Articol de Ionuţ Iordache, Remus Dinu - Publicat sambata, 13 ianuarie 2024 09:17 / Actualizat sambata, 13 ianuarie 2024 11:55
În primul interviu oferit presei din România de când a ajuns la Ploiești, spaniolul Carlos Menendez, preparatorul fizic de top angajat de Petrolul vara trecută, vorbește despre anii petrecuți la Real Madrid și Atletico, cum a ajuns să fie recrutat de Diego Simeone și conjunctura care l-a adus în Superliga, după o carieră petrecută printre superstarurile din Spania.
- GSP are 4 reporteri în Antalya: Eduard Apostol, Remus Dinu, Cristian Preda și Ionuț Iordache sunt prezenți pe toată durata cantonamentelor echipelor din Superligă.
Ibericul de 47 de ani, originar din Alicante, a fost „transferat” de Petrolul în vara lui 2023, la sugestia amicului Florin Pîrvu: „Avem prieteni comuni, destinul a făcut să ne întâlnim”.
Cu o experiență de aproape 10 ani la Atletico Madrid (2011-2020), trecut în prealabil și prin staff-ul medical al Realului, Menendez e unul dintre personajele interesante adoptate de campionatul României în ultimii ani. Iar portofoliul său e impresionant și ascunde unele povești cu miez, pe care Mister Carlos a acceptat să le redea în interviul oferit Gazetei Sporturilor în Antalya.
Carlos Menendez, despre oferta Petrolului: „Destinul a făcut ca eu și Florin Pîrvu să ne întâlnim”
- Mister Carlos, care e povestea din spatele venirii dumneavoastră în România?
- Am plecat de la Atletico Madrid și am decis să merg, alături de un jucător de la Atletico, Tiago Cardoso Mendes, în Portugalia (n.r. - la Vitória Guimarães, unde Tiago a devenit antrenor). După această experiență, am decis să-mi caut propriul loc, iar destinul a făcut ca eu și Florin Pîrvu să ne întâlnim, fiindcă aveam anumiți prieteni comuni. Eram acasă, fără job, iar el m-a sunat: «Carlos, ai vrea să lucrezi cu mine?».
- Și asta a fost.
- E mult mai bine să fii undeva, lucrând, decât să stai acasă. Iubesc competiția, iubesc energia pe care o am atunci când lucrez. M-am gândit că n-o să fie bine pentru mine dacă rămân acasă.
„Când Mourinho a ajuns la Real, nu mi-am mai găsit locul”
- Pentru noi, a fost puțin surprinzător să vă vedem venind aici, pentru că ați lucrat o grămadă de timp la Atletico Madrid, cu rezultate foarte bine. Vorbiți-ne puțin despre perioada de la Atletico, despre colaborarea cu Diego Simeone și acei fotbaliști uimitori. - Pot spune că a fost locul de muncă visat, nu? Înainte [de Atletico] , am fost, de asemenea, la Real Madrid, alături de staff-ul medical de la prima echipă. Lucram într-o clinică privată pe care Real Madrid o avea lângă stadion, unde existau exact aceleași protocoale ca la prima echipă și, totodată, același staff medical. Apoi, Mourinho a ajuns la club, iar eu nu mi-am găsit locul, pentru că tehnlogia, GPS-urile și toate aceste lucruri nu reprezentau, în opinia lui, principala situație (n.r. - preocupare). Apoi, mi-am schimbat locul de muncă și am mers la Atletico
- Dar cu cine ați colaborat la Real Madrid?
- Am lucrat cu diverși antrenori, însă la tineret. Cu foști jucători, cu García Navajas, am lucrat și cu Rafa Martín Vázquez. Se tot roteau antrenorii acolo. Dar principalul loc unde am activat a fost întotdeauna în cadrul Real Madrid Foundation, unde-i ajutam cu copiii, cu juniorii. Lucram în același timp cu staff-ul medical al primei echipe. Fiindcă veneau la clinică și jucători de la prima echipă. Pepe a fost, inclusiv Cristiano Ronaldo a fost. Toți jucătorii de la Real veneau.
Carlos Menendez, despre cum a fost recrutat de Diego Simeone la prima echipă a lui Atletico: „Nu mergi nicăieri. Tu stai aici, cu noi!”
- Iar dumneavoastră erați deja la Atletico în momentul în care a câștigat Europa League la București.
