Articol de Bogdan Groșereanu - Publicat luni, 17 iulie 2023 06:58 / Actualizat luni, 17 iulie 2023 10:51
Cu ajutorul unei documentări realizate în ani de zile de ziaristul Bogdan Groșereanu, GSP reface puzzle-ul scindării Universității Craiova în două echipe, care se luptă între ele pentru aceeași identitate ♦ Într-un serial care va cuprinde 4 episoade, jurnalistul publică informații și documente în premieră și reface toată istoria acestui club din ultimii 30 de ani ♦ Astăzi, episodul nr. 1: ce este și cum trebuie definit „palmaresul” + Privatizarea Universității Craiova – de la stat la Păunescu, Ilinca, Nețoiu și Staicu.
Unul dintre cele mai controversate subiecte din fotbalul românesc al ultimului deceniu e războiul pentru identitatea unui club uriaș în România: Universitatea Craiova. Cândva, a existat o singură echipă, Craiova Maxima sau Campioana unei mari iubiri, așa cum a rămas în memoria colectivă.
Astăzi, există două formații, CSU și FCU, care au împărțit pasiunea, interesul și dragostea unui bazin de suporteri care se alimenta din întreaga Oltenie, nu doar din orașul Craiova și județul Dolj.
Un război de 10 ani a primit săptămâna trecută o decizie importantă în instanță. Curtea de Apel Timișoara a recunoscut dreptul de proprietate al CSU asupra palmaresului istoric al Universității Craiova.
„Constată că reclamanta deține dreptul de proprietate asupra palmaresului sportiv al echipei istorice de fotbal Universitatea Craiova și a tuturor derivatelor acestuia”. Disputa ajunsă în fața judecătorilor conține însă doar perioada cuprinsă între 1948 și 1991.
Cum a devenit „Campioana unei mari iubiri” o nesfârșită controversă
Cum a fost posibil un asemenea scenariu negru pentru fotbalul din Bănie, să ajungă să fie scindat? Care e cu adevărat istoria acestui conflict juridic și cum s-a ajuns în această situație? Ce s-a întâmplat pe parcursul a mai bine de 30 de ani, interval în care Universitatea s-a perindat pe la mai mulți patroni?
La toate aceste întrebări și nu numai va răspunde un jurnalist. Pe numele lui Bogdan Groșereanu. S-a documentat timp de mai mulți ani. A strâns acte, decizii ale instanțelor, documente interne ale cluburilor, ale forurilor din fotbal și nu numai. Le-a interpretat, le-a pus într-o ordine cronologică și începând de astăzi le oferă publicului, tocmai pentru ca acest subiect greu de înțeles să primească o explicație în plus. Una valoroasă.
În primul rând, pentru că pune pe masă toate lucrurile. Din toate sursele. Gazeta Sporturilor îi va găzdui seria de articole, acestea fiind disponibile și pe platforma online a jurnalistului: www.daredeseama.ro.
Vom reconstitui o poveste incredibilă, cu tranzacții dubioase de jucători, cesiuni de licențe și drepturi TV, jonglerii cu denumiri de firme, sigle și certificate de identitate sportivă. Am simplificat la maximum povestea, pentru a fi pe înțelesul tuturor.
- Bogdan Groșereanu
Seria va conține 4 episoade:
- Episodul 1: Ce este și cum trebuie definit „palmaresul” + Privatizarea Universității Craiova – de la stat la Păunescu, Ilinca, Nețoiu și Staicu
- Episodul 2: Tranzacția Mititelu – Staicu, păcăleala secolului?
- Episodul 3: Epoca Mititelu – falimentul, dezafilierea din 2011, conflictul cu Pițurcă
- Episodul 4: Apariția CSU și polarizarea suporterilor, inclusiv politică. Pe ce se bat, de fapt, cele două tabere.
EPISODUL 1: Ce este și cum trebuie definit „palmaresul” + Privatizarea Universității Craiova – de la stat la Păunescu, Ilinca, Nețoiu și Staicu
Ultima hotărâre a instanțelor judecătorești în legătură cu problema controversată a „palmaresului” echipei de fotbal Universitatea Craiova datează din 10 iulie 2023. Magistrații au dat câștig de cauză CSU – clubul sportiv de drept public din subordinea Ministerului Educației, condus de Pavel Badea.
A spus așa Curtea de Apel Timișoara: „Constată că reclamanta deține dreptul de proprietate asupra palmaresului sportiv al echipei istorice de fotbal Universitatea Craiova și a tuturor derivatelor acestuia”.
În 2013, CSU, clubul sportiv, s-a asociat cu Primăria Craiova și cu o firmă controlată de Mihai Rotaru, rezultând actualul club de fotbal care activează în SuperLiga. Palmaresul „istoric” cuprinde perioada 1948-1991, de la înființarea clubului până când secția de fotbal și-a deschis cont bancar distinct, trecând pe autofinanțare.
