Articol de Eduard Apostol - Publicat marti, 24 august 2021 16:10 / Actualizat marti, 24 august 2021 20:18
Radu Boboc, 22 de ani, fundașul Farului, a dezvăluit cum și-a trăit copilăria printre străini, dar a rămas apropiat de părinți, care au grijă de economiile lui. Plus povești cu ”copilul teroare” care spărgea totul cu mingea în calea lui.
Radu Boboc: „Vreau să văd dacă pot face față afară”
- Radu, ești printre ultimii jucători care au rămas la echipă, după ce mulți colegi au plecat în străinătate sau la alte formații din Liga 1. Tu ce planuri ai?
- O să vină și timpul meu. Cred că am demonstrat la echipa de club că nu degeaba am făcut parte din echipa sezonului, acum două ediții, că am fost cel mai bun pe postul meu și nu-mi fac probleme că nu voi prinde un transfer bun.
- Crezi că ești cel mai bun fundaș dreapta din Liga 1?
- Sunt constant în meciuri, chiar aș putea să fiu unul dintre cei mai buni jucători în viitor.
- Ce preferi: o formație de Top 3 din România, CFR Cluj, FCSB sau U Craiova, ori una din străinătate?
- Îmi doresc o echipă de afară. Vreau să văd dacă pot să fac față. Vreau altceva.
De la "Minunea Blondă" la frații Costea
- Ești născut la Craiova, cum ai făcut trecerea din Bănie la formația lui Gică Hagi?
- Eu când am plecat de la Craiova nu mai exista nicio echipă acolo. M-am transferat de la Școala "Gică Popescu", fotbalul se terminase în Bănie.
- Cu care dintre cele două Craiove de acum simpatizezi?
- Sunt jucător profesionist și pot juca absolut la orice echipă din România. Eram fan al Craiovei, îmi plăceau frații Costea. Mergeam cu tata la stadion, de mic am fost atașat de fotbal. Tata avea o relație cu domnul Ilie Balaci, legenda, am fost și eu la fotbal cu ei, l-am cunoscut pe cel alintat "Minunea Blondă" la 8-9 ani, deși nu îmi mai aduc aminte ce îmi zicea. Eram prea mic.
Radu Boboc: „Vreau în străinătate, dar nu imediat la o echipă mare”
- Care e crezul tău în viață?
- Dacă muncești, la un moment dat în viață, vei primi ceea ce meriți.
- Cât la sută e talent la tine și cât e sudoare?
- 50-50. Fără muncă, degeaba ai talent. Și sunt și norocos. Fiindcă am ajuns la Viitorul când nu mai era nicio echipă în Craiova și, apoi, când am ales să joc ca fundaș dreapta, eu fiind mijlocaș central. Am jucat și atacant cândva.
- Îți pui întrebări de genul "Oare eu aș rezista într-un campionat din străinătate sau la altă echipă"?
- Nu-mi doresc să ajung la o echipă mare din prima, în străinătate, fiindcă dacă nu ești acomodat cu condițiile de acolo, riști să stai pe tușă. E clar că ai nevoie de timp să te acomodezi, câteva luni de adaptare. Dar vreau să fiu pus la această încercare și să văd cum mă descurc.
„Mama îmi păstrează bibelourile sparte”
- Ai fost singur la Constanța sau au venit și părinții?
- Singur. M-am maturizat singur. A fost dificil, la început, fiindcă acasă aveam libertatea de a face orice voiam. Iar când am ajuns la Viitorul, copil fiind, a trebuit să intru într-un program, disciplinat, cu reguli. Până te adaptezi, e mai complicat, dar mi-a prins bine în viață.
- Care a fost cel mai mare sacrificiu în fotbal?
- Faptul că am plecat de lângă familia mea. La plecare, ai mei mi-au zis că pot să-mi realizez visul doar cu multă muncă. Chestia asta o țin cu minte de atunci. Cel mai dificil este să-ți vezi părinții doar o dată pe an. Am suferit, am plâns, când ești copil te doare, când stai toată ziua cu familia ta și, apoi, dintr-odată, ești singur. Dar mi-au prins bine și zilele de suferință, m-au responsabilizat. Oricum, vorbesc cu părinții de 4-5 ori pe zi.
- Erai un copil năzdrăvan?
- (râde) Eram teroare pentru ai mei și vecini. Spărgeam geamurile și tot felul de obiecte. Și-acum mama îmi păstrează diverse bibelouri sau lucruri pe care le-am spart în copilărie, așa descompuse, și mi le-arată mereu. Niciodată nu am fost pedepsit, doar ce mă certau.
„Nu mi-e frică nici de moarte”
- Ți-e teamă de ceva în viața asta?
- Absolut de nimic.
- Nici de moarte?
- Deloc. Pentru că toți ajungem acolo. Sunt tânăr, îmi place viața, mă gândesc doar să mă bucur de momentele astea, este o vârstă frumoasă. Poate când voi îmbătrâni, o să-mi fie frică.
- Ce vei face cu banii pe care-i câștigi?
- O să-i investesc în ceva cu tata. El m-a susținut și m-a sfătuit mereu. Nu am o idee clară, dar tot ceea ce am câștigat, am strâns și le-am trimis lor acasă. Eu rămân doar cu ceea ce cheltuiesc eu.
- Ce ai făcut cu primii bani, mai mulți?
- Mi-am luat eu niște haine, ghete de fotbal, prostii, restul sunt strânși de ai mei. Mașină m-a ajutat tata să-mi cumpăr, un BMW, second hand. N-am vise în privința mașinilor, gusturile se schimbă în funcție de câți bani ai și de la o vârstă la alta.
- Care este prioritatea ta?
- O casă. Un apartament. Ori la București, ori la Constanța.
Radu Boboc, fundaș Farul: „Aș fi vrut să văd cum e să trăiești fără telefon, să stai la coadă pentru mâncare”
- Dacă ai fi unul dintre oamenii mari ai lumii pentru o zi, cine ai fi?
- Mi-ar plăcea să văd cum ar fi să fii președintele României. Ar fi multe de schimbat, dar nu m-aș pricepe. Poate m-aș implica mai mult pentru sport, fiindcă această categoria a fost dată deoparte. De la școală începând.
- În ce perioadă istorică ți-ar plăcea să călătorești, în timp?
- În perioada părinților mei, anii '80, când nu existau telefoane, când se stătea la coadă pentru o pâine, pentru mâncare. De ce? Ca să apreciez mai mult ceea ce am acum.
1,35 milioane de euroeste cota lui Radu Boboc pe transfermarkt
2019este anul în care și-a trecut în palmares Cupa României, alături de Viitorul
109 minutea adunat în două meciuri pentru naționala României la Tokio
Cele 3 ediții la seniorii Viitorului pentru Boboc
Citește mai multe știri din Liga 1:
Analiza lui Gigi Becali după FCSB - Sepsi: „Un singur lucru i-am spus lui Edi Iordănescu”
Vedeta lui Sepsi a fost exclusă definitiv din lot! Grozavu confirmă: „E decizia mea”