- Am ajuns la Atléti în 2011. Am fost mai întâi la echipa a treia a clubului, iar în decembrie, când Cholo a ajuns la echipă, aveau nevoie de anumite lucruri, de cunoștințe legate de GPS-uri, de aparate de măsurare a ritmului cardiac. Cei din club l-au întrebat pe managerul de la juniori: «Avem nevoie de un antrenor de fitness care să facă asta, asta și asta». Iar cei din club au spus: «Acela este!» (n.r. - Carlos Menendez). Am crescut de două sau de trei ori în ianuarie și februarie. Am continuat cu echipa mea (n.r - echipa a treia a lui Atletico), iar în iunie, în pre-sezon, mi-au spus: «Te promovăm la echipa a doua, în liga secundă». M-au chemat ulterior și mi-au zis: «Vino cu noi în pre-sezon, iar apoi te poți întoarce la echipa ta». Dar n-am mai plecat niciodată!
- Detaliați.
- Când am terminat pre-sezonul, toată lumea a bătut la mine la ușă și mi-au spus: «Nu, nu mergi nicăieri. Tu vei sta aici, cu noi».
- Care sunt principalele lucruri pe care le-ați învățat de la Cholo Simeone? Un nume cu adevărat uriaș din fotbal...
- Am învățat o mulțime de lucruri. Pentru mine, a fost ca și cum aș fi făcut un alt masterat. Mă gândeam că am petrecut cinci ani la o universitate, plus alți trei ani în care am fost masterand la Comitetul Olimpic Spaniol, dar am ajuns acolo (n.r. - la Atletico) şi mi-am spus: «La dracu'! Nu știu nimic!» Așa că am început să învăț din nou și din nou, încercând să înțeleg tot ce se întâmplă în jur. Cholo e o persoană extraordinară! Nu e vorba doar de energia sa, toate lucrurile din jurul său sunt uimitoare! Când ești acolo, lângă el, poți observa o mulțime de calități. Nu doar din punct de vedere al cunoștințelor fotbalistice și pasiunii pe care o are în interior, ci și din punct de vedere al lecțiilor de viață pe care le oferă tot timpul. Ești ceva de genul: «WOW»! A fost foarte frumos.
- Continuați să vorbiți și astăzi cu Cholo sau cu altcineva de la Atletico?
- Da, sigur. Mai vorbim în zilele libere sau poate atunci când merg în Spania, obișnuiesc să le duc diverse materiale (n.r. - din studiul său de lucru de la Petrolul). Vorbesc uneori și cu antrenorul de portari de la Atletico sau cu antrenorul secund.
Preparatorul de top al Petrolului, despre primul contact cu România
- Întorcându-ne spre prezent, care a fost prima impresie a dumneavostră vara trecută, când ați ajuns în România? În materie de ce ați observat la jucători, ce ați remarcat din punct de vedere fizic...
- Întâi de toate, trebuie să înțelegem că nu e vorba despre ideea că am ajuns într-o anumită țară... Situația în care am fost înainte nu e o situație obișnuită, știți? Noi încercam [la Atletico] să fim în Top 10 echipe din lume, alături de Real Madrid, Barcelona, Chelsea și tot așa. Am spus zece, dar poate sunt 20 de astfel de echipe... Ele sunt total diferite față de celelalte echipe, întâlnim cu totul și cu totul alte situații la ele, cu alt impact. Ajungând aici... Da, e o țară diferită, o ideologie diferită, dar dacă mergem în Rusia, în Italia, vom vedea în fiecare loc niște lucruri diferite, pentru că oamenii din aceste țări sunt diferiți. Fotbalul, conceptul despre cum înțeleg meseria lor, modul în care se adaptează în fața situațiilor de zi cu zi... Peste tot e diferit!
- Continuați.
- Când am ajuns aici, așteptările mele n-au fost să verific cine stă mai bine și cine sunt cei care stau mai rău. Nu, am încercat să învăț ceva aici. Pentru că în mod cert urma să învăț ceva în acest loc. Uneori, când te afli într-un nou loc, nu te gândești că acolo e mai rău sau mai bine decât în altă parte, pentru că așteptările te vor face să greșești. Cred că peste tot poți să înveți ceva. Uneori, iei cu tine unele lucruri pozitive pe care să le repeți [și să le aplici], alteori e vorba de lucruri negative pe care nu vrei să le mai repeți niciodată. Dar întotdeauna trebuie să înveți! Am venit aici pentru că am vorbit cu Florin (n.r. - Pîrvu), el m-a convins... Așa că de ce să nu vin? Omul ăsta a venit după mine, aveam și prieteni comuni. Mi-am spus: «OK, e o nouă țară, vom vedea cum merg lucrurile».
