Articol de Andrei Petrescu, Iosif Popescu (video) - Publicat duminica, 01 ianuarie 2023 11:01 / Actualizat duminica, 01 ianuarie 2023 14:15
Ajuns la 37 de ani, Florin Costea rememorează pentru Gazetă reperele unei cariere cu suișuri și coborâșuri, perioada cumplită prin care a trecut după accidentarea la genunchi, istoria transferului său de la Craiova la Steaua, dar și relația pe care a avut-o cu Adrian Mititelu și Gigi Becali.
Florin Costea a fost unul dintre marile talente ale fotbalului craiovean din ultimii ani. După ce a fost golgheter al României în anul 2009, cariera lui Costea a luat-o pe o pantă descendentă odată cu accidentarea gravă la genunchi din 2010, la un meci Craiova - Poli Iași, ce l-a ținut departe de gazon timp de un an.
- Florin, cum mai ești? Ce ai mai făcut în ultimul timp?
- În primul rând, bine ați venit! Sunt bine, pe lângă casă să zic așa. Pe plan personal, mai mult mă ocup cu creșterea celor mici, iar pe plan profesional încă joc la nivelul Ligii a 3-a. De la vară vreau să încep și eu cursurile de antrenor pentru Licența B.
- Mai ești la Dăești?
- Da, încă mai am contract cu echipa.
- Ce planuri ai pentru viitor, în afară de cariera de antrenor?
- Nu știu să-ți răspund momentan la această întrebare. Vreau să mai joc până la vară și apoi voi încerca cariera de antrenor. Dacă nu iese, apoi tot ceva în domeniul fotbalului, pentru că asta mă pasionează și asta îmi place.
Florin Costea: „Nu-mi vine să cred că au trecut 12 ani de la accidentare”
- Ai lângă tine și gheata de golgheter al României din 2009...
- Da, este un trofeu foarte important pentru mine, sunt mândru de el.
- Ai terminat atunci cu 17 goluri, la egalitate cu Gigel Bucur.
- Așa este. A fost un an bun pentru mine, un an frumos. Și cu echipa am terminat sus, parcă pe locul 5.
- Ai fost unul dintre cei mai talentați fotbaliști români din ultimii 15 ani. Regreți că nu ai ajuns mai sus în carieră?
- Îți dai seama. În viața de zi cu zi mai sunt și regrete. Am avut, din păcate, acele două accidentări, ultima mult mai serioasă. Dar acum nu am timp de regrete, mă bucur de viață, de familie și, de ce nu?, de fotbal în continuare fiindcă încă joc la Liga a 3-a și pe sintetic la minifotbal.
- Ai avut acea accidentare la genunchi din meciul cu Iași. Îi porți pică lui Brăneț, portarul care te-a lovit?
- Nu, niciodată. Fac parte din jocul de fotbal și accidentările. Nu-mi aduc aminte cu plăcere de acel moment, face parte din viața mea, însă am trecut de mult peste acel incident.
- Ai mai vorbit cu el de atunci?
- Nu, nu am vorbit niciodată. Nici înainte, nici după. Așa a fost să fie atunci.
- Accidentarea aceea ți-a răpit un transfer în străinătate.
- Da, poate mai multe transferuri mi-a răpit. Dar, repet, așa a fost să fie. Nu a fost bine pentru mine, la momentul ăla poate eram într-o formă foarte bună și probabil puteam să ajung și afară. Dar așa a fost să fie.
- Koln și Porto erau foarte interesate de tine la acea vreme.
- Așa e, dar au fost mai multe echipe din ce am auzit eu. Dacă nu s-a concretizat și nu am ajuns, nu mai are rost să vorbim despre ele.
- Am adus niște poze de la acel moment dificil prin care ai trecut, operația la genunchi la care Gazeta a asistat. Ce emoții te încearcă în acest moment, la 12 ani distanță?
- Wow, ce tânăr eram! Ce repede a trecut timpul! Ți-am zis, a trecut mult timp de atunci și nu mă simt într-un mod deosebit. E un moment care face parte din viața mea și pe care l-am luat ca atare. Așa a fost să fie. Dar văd aceste poze și nu-mi vine să cred că au trecut 12 ani. Nu-mi vine să cred că s-a scurs timpul așa de repede.
