci au fost rezerve. Chiar și așa era deranj mare la poarta noastră, colegul meu Cincă scotea de pe linia porții cu capul, din foarfecă. La un moment dat, Cârțu vine la mine și începe să-mi tragă de mănuși. „Ce-ai, mă, ai înnebunit?”. Cârțu zice: „Dă-i-le, mă, lu’ ăla (n.r. - Cincă), nu vezi că a scos mai multe decât tine?!”. În minutul 82, au intrat Cămătaru și Balaci. Era 1-0, s-a făcut imediat 3-0.
Iovan și banii propuși de Electroputere
- Aveți vreo astfel de poveste de la vreun meci cu Steaua și Dinamo?
- Nu. Pe Dinamo i-am cam bătut și ca antrenor. La Reșița, au pierdut campionatul după un egal cu noi.
- N-au fost presiuni să pierdeți?
- Dacă au fost, nu au ajuns la noi. Au fost, însă, alte meciuri când ne-am bătut cu Electroputere la promovare, în 1997. Atunci, au umblat unii cu prostii. Aveam un fundaș central pe care l-am schimbat la pauză.
- Cum îl cheamă?
- Nu mai contează. (Râde). Dar de fapt ce mai contează… e Fane Iovan (n.r. - căpitanul Stelei în finala Cupei Campionilor din 1986). L-am schimbat la pauză, la 1-0 pentru noi, și l-am băgat pe Sandu Roco. Am făcut asta deși nu greșise, dar Marius Popescu, președintele nostru, mi-a spus: „Vezi că am informații că au umblat la niște jucători”. Nu mi-a dat nume.
- Așa…
- După ani și ani m-am întâlnit cu Fane Iovan la licența Pro, la federație. L-am întrebat de discuțiile despre blat de atunci. La care Fane mi-a spus: „Da, bă, eu am avut 100 de milioane, dar a avut și Sandu Roco tot 100 de milioane. Eu am așteptat să greșească el, el a așteptat să greșesc eu”.
- Wow…
- Nu suma contează, ci faptul că am fost inspirat că nu i-am băgat pe amândoi. Ei erau, de obicei, titularii.
- De ce l-ați schimbat totuși fără să greșească?
- Era cel mai bun fundaș de la mine. Dacă e să umbli la jucători, te duci la unul important. Oricum, el nu mi-a zis nimic când l-am scos. Am bătut cu 1-0, în retur ne-au bătut ei cu 2-1, dar am promovat noi că am dat gol în deplasare (n.r. - CSM Reșița și Electroputere au terminat sezonul la egalitate de puncte, 70).
Povestea debutului lui Chivu
- Sunteți autorul vorbei celebre: „Ai, n-ai mingea, tragi la poartă!”. Cum v-a venit?
- Nu am spus așa. Am zis: „Pase scurte și pe sus. Ai, n-ai mingea, tragi la poartă”. Înainte de un meci cu Rapid, Rednic încerca să afle cum jucăm. Și un ziarist din București, probabil prieten cu el, tot insista la conferința de presă să afle cum o să joc. Probabil voia echipa mea, sistemul de joc, tot insista. A întrebat de vreo cinci-șase ori. Atunci i-am răspuns, ironic, cum o să joc. Vorba a rămas în istorie, lumea nu știe ce am și unde am antrenat, ci vorba asta.
- L-ați debutat pe Chivu la seniori.
- Da. Jucam acasă cu CFR Timișoara. Tatăl lui Cristi, Mircea, era secundul meu și tot timpul când făceam lotul sau echipa îl întrebam: „Îl luăm și pe Cristi?”. Cristi era la lotul național de juniori de cele mai multe ori, îl prindeam puțin la antrenamente. Dar arăta deja că va fi fotbalist. Mircea m-a rugat: „Lasă-l să mai crească! O să spună lumea că e băiatul meu și de aia l-ai băgat”. I-am zis că-mi asum eu responsabilitatea. A jucat în meciul ăla mijlocaș de acoperire, a și urcat în atac, a dat și o bară. După mine a venit Sdrobiș și l-a folosit fundaș stânga. Bine, putea să-l folosească orice, putea juca pe orice post.
- Care credeți că era postul potrivit pentru el?
- Mijlocaș la închidere. Avea mai multă libertate și se întâlnea mai mult cu mingea. Cristi mângâia mingea. Deja se vedea stofa, avea o primă atingere de balon extraordinară.
- Ați rămas dator cu o anecdotă din cariera de antrenor.
- Poate data viitoare. Vă mai spun ceva din cariera de jucător. Am jucat cu Sportul în Cupa României, prin 1984 sau 1985. Sportul avea echipa aia mare, cu Sandu, cu Iorgulescu, cu Hagi. Am dat gol în meci. Am avut un penalty și m-am dus eu să bat. S-a făcut până la urmă 2-2, iar în ultimul minut de prelungire s-a dat 11 metri pentru Sportul. A bătut Hagi, Pigulea îl știa de la loturile naționale de juniori și mi-a zis înainte de meci că bate în stânga mea. M-am dus în stânga, am apărat și am ajuns la penaltyuri. M-a împins Necuratul să execut ultimul. Am dat și am ratat. A doua zi, ziarele din Vâlcea au dat titlul mare: „Eroul meciului ne-a pierdut meciul!”. Ca portar, făcusem tot ce se poate cu un penalty într-un meci. Am dat gol, am apărat, am luat gol și am ratat din penalty.
Victor Roșca la GSP Live
Ce susține MM Stoica că face săptămânal pentru suporterul pe care l-a pocnit: „Cumva am reparat-o”
