Articol de GSP - Publicat vineri, 25 decembrie 2020 10:47 / Actualizat vineri, 25 decembrie 2020 11:49
Florin Prunea, fostul portar al echipei naționale, povestește momente inedite din copilărie, atunci când a fost refuzat de Steaua și-a ajuns la Dinamo, ca atacant. Totul a fost dezvăluit în cadrul emisiunii "Prietenii lui Ovidiu".
- Emisiunea „ Prietenii lui Ovidiu” este difuzată în fiecare miercuri, de la ora 20:00. Poate fi urmărită pe pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de Youtube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.
- Florin, vreau să ne amintim de copilăria ta. Care e cea mai veche poveste a ta cu Dinamo?
- E începutul poveștii mele ca jucător. În 1977, eu m-am dus la Steaua pentru că stăteam pe Aleea Compozitorilor, lângă Drumețului. Erau 200-300 de metri până la stadion. Antrenor era, Dumnezeu să-l ierte!, Petre Mihai.
- Un antrenor foarte, foarte bun!
- Era generația lui Ilie Dumitrescu și a lui Dan Petrescu. Și profesorul Fabian de la Turda era șeful Centrului de copii și juniori pe vremea aceea, la Steaua. M-am dus acolo singur, într-o pereche de pantaloni scurți, un tricou, teniși în picioare. M-am dus să mă înscriu la selecție, că așa era pe vremea aia. Nu o să uit niciodată când domnul Petre Mihai s-a uitat, așa, la mine, m-a studiat de la firul de păr până în gheata de la picior și mi-a zis: "Băi băiatule, du-te și apucă-te tu de altceva!". Eram mic și slab.
- Și?
- M-am dus acasă plângând de rușine. Erau copii acolo, alergau, mi-a plăcut că i-am văzut în cadru organizat. La vârsta aia era o joacă, nu te gândeai mai departe. M-am dus acasă și când a venit tata... Tata lucra la Ministerul de Externe, care era unde e acum Guvernul. Era aproape de Dinamo. Și m-a luat: "De ce plângi, mă? Iar ai făcut tâmpenii pe la școală". Zic: "N-am făcut nicio tâmpenie. M-am dus la Steaua la fotbal și m-a trimis acasă". "Păi, tu te duci la fotbal fără mine?!". "Mi-a zis că n-am ce să caut". "Lasă, bă, că mâine te iau de mână și te duc la Dinamo". M-a dus tata a doua zi și așa am ajuns la Dinamo.
- Tu voiai la Steaua și-ai ajuns la rivală!
- Tata și mama au fost plecați din România timp de 35 de ani. Eu am crescut cu bunica. La Dinamo era nea Fane Stănculescu, Dumnezeu să-l ierte! Am jucat trei ani atacant, până la 10 ani. Schimbându-se antrenorul, a venit domnul Gheorghe Timar. Ne-a pus pe toți într-o linie. Daniel Sava, care a jucat după aceea mijlocaș, pe vremea aia era portar. Eu eram atacant, dar când a ajuns la mine m-a trimis direct în poartă. "Domn profesor, eu nu trec în poartă. Plec acasă!". Aveam 10 ani! "Du-te acasă, să nu te mai prind p-aici!".
- Iar plânsete...
- Când m-am dus acasă, m-a luat iar tata. "Tată, m-a pus în poartă și eu nu mă mai duc la fotbal. Eu vreau să alerg, să dau goluri". "Lasă, mă, că mergem și vorbim". S-a dus tata, a vorbit cu Timar și după o săptămână m-am dus la antrenamente. Și m-am dus portar. În același timp, al doilea portar era Stelea. Noi am crescut împreună de la vârsta de 8 ani.
Florin Prunea: „Răzvan Burleanu a încercat un șantaj cu mine! Băi băiatule... Că așa vorbeam cu el”
CITEȘTE ȘI:
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