„Florin Pîrvu va ajunge un antrenor bun, cu siguranță!”
- Avem o întrebare specială pentru dumneavoastră, fiindcă l-ați amintit pe Florin Pîrvu. Există vreo similitudine între el și Diego Simeone? Sigur, nu în materie de rezultate, nu prin prisma echipeor antrenate, ci din perspectiva personalității, a mentalităților?
- Toți oamenii sunt diferiți, nu? Dar cred că, în această meserie, toată lumea are unele caracteristici similare. Florin e o persoană excepțională, un băiat foarte bun, dispus întotdeauna să te ajute dacă ai o problemă, dispus să te înțeleagă. Va ajunge să fie un antrenor bun! E la prima experiență, va ajunge să dobândească experiență, e la început acum. Cholo a ajuns acolo cu o altă situație, dar Florin va ajunge un antrenor bun, cu siguranță! Creștem împreună în acest moment, iar în viitor... Cine știe?!
- Sunt jucători de la Petrolul care v-au impresionat în mod aparte când ați sosit aici?
- Cred că toți de aici sunt băieți buni și, totodată, jucători buni. Noi trebuie să analizăm mediul pe care-l avem, nu genul de jucători pe care-l avem, nu? I-am cunoscut, sigur, sunt profesioniști. Câteodată, au nevoie să fie învățați anumite lucruri, câteodată trebuie să fie doar puțin ghidați, alteori trebuie pur și simplu să simtă situațiile și oportunitățile pe care le au în minunata lor meserie. Pentru că ei sunt principalii actori, toți ceilalți doar încearcă să-i ajute, să le ofere uneltele necesare și posibilitățile necesare pentru a-și face meseria.
„Budescu a fost foarte profesionist cu noi”
- Sunteți aici începând de vara trecută și ați lucrat și cu Constantin Budescu, un jucător pe care noi îl considerăm unul dintre cei mai talentați fotbaliști români ai ultimilor 10-15 ani. Dar, în același timp, el a avut și unele probleme la Petrolul, probleme cu greutatea sau de natură fizică. Cum a fost acea perioadă scurtă de timp în care ați lucrat cu el?
- Cu noi a fost foarte profesionist! Am început să lucrăm cu el, deși nu am avut foarte mult timp... Despre alt tip de probleme puteți vorbi doar cu cei care se află deasupra noastră (n.r. - conducerea). Dar cu noi n-a fost cazul. În cazul tuturor, când te întorci după două, trei, patru săptămâni în pauza de vară, nu putem vorbi despre probleme fizice, ci mai degrabă despre performanțe (n.r. parametri) cu care vii din exterior. Munca noastră constă în a încerca să restabilim acei parametri. Dar n-au fost probleme în sensul ăsta. Nu știu ce alte probleme a avut el cu clubul. Poate altcineva ar trebui să răspundă la întrebarea aceasta.
- Oamenii din fotbal au avut uneori tendința de a spune că este puțin gras, că are kilograme în plus. Nu doar la Petrolul, ci și în alte părți.
- Da, dar uitați că acum joacă la Farul, apare în primul 11 de fiecare dată și face o treabă foarte bună. Uneori, când antrenezi jucătorii, e adevărat că cei din fotbal se vor uita să ai parametri cât mai buni și o situație şfizicăţ foarte bună. Alteori, dai peste diferiți jucători care găsesc calea de a avea realizări foarte bune în alte circumstanțe, pe care oamenii le pot considera mai puțin potrivite decât altele.
„Nu e adevărat că doar plimbând mingea atingi excelența”
- Care sunt principiile dumneavoastră ca preparator fizic? V-am văzut la antrenamente cum le spuneați jucătorilor: «Picioare și inimă, băieți, picioare și inimă! Toată lumea aleargă, și Real Madrid și Atletico o fac».
- Toată lumea alergă, da! Nu e adevărat că doar jucând și plimbând mingea atingi excelența. Fotbalul de acum a cunoscut o evoluție considerabilă față de înainte. Jucătorii sunt mai înalți decât în trecut, sunt mai rapizi ca înainte, mai puternici ca înainte, totul implică o mai mare forță față de trecut. Ritmul de alegare, deciziile pe care trebuie să le ia... Jucătorii înțeleg jocul mai bine ca înainte. Dacă nu crești și tu odată cu această evoluție...
