Articol de Andrei Crăiţoiu - Publicat sambata, 09 decembrie 2023 11:00 / Actualizat sambata, 09 decembrie 2023 12:11
Gabriel Torje (34 de ani) a povestit la „Prietenii lui Ovidiu” cum a pornit cariera sa ca fotbalist, râde că dacă eram mai înalt Dinamo lua mai mulți bani pentru transferul în Italia și recunoaște că a avut noroc în toți acești ani de profesionist.
- Emisiunea „ Prietenii lui Ovidiu” poate fi urmărită pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.
- Gabi, în sfârșit am un invitat mai scund ca mine!
- Am 1,69, dar adidașii ăștia noi te înalță și mai mult.
- În documentare scrie 1,67.
- Nu mergea măsurătoarea bine. Oricum, dacă aveam 1,70, Dinamo lua cu 500.000 de euro mai mult când am plecat în Italia. Ha, ha, ha!
- Povestea ta a început la Timișoara.
- Cu fotbalul jucat în cartier, în fața blocului, în curte cu vecinii. Aveam un părculeț în față unde ne jucam tot timpul, cu doi vecini. Unul dintre ei, fiind mai mare, m-a întrebat dacă nu vreau să joc fotbal într-un cadru organizat pentru că totul e altfel. Mental, fizic, psihic și te poate duce spre sportul de performanță. Am acceptat, iar în prima zi m-au și legitimat!
- Atunci era mult mai ușoară procedura.
- Te duceai cu două poze și certificatul de naștere ca să-ți facă legitimația a doua zi. Azi durează mult mai mult, atunci era mult mai simplu. Am avut norocul să fiu la o echipă privată, dar unde nu se plătea.
- Taxa lunară, nu?
- Da. Eu făceam parte dintr-o familie normală, care avea de toate, dar nu ne permiteam luxul de a plăti pentru cineva din familie să facă un sport. Trebuia să-l faci pentru că-ți plăcea.
- Ai fost singurul sportiv din familie?
- Tata mai făcuse în tinerețe, dar la 25 de ani a luat căile muncii. Mama a făcut handbal la Liceul sportiv, sora mea a făcut sport doar la țară, sărind capra și șotronul.
- Și la fotbalul profesionist cum ai ajuns?
- Am semnat cu Poli Timișoara și am jucat un an la CFR Timișoara, echipa a doua a lui Poli. Erau obligați să aibă de juniori sau echipa a doua. Toți cei care nu prindeam la echipa mare mergeam la Poli II, cum s-a numit după aceea. Sâmbătă dimineață, cu antrenor nea Iosif Rotariu.
- Ce jucători erați atunci?
- Echipa a doua era așa: Pantilimon, Străuț, Luchin, Scutaru, Latovlevici, Daminuță... Aproape toți am ajuns în Liga 1.
- Dar fiind mic de înălțime, care a fost calitatea ta cheie?
- Viteza a fost una dintre calitățile importante, dar cred că cel mai mult m-au recomandat determinarea cu care intram pe teren și dorința de a câștiga fiecare meci și de a nu pierde niciodată. Cred că e mai important să fii cu sufletul dedicat sută la sută în ceea ce faci decât să fii foarte, foarte talentat.
- Spune-mi...
- Sunt convins că în România sunt sau au fost jucători mai talentați decât mine, dar care n-au ajuns sus. Sau jucători mai puțin talentați decât mine și au ajuns la un nivel mai înalt. Depinde și de norocul pe care-l ai, de o decizie, de un transfer.
Citește și:
Ai o informație? Scrie-ne pe [email protected]! Gazeta își protejează întotdeauna sursele.