- A urmat o perioadă foarte lungă de recuperare, aproximativ 8 luni...
- Mai mult, au fost aproximativ 12 luni. Am intrat să joc după un an, 12 luni și 3 săptămâni, dacă îmi aduc bine aminte, până la primul meci oficial. După 9 luni am intrat ușor la antrenamente și meciuri amicale. A durat foarte mult, a fost o accidentare serioasă. În acel moment, medicii îmi dădeau 50% șanse să mai joc, Îi mulțumesc lui Dumnezeu că mi-am revenit și am putut să mai joc, chiar dacă, să fim sinceri, nu la nivelul de dinainte.
Florin Costea: „Dezafilierea Craiovei a fost momentul să ajung la Steaua”
- A urmat transferul la Steaua, unul surprinzător pentru mulți.
- Da, a fost acea problemă a Universității Craiova, s-a dezafiliat, și, din ce știu, și înainte eram dorit de Steaua. Probabil atunci a fost momentul să ajung acolo. Însă fotbalistic nu mai eram la nivelul la care fusesem înainte de accidentare.
- Cum a fost pentru tine să mergi la Steaua, la rivala Craiovei?
- Nu neapărat rivală. Nu consider Steaua rivala Craiovei. Eu am ținut și țin în continuare cu Universitatea Craiova, este echipa mea de suflet. Acolo am avut multe momente frumoase ( n.r. - continuă să răsfoiască pozele primite), cele mai frumoase din cariera mea de fotbalist, și sunt mândru de asta. La Steaua m-am simțit bine, sunt bucuros și fericit că am jucat și acolo. E cea mai titrată și iubită echipă din România. Cariera de fotbalist merge înainte, nu se termină niciodată.
- Mai ții minte ce relație ai avut cu fanii celor două echipe după transfer?
- O relație destul de bună. La acea vreme, Craiova nu mai jucase de mult timp în Liga 1, lipsise mult, și fanii nu mai veneau pe stadioane. Nu am avut nicio problemă cu ei, au înțeles că nu pot să mă las de fotbal, să stau acasă. Cu fanii Stelei m-am înțeles foarte bine, nu am avut nicio problemă cu ei.
- Nu ai reușit totuși să te acomodezi acolo...
- Așa este. Am stat doi ani, dar nu am reușit să mă acomodez. Am avut și evoluții bune, și evoluții mai puțin bune, asta a fost să fie. Am mers mai departe.
- Regreți acel transfer?
- Nu, nu regret niciun moment din viața mea. Așa a fost să fie. Eu sunt un om care ia lucrurile în viață așa cum vin. În viață sunt și lucruri bune, și lucruri rele, trebuie să treci peste toate, nu ai ce face. Sunt mândru că am jucat și la Craiova, și la Steaua, și la CFR.
2 goluriîn 28 de apariții a reușit acesta în tricoul Stelei
Spovedania lui Florin Costea: „Adrian Mititelu a fost la fel ca tatăl meu”
- Cum a fost relația cu Gigi Becali?
- O relație destul de bună. Sincer, nu prea ne-am întâlnit de multe ori fiindcă dânsul nu prea venea pe la echipă. Poate de 2-3 ori l-am văzut în jurul echipei. Nu a fost nicio relație, nu aveam vreo tangență.
- Poți face o comparație între el și Adrian Mititelu ca patroni?
- Adrian Mititelu a fost ca tatăl meu în fotbal. M-a luat de mic și m-a crescut, am altă legătură cu nea Adi, eu așa îi spun. Nu am ce comparație să fac, pentru că nu prea am stat mult de vorbă cu nea Gigi. Cu Mititelu, la Craiova, am stat mult la discuții. Au fost și bune și mai puțin bune, dar e altceva. Nu pot să fac nicio comparație, e cu totul altceva.
- Dar în privința modului în care au condus și conduc cele două cluburi?
- Fiecare are stilul lui, nu pot să-mi dau cu părerea. Pe banii lui fiecare face cum vrea. Nu știu multe dedesubturi, eu am fost un simplu jucător și mi-am văzut de treabă în teren.