- Vă rog, continuați.
- Să spunem că sunt cinci aspecte pe care trebuie să le duci la cel mai înalt nivel. Dacă te preocupi doar de unul, le pierzi pe celelalte patru. Acum, toată lumea aleargă, toată lumea se gândește la propria sănătate, toată lumea are un nutriționist, un fizioterapeut, toți sunt acolo pentru a-i ajuta [pe jucători]. Când tragem linie, vedem că sunt o mulțime de unelte (n.r. - aspecte) în jurul jucătorilor. Unul dintre ele, în meseria mea, este alergatul, ideea de a fi mai puternic decât înainte.
Supervizăm totul prin GPS-uri, urmărim măsurarea ritmului cardiac (n.r. - heart-rate recovery), urmărim sistemul nervos simpatic, parasimpatic. Aplic aceleași cunoștințe pe care le dețin și le-am dobândit la Atletico, la Real Madrid. Bineînțeles, în concordanță cu capacitățile fiecăruia.
- Carlos Menendez, preparator fizic Petrolul
Despre cantonamentele old-school ale românilor și Thomas Neubert: „În meseria asta, lumea are tedința de a copia metodele câștigătoare”
- Cunoașteți ceva despre faimoasele noastre metode de pregătire? Alergările prin munți, prin zăpadă, la temperaturi sub zero grade? Vi se par aceste tactici prea învechite pentru zilele noastre?
- Știți acea expresie care spune «Toate drumurile duc la Roma»? E similar și aici. Fiecare metodă e o metodă suficient de bună dacă pe tine te ajută să câștigi. Despre asta este acest sport, despre prestigiu. Prestigiul apare când jucătorii câștigă, când clubul crește tot mai mult, ajunge în Champions League sau în ale competiții europene. În final, dacă aceste metode de pregătire te ajută pe tine să-ți atingi obiectivul, cred că sunt, în egală măsură, la fel de valide ca celelalte. Încă ceva.
- Vă rog.
- Știți cum e? Dacă acest tip de metode sunt eficiente, le vom urma și noi. În această meserie, toată lumea are tendința de a copia metodele pe care le văd la cei care câștigă. Guardiola a fost la Barcelona, avea un joc bazat foarte mult pe minge, toată lumea a gândit atunci: «OK, fiecare echipă va atinge excelența jucând în acest mod». Uneori, lucrurile funcționează așa cum te aștepți, alteori înveți: «OK, nu suntem în aceeași poziție cu ei, nu avem același gen de fotbaliști pentru a juca astfel, așa că nu putem avea același obiectiv final. Așa că trebuie să schimbăm, nu?». Dar întotdeauna învățăm.
- Îl cunoșteați înainte să veniți în România pe Thomas Neubert, preparatorul celor de la FCSB? A revoluționat un pic lucrurile în această zonă.
- Nu. Am aflat de el după ce am venit. Unii jucători mi-au vorbit despre el, am aflat că a fost acolo și înainte. Am doar respect pentru un coleg de breaslă. E un foarte bun profesionist, a mai lucrat aici în trecut, cu o mulțime de rezultate bune, acum e din nou cu ei și repetă aceleași rezultate, fiindcă FCSB e prima în clasament, așa că...
-Lăsând puțin fotbalul la o parte, vă place țara noastră?
- O să-ți spun cu toată sinceritatea, chiar nu am avut timp să vizitez prea mult. Am fost cu familia la Brașov, Sinaia. Familia mea e încă în Spania, dar m-a vizitat la un moment dat de Sărbători, iar atunci am apucat să vedem doar aceste locuri. Îți spun, în fiecare zi, timp de 24 de ore, doar muncesc și fac lucruri pentru club. E dificil să reușesc să văd țara voastră, dar promit, o să încerc s-o fac atunci când voi avea câteva zile libere.
- În materie de mâncare, vă place ceva anume?
- Da, am gustat din mâncarea voastră, normal. Florin (n.r. - Pîrvu) e cu mine tot timpul și-mi oferă diferite sugestii legate de feluri. În același timp, îmi place să gătesc când sunt acasă, mă destresează.