În această perioadă au fost obținute cele mai importante rezultate: patru titluri de campioni (1974, 1980, 1981, 1991), cinci Cupe ale României (1977, 1978, 1981, 1983, 1991) și o semifinală a Cupei UEFA (1983). FCU poate ataca hotărârea cu apel, în 30 de zile de la comunicare. În ultimii ani, instanțele au dat verdicte contradictorii, problema palmaresului fiind una sensibilă.
Deși toată lumea vorbește despre „palmares”, puțini știu că el nu este reglementat din punct de vedere legal.
Palmaresul nu este definit nici de Legea educației fizice și sportului nr.69/2000 și nici de Statutul sau Regulamentul de Organizare și Funcționare a FRF. Prin urmare, el nu are o valoare juridică, ci doar semantică (simbolică). A intrat în limba română pe filiera franceză (palmarès), din latină – în care „palma” se referea la frunza de palmier, simbol al victoriei, acordată celor care câștigau o întrecere, o competiție.
Dicționarul francez Le Robert online vorbește despre "lista câștigătorilor" (a unei distribuiri de premii), „lista de recompense”, „rezultate” – ca sinonim. În engleză, devine "prize list" sau "hit-parade" – lista premiilor. Conform dexonline.ro, este o "listă în care se înscriu succesele sau victoriile (sportive, artistice etc.) obținute de cineva".
Concret, vorbim despre o „totalitate” a succeselor și victoriilor obținute de cineva.
Sportiv, a fost extins însă la totalitatea rezultatelor unei echipe (victorii, remize, înfrângeri). Tocmai pentru că nu există o definiție juridică unanim acceptată a palmaresului, acesta a fost asimilat cu alte elemente de continuitate (denumire, stemă, culori, entitatea finanțatoare, entitățile care au preluat, derulat și transmis mai departe activitatea fotbalistică).
Cum au raționat judecătorii?
S-a tot vorbit în ultima săptămână despre „împărțirea” palmaresului între CSU și FCU, cele două cluburi care pretind că sunt succesoarele/moștenitoarele „Craiovei Maxima”. Dacă decidem că palmaresul înseamnă „totalitate” a rezultatelor sportive, atunci nimeni nu l-ar deține.
Situația devine și mai complicată dacă avem în vedere că CSU și FCU au activat o perioadă (2013-2023) în paralel și au jucat una împotriva alteia. Pe cale de consecință, este interesant de văzut cum definesc judecătorii palmaresul sportiv și cum au raționat în deciziile luate până acum.
Fotbalul românesc, privatizat pe sub masă
Până în 1989, fotbalul funcționa pe lângă diverse unități și organizații „de stat”, fie că vorbim despre instituții de învățământ (Universitatea Craiova, Universitatea Cluj-Napoca, Politehnica Timișoara, Politehnica Iași), transporturi (Rapid, CFR Cluj), întreprinderi (Oțelul Galați, Electroputere Craiova), Miliție (Dinamo București), Armată (Steaua București) sau Securitate (Victoria București).
După 1989, majoritatea ramurilor economiei socialiste au fost transformate în regii naționale sau societăți naționale/locale cu capital de stat, care au fost apoi „privatizate” prin diverse metode: MEBO (salariați), FPP (cupoane), investitori "strategici" sau listare la bursă.
Nu s-a întâmplat la fel cu fotbalul, care s-a privatizat netransparent, pe sub masă. Finanțatorii deveniți patroni și-au însușit identitatea cluburilor de fotbal. În unele cazuri, identitatea a fost dezmembrată, iar elementele vândute la bucată.
6 momente sunt importante în istoria primilor 12 ani după 1990 pentru Universitatea Craiova:
- 1991 - secția de fotbal din cadrul clubului sportiv CS Universitatea a căpătat autonomie, funcționând pe autofinanțare sub coordonarea Ministerului Educației; s-a numit FC Universitatea Craiova
- 1994 - a fost înființată Asociația Sportivă (ASFC) Universitatea Craiova, de către 21 de persoane din cadrul clubului (jucători, personal administrativ, persoane cu funcții de conducere) Tot atunci a venit și primul finanțator privat al echipei, George Constantin Păunescu, prin firma Ages.
- 1997 - ia ființă Universitatea Club Fotbal SA - societate la care ASFC devine acționar. Firma era patronată de un grup de oameni de afaceri locali, printre care Doru Stănescu și frații Ilinca - asociați la Topway, fabrica de margarină, ketch-up și ulei de lângă Craiova. Era perioada în care Universitatea avea pe tricouri reclama la „Tomi”.
- 2000 - controlul este preluat de Gigi Nețoiu și Nicu Gheară, prin FC Știința Craiova SA București, care își deschide punct de lucru la Craiova. ASFC era acționar minoritar. Firma lui Nețoiu se "subrogă" în drepturile ASFC cu acordul FRF și LPF și preia de la aceasta: licența, locul de membru al FRF și LPF, contractele fotbaliștilor și locul de membru în Divizia A.
- 2001 - societatea avea să fie redenumită FC Universitatea SA București.
- 2002 - echipa e cedată lui Dinel Staicu.
){kind=small}