48 de goluriîn 121 de meciuri a marcat Costea pentru Craiova
Florin Costea: „«Foarfeca» împotriva lui Dinamo, cel mai frumos gol”
- Cum vezi acest sezon al lui FCU Craiova?
- Au început bine, au dominat aproape toate meciurile și cu Mutu, și cu Croitoru. Dar este primul lor an de Liga 1 ( n.r. - este la al doilea an în SuperLigă). E normal, la fotbal trebuie și o adaptare. Șanse au la play-off, îmi doresc să ajungă acolo. Dacă nu acum, la anul sigur vor ajunge.
- Nu ți se pare că au schimbat prea mulți antrenori în sezonul ăsta?
- Așa este în România. În afară de CFR Cluj, care merge cu Dan Petrescu de atâția ani și o face foarte bine, câștigând titlul an de an, așa este în România. Dacă nu ai rezultate vine altcineva.
- A revenit Nicolo Napoli pentru a 9-a oară...
- Da, a opta sau a noua oară, nici nu mai știu. Pe Nico îl consider prietenul meu, am crescut și cu el, fiindcă era antrenor în perioada când am ieșit golgheter și m-a ajutat mult în cariera mea.
- Totuși, ultima dată când ai plecat de la FCU Craiova, când echipa se afla în Liga a 3-a, ai făcut-o din cauza unui conflict cu Napoli și Marcel Pușcaș...
- Nu a fost neapărat un conflict. Nu am avut nicio problemă cu dânșii. Ce pot să zic, poate din cauza vârstei pe care o aveam și eu, și Mihai Dina. Probabil ei își doreau tineri și asta a fost să fie...
- Ați fost acuzați atunci că distrugeți vestiarul...
- La fotbal, când vrei să scapi de cineva poți să spui orice despre el. Știți și voi foarte bine că atunci când nu mai ești dorit la o echipă apar tot felul de acuzații pe nedrept.
- Am văzut că ai primit o stea „Hall of Fame” de la club.
- Da, chiar ieri m-am dus să văd steaua, am fost la bază, nu o mai văzusem. O bază foarte frumoasă a făcut domnul Mititelu acolo, una dintre cele mai frumoase din România. Și încă nu e gata, din ce am înțeles. De stea sunt mândru, am văzut multe pentru foști mari fotbaliști ai României și pentru artiști importanți și sunt mândru că mă aflu și eu acolo. Mi-am și făcut o poză în fața stelei mele.
- Îți lipsește că nu îmbraci tricoul Craiovei, mai ales acum, după ce echipa a fost primită pe „Oblemenco”?
- Nu pot să zic că îmi lipsește, toate la vremea lor. Am jucat și eu acolo. Timpul trece, din urmă vin jucători mai tineri, mai proaspeți. Cariera de fotbalist trece repede, când ești bun toată lumea e cu tine, iar când îmbătrânești și nu mai dai randament bun trebuie să te dai puțin la o parte.
- Care e cea mai frumoasă amintire pe care o ai în tricoul Craiovei?
- Sunt multe amintiri frumoase, nu pot să zic una. Am înscris multe goluri, au fost multe victorii. Sunt multe amintiri frumoase, una e atunci când am câștigat titlul de golgheter. E o performanță pentru oricare fotbalist
- Cel mai frumos gol pe care l-ai marcat?
- Au fost multe, și cu Steaua, și cu Dinamo. Cred că cel mai frumos, pe care și-l amintește și lumea, este acela din „foarfecă” împotriva lui Dinamo, la 2-0 pentru noi. S-a jucat pe „Oblemenco” cu un stadion arhiplin, iar pe afară mai rămăseseră vreo 10.000 de oameni. Am mai marcat un gol din „semifoarfecă”, dar acela e cel mai frumos.
Reacție emoțională a lui Florin Costea
După ce pe parcursul interviului Florin Costea s-a uitat încontinuu la pozele pe care i le-am adus cu el din sala de operații, la final acesta s-a uitat din nou, emoționat, pe imagini. „Pozele astea m-au lăsat... Ce a trecut timpul, 12 ani. Amintiri! 12 ani, mânca-ți-aș!”
1 titlude campion al României are Costea în palmares. Cu Steaua în sezonul 2012-2013
){kind=small}