Carlos Menendez, despre „boom-ul” sportului spaniol: „A fost o mare revoluție în țara noastră”
- Domnule Menendez, cum vedeți dumneavoastră transformarea pe care a cunoscut-o sportul spaniol în ultimele decenii? Știm, Spania a avut o «explozie» după Jocurile Olimpice din 1992, apoi lucrurile au luat o amploare din ce în ce mai mare. Cum s-a petrecut totul?
- Înainte de Barcelona (n.r. - gazda Jocurilor Olimpice din '92), când Comitetul Olimpic ne-a oferit oportunitatea aceasta, în Spania a început principalul program olimpic pentru toate sporturile și toate federațiile naționale, numit «El Plan ADO» (n.r. - planul ADO, Ayuda al Deportista Olimpico - Ajutorarea Sportivului Olimpic), care a avut menirea de a-i ajuta pe sportivii olimpici spanioli. Guvernul spaniol a început să ofere bani Federațiilor pentru a crește nivelul fiecăreia în parte și a-i ajuta pe sportivii spanioli în situațiile de zi cu zi. Ai nevoie de fizioterapeuți, de antrenori, de preparatori fizici, iar ei (n.r. - statul spaniol) au început să promoveze aceste lucruri și să susțină sportul în două moduri: la nivelul cel mai de sus, profesionist, dar în același timp și pe cei tineri, care vor ajunge să devină profesioniști. Planul acesta a fost o mare, mare revoluție în țara noastră și continuă să existe și astăzi. Ei au două sau trei situații, aspecte pe care se bazează.
- Cum ar fi?
- Nu te ajută doar când începi să obții rezultate sau când închei diverse competiții pe primul sau al doilea loc. Primești sprijin, de asemenea, și când nu ajungi acolo, ci pur și simplu iei parte la acea competiție.
- Dar care-s motivele pentru care oamenii au uneori tendința de a pune problema dopajului lângă numele Spaniei? Chiar am citit zilele trecute ceva legat de Sergio Ramos, cunoaștem și situațiile din trecut, cu Alberto Contador și așa mai departe... Lumea mai vorbea și punea la îndoială acum 10-15 ani inclusiv rezultatele fantastice ale naționalei Spaniei, pe cele ale Barcelonei, poate.
- Să știți că eu nu citesc astfel de lucruri despre Spania. Nu e doping, frate! (n.r. - pronunță în română). Nu e posibil, deoarece Comitetul Olimpic și Agenția Anti-Doping supervizează pe toată lumea. Să luăm exemplul lui Paul Pogba, de exemplu care-i acum în aceeași situație... E ca și cum am spune: «Fiecare sportiv francez are legături cu dopajul». Nu, consider că problema nu se pune așa. Iar Barcelona...
- Așa.
- Barcelona câștiga pentru că avea cei mai buni jucători din lume. La fel acum cu Manchester City. Nimeni nu spune că e vorba de dopaj, poate doar dopaj financiar, dar nu de natură fizică. Cred că, uneori, trebuie să verificăm corespunzător lucrurile care apar în ziare și să încercăm să surprindem realitatea. Sunt cuvinte foarte periculoase! Trebuie să verificăm înainte și abia apoi, după ce analizăm problemele... Fiindcă așa funcționează suspiciunile, nu? Nu-s lucruri reale, dar lumea va începe să gândească în acest fel și să creadă că suspiciunile corespund cu realitatea.
- Vă uitați la tenis?
- Uneori, da. Încerc să urmăresc toate sporturile, dar da, mă uit la tenis.
- Ce se întâmplă cu Rafael Nadal? A stat departe de teren un an, a revenit anul acesta, a jucat trei meciuri, însă apoi s-a accidentat din nou la șold.
- Nu știu cu exactitate cazul lui [actual]. Dar când atingi nivelul de top, cel mai de sus, jucătorii, sportivii, sunt la maximul posibilităților de care dispun, în fiecare zi, în fiecare situație... Iar toată lumea din jur le spune: «Trebuie să joci mai multe meciuri, trebuie să joci mai des», iar tu nu te poți odihni prea mult... Într-un final, ajung să se «rupă», nu?
- Credeți că stilul lui de joc, mai fizic, l-a costat de-a lungul carierei?
- Cu siguranță! Rafa este la cel mai înalt nivel de la 17-18 ani, acum are 37... Asta-i viața unui sportiv. Într-un final, e ca în cazul nostru... Acum pot alerga, dar nu știu ce se va întâmpla când voi avea 70 de ani, probabil că nu voi alerga la nivelul la care alerg acum.
Vezi și alte noutăți din cantonamentele echipelor românești:
