Articol de Andrei Crăiţoiu, Vlad Nedelea, Iosif Popescu (video) - Publicat marti, 03 ianuarie 2023 08:25 / Actualizat marti, 03 ianuarie 2023 08:43
Ionel Pârvu, 52 de ani, a jucat de peste o sută de ori în tricoul Stelei, echipă cu care a câştigat de patru ori titlul de campion al României şi a evoluat în Liga Campionilor. Acum e antrenor la copii și juniori, are propria școală de fotbal la Râșnov și face o analiză fotbalului românesc.
- Domnule Pârvu, ce mai faceți?
- Am un club de copii și juniori la Râșnov. Mai joc din când în când fotbal, mă bucur că mai pot să alerg! Sunt bine, mulţumesc.
- E greu să vedeți că județul Brașov suferă din punct de vedere fotbalistic?
- Sufăr, e normal! Cum să nu suferi când vezi că la Brașov nu e niciun stadion! Dar sunt două echipe care se bat cap în cap, și asta doar din cauza politicului care este în județul acesta. Sunt echipe care sunt ajutate politic atât timp cât sunt unii prin conducere. Apoi, când nu mai sunt, echipele de desființează.
- Cum vedeți astăzi fotbalul, mai ales că ați avut anii de poveste ca fotbalist?
- Trebuie să fiu sincer și să recunosc că nu mă mai uit așa des la meciurile din Liga 1 și din Liga 2. Motivul e unul foarte simplu! Nu mai este fotbalul care se juca înainte.
Ionel Pârvu: „Făceam antrenamente în zăpadă de un metru și jumătate"
- Din ce cauză?
- Una dintre ele este că toate echipele pleacă doar prin străinătate, nu mai face niciuna pregătirea de altădată. Păi, noi mergeam la munte. Ei pleacă în ianuarie în Turcia, la căldură, și când vin acasă, în februarie, joacă la minus zece grade. Jucătorii simt imediat diferența asta de temperatură și acesta este unul dintre motivele pentru care randamentul lor este foarte slab.
VIDEO. Ionel Pârvu: „Pe vremea mea se făceau antrenamente în zăpadă de un metru și jumătate”
- Erați obișnuit cu ierni grele, zăpezi mari și cantonamente puternice la Forban.
- În frig, la minus 15 grade! Dar te obișnuiai cu temperatura. Pe vremea noastră campionatul se relua în martie.
- Ați strâns o grămadă de amintiri acolo...
- Aoleu! Păi, țin minte că am prins o iarnă! Vai de capul meu! Era zăpada de un metru și jumătate afară și ne-au scos să facem antrenamentul în zăpadă. Am alergat zece kilometri. Nu interesa pe nimeni că-i zăpadă sau nu. Antrenamentul era antrenament.
- Și rezistați? Nu era complicat?
- Normal! Toți alergam, nu am avut niciodată probleme cu alergarea. Era foarte, foarte greu, dar toată lumea din echipă termina cei zece kilometri.
Ionel Pârvu: „Acum câțiva ani mi-a plăcut de Moruțan”
- Ați fost pentru o scurtă perioadă antrenor și la seniori. Cum vedeți meseria de antrenor în România?
- Foarte grea! La echipele mari sunt antrenori care sunt puși doar așa... În schimb, la copii totul e diferit și e dificil. Pentru că trebuie să-i înveți, să le explici, să le arăți și să înțeleagă ceea ce vrei tu de la ei.
- Poți să mai fii azi antrenor la o echipă din România?
- Eu zic că se poate cam în proporție de 30 la sută! Dan Petrescu e unul dintre exemplele că se poate. Chiar dacă toată lumea îl critică. Ba că joacă urât, ba că doar la 1-0. Ăsta e stilul lui și așa câștigă meciuri, campionate de ani de zile.
- Azi când vă uitați, de exemplu, la echipa națională a României ce simțiți?
- Pfff! Nu știu ce să mai zic... Eu cred că sunt unele meciuri la care sunt aduși jucători doar ca să fie vânduți! Meciuri amicale doar pentru chestia asta.
VIDEO. Ionel Pârvu: „Sunt unele meciuri ale naționalei la care sunt aduși jucători doar ca să fie vânduți!"
- Vă doare chestiunea aceasta?
- Pe mine nu! Că nu mă afectează cu nimic. Dar nu e plăcut ochiului.
- Vă place astăzi vreun fotbalist?
- Acum câțiva ani mi-a plăcut de Moruțan și-am zis că dacă e lăsat să joace tot timpul va ajunge fotbalist. În momentul de față mulți zic Octavian Popescu. Și eu am zis, dar dacă are scăderile astea de formă nu știu ce să mai zic.
Ionel Pârvu: „Nu suntem pregătiți mental pentru campionatele mari!"
- Doi jucători care erau transferați la marile echipe ale lumii.
- La noi, dacă joci două meciuri bune, deja ți-a crescut cota la 5 milioane și toată lumea te vede la FCSB. Dar când ajunge la FCSB automat valoarea lui este sub a echipei.
- Fotbalul românesc nu poate mai mult decât liga 2 din Italia?
- Eu zic că nu suntem pregătiți mental pentru campionatele mari. Acolo se muncește, pregătirea este altfel, trebuie să fii serios.
- Fotbalul românesc nu vi se pare că se duce și într-o zonă de amatorism?
- Și Federația greșește! Pentru că prea ușor antrenorii pleacă de la o echipă la alta. La noi, în România, sunt efectiv 20 de antrenori, care se tot schimbă. Îl dai afară pe Croitoru de la Craiova îl aduci la Pitești. Îl dai afară de la Pitești și îl aduci la Botoșani. Dacă-l dă cineva afară de ce-l mai iei în altă parte?
Ionel Pârvu: „Am luat patru campionate cu Steaua, cu un salariu de 3.750 de dolari pe an!"
Câştigător a şapte trofee în tricoul roș-albastru având un salariu șocant de mic, Ionel Pârvu povestește cum s-a transferat de la FCM Brașov și cum era atmosfera într-un vestiar cu Ilie Dumitrescu, Marius Lăcătuș, Adrian Ilie sau Didi Prodan.
- Domnule Pârvu, așa cum spuneați, acum sunteți antrenor la copii și juniori. Fotbalul din ziua de astăzi este mai greu decât cel de pe vremea dumneavoastră?
- Îl iei pe copil de la cinci ani, un an se obișnuiește cu tine ca antrenor, cu efortul. Ai timp să-l înveți să dea în minge cu ambele picioare. Nu vorbim aici de tactică, aia începi s-o faci de la 12 ani. Copilul trebuie să joace, să simtă și să aibă plăcerea asta. Pentru că la un moment dat o să fie sătul de atâtea antrenamente.
- Câte antrenamente faceți cu cei mici?
- Două pe săptămână. Și eu zic clar că este suficient. Un copil trebuie să vină la fotbal de plăcere. Gândiți-vă că eu am început fotbalul la 13 ani și nici nu știam să dau cu dreptul în minge! Și acum am copii care au cinci ani și știu deja să dea cu ambele picioare. Pentru ei o să fie mult mai ușor.
Ionel Pârvu: „Alecsandrescu, cel mai bun conducător din fotbalul românesc”
- Dacă nu greșim, cariera ați început-o ca atacant.
- Da, da! Apoi, la Steaua, am fost obligat să joc fundaș stânga. Mi s-a zis clar: „Dacă vrei să vii trebuie să joci doar fundaș stânga". Am acceptat imediat! Sunt mulți care nu acceptă, dar eu am avut încredere în mine. Pe vremea aia te duceai la Steaua să joci și fanion!
- Ați ajuns la Steaua în 1992, transferat de la FCM Brașov.
- Am avut parte de patru ani superbi cu patru campionate câștigate! Am prins o echipă foarte bună și eram ca o familie. Trebuie să ai mereu unul, doi jucători care să țină vestiarul. Noi îl aveam pe Ilie Dumitrescu, apoi s-a întors Lăcătuș! Și e, în primul rând, vorba de respectul pentru jucătorii care erau mai în vârstă ca tine. Și pe vremea aia chiar era un respect! Acum nu mai există!
- Pe dumneavoastră v-a adus la Steaua Ion Alecsandrescu.
- Da. Era un om aparte, din punctul meu de vedere cel mai bun conducător din fotbalul românesc. În momentul în care cei de la Brașov n-au vrut să-mi dea transferul, țin minte că a venit aici și a stat cinci-șase ore și au discutat. Le-a zis clar atunci: „Nu plec de aici până nu îl iau pe Pârvu, indiferent câți bani plătesc!”.
7este numărul trofeelor pe care Pârvu le-a câștigat în carieră, toate cu Steaua: 4 titluri de campion național (1992-1993, 1993-1994, 1994-1995, 1995-1996), 2 Supecupe (1994, 1995) și o Cupă a României (1995-1996)
Ionel Pârvu: „Mergeam la chefuri, iar lui Didi Prodan îi plăcea să cânte”
- Ce a însemnat pentru dumneavoastră asta?
- O onoare! Mă duceam la o echipă care câștigase Liga Campionilor, care se bătea an de an la titlu. Un sentiment aparte.
- Ați avut colegi extrem de mari, de importanți în vestiar. Cum erau ei?
- De exemplu, Ilie Dumitrescu era unul dintre colegii foarte buni. Avea respect față de noi, plus că era un jucător foarte talentat. Îmi pare rău că nu i-a ieșit și în antrenorat. Şi Panduru era extrem de talentat altfel n-ajungea la Benfica. Adi Ilie era mare, Costel Gâlcă era mereu tăcut.
- Așa cum a fost și ca antrenor.
- Exact. Un antrenor care a putut să lucreze cu Becali pentru că nu l-a băgat în seamă și și-a făcut doar treaba lui. Asta e soluția!
VIDEO. Ionel Pârvu și povești din vestiarul Stelei: „Mergeam la chefuri, iar lui Didi Prodan îi plăcea să cânte”
- Ați jucat în echipă inclusiv cu regretatul Didi Prodan.
- Dumnezeu să-l ierte! Un suflet de nota zece. Un jucător care prin muncă a ajuns mare fotbalist. Lui Didi tot timpul când mai mergeam la chefuri îi plăcea să cânte.
- Marius Lăcătuș era opusul lui Prodan sau Gâlcă.
- Ha, ha, ha! De Marius nu mai avem ce să discutăm pentru că a fost jucătorul emblematic al Stelei. El ținea echipa, o strângea mereu în jurul lui. La antrenamente îi făceam marcaj strâns și-am prins multe dueluri aprinse.
- Acum sunt jucători în Liga 1 care câștigă și 35.000 de euro pe lună. Dumneavoastră câți bani primeați?
- Toți jucătorii au semnat aceleași contracte, care erau valabile patru ani. În total, 15.000 de dolari!
VIDEO. Salariul șocant câștigat de Ionel Pârvu: „Am luat patru campionate cu Steaua, cu un salariu de 3.750 de dolari pe an!”
- Pe lună?
- E pe lună! Pe patru ani. Pare glumă, dar nu e. Deci câștigam 3.750 de dolari pe an la Steaua! Ca să știe toată lumea, da! Atât: trei mii, șapte sute, cincizeci de dolari pe an! Este ireal! Erau bani foarte, foarte puțini. Acum unii câștigă pe lună câte 20.000 de euro, iar noi când am câștigat primul campionat am mai luat zece mii de dolari. Asta era prima noastră.
- Și cum se trăia în București cu acești bani?
- Se trăia bine! Atât se putea atunci, ăștia erau banii. Păi, uitați-vă la banii care se primesc azi! După patru ani, la rezultatele pe care le-am avut eu, puteam să mă las de fotbal.
- Ați fost protagonist în două meciuri care au dus Steaua în Champions League.
- Cu Servette Geneva. Am și marcat în ambele meciuri. I-am bătut cu 4-1 în tur și la retur am făcut egal 1-1. Atunci începuserăm campionatul în România foarte, foarte prost. Am pierdut la Pitești cu 3-1, apoi cu Baia Mare 0-0. Eram într-un declin, dar la meciurile europene echipa era pregătită să crească. Am avut încredere în noi că putem fiindcă ne știam. Lăcătuș ne-a strâns atunci și am reușit!
Ionel Pârvu: „Penalty clar cu Juventus! Dacă era VAR atunci...”
- V-ați calificat în grupe cu Juventus, Dortmund și Rangers și chiar ați fost la un pas de calificare.
- Cu Juventus am jucat pe gheață, la minus șapte grade! Multor italieni le-a fost frică să joace pe gheață! Am avut un penalty pe care arbitrul nu l-a dat. Dacă ar fi fost VAR atunci era un penalty clar, clar. Păcat...
- Cei de la Juventus au venit cu nasul pe sus, au ieșit, așa, pe vârfuri.
- Eu nu prea am avut discuții cu italienii. Ei nu jucaseră niciodată pe zăpadă! Noi în meciul ăla am jucat în adidași pentru că nu e foarte ușor să te adaptezi unui astfel de teren.
- Atunci ați jucat în grupă cu Rangers, o echipă cu care jucaserăți chiar înainte de startul sezonului.
- Într-un turneu amical unde am mai jucat cu Tottenham și cu Sampdoria. Atunci ne-a bătut Glasgow cu 4-0, chiar dacă noi am avut posesie de 70 la sută! A doua zi după amical, a fost tragerea la sorți și am auzit că vom juca din nou cu ei. Una sunt meciurile amicale, alta cele oficiale.
- Dar nu i-ați simțit mai relaxați după ce făcuseră în amical?
- Ba da, chiar da. Erau siguri că vor câștiga fiindcă aveau și echipă foarte bună. Gândiți-vă că noi atunci n-am primit niciun gol acasă! Aveam o apărare foarte bună și nu ne era frică de nimeni. Indiferent că se numea Juventus sau Dortmund.
- Dar de unde venea încrederea?
- Ți-o dădea lotul! Știai că oricine poate da o centrare, oricine poate da gol. Era încrederea de sine. Aveam jucători care să strângă echipa la greu, nu neapărat un căpitan de echipă.
Ionel Pârvu: „Mai bine salariul mai mic și primele mai mari”
- Dacă erau condițiile din prezent la fotbalul de atunci, unde credeți că era echipa în ziua de azi?
- Calificată an de an în grupele Champions League! Aveam mentalitate. Acum unii fotbaliști sunt plătiți cu sume mari și nu-i interesează. Dacă sunt accidentați își iau banii și la revedere. Noi pe vremea aia aveam toți contracte egale. Doar că primele erau diferite. Cine juca meciurile lua și primele, cine nu, aia era. Mai bine salariul mai mic și primele mai mari pentru că așa ai motivație.
- Dumneavoastră ați fost jucător și în Rusia, și în Ucraina.
- Acolo pregătirea era ceva... Aveam câte trei antrenamente pe zi. Aveam câte trei cantonamente în Turcia. Antrenament fizic la 7 dimineața, apoi la 10 și încă unul seara. Pregătire grea rău. D-aia mai și joc fotbal astăzi, ha, ha, ha!
256 meciuri și 37 golurieste performanța pe care Ionel Pârvu a reușit-o în Liga 1, 400 de meciuri contabilizate în total la toate echipele la care a evoluat la profesioniști
- Ați prins perioada când banii veneau la sacoșă?
- Normal că am prins-o, că se ocupau Dinamo Kiev și cu Șahtior de asta. Prima dată mi s-a părut aiurea, dar așa se întâmpla!
- Nu vă era frică să plecați cu banii așa?
- Nu. De ce? În Ucraina a fost excelent, nu exista niciun fel de frică. Acolo am avut doar 4.000 de dolari pe lună salariu. Mi se pare un salariu mic, dar asta e viața.
Ionel Pârvu: „În Cooperativă veneau 30.000 de oameni la meci, acum vin 500”
- Legat de echipele la care ați jucat, cum de-ați ajuns la Onești după ce plecaserăți deja din România?
- Am avut o ruptură de mușchi. Atunci n-am plecat la Kayserispor, unde mă chemase Mulțescu, n-am putut să mă refac. Am avut de ales pentru șase luni ori merg la Astra, ori merg la Onești. Cu Astra nu m-am înțeles, iar nea Puiu de la Onești a fost de acord să mă aducă și așa am semnat cu ei.
VIDEO. Ionel Pârvu: „La Onești președintele echipei juca banii echipei la ruletă, la jocurile de noroc!”
- Celebrul Nicolae Puiu de la Onești.
- Un om căruia îi plăcea fotbalul. Îi plăcea să joace la ruletă, să joace jocuri de noroc. Pleca cu banii de la echipă, dar tot timpul își ținea promisiunile. Mereu râdeam în vestiar dacă a pus la ruletă pe opt roșu, că îi ieșea doar opt negru.
- La Onești se mai practicau jocurile de culise.
- Eu n-am mai prins perioada aia.
- Dar în altă parte?
- Am prins Cooperativa! Toată lumea a prins-o. Aveam 18-19 ani, nu prea știam eu multe. Bătrânii erau mai... Pe vremea aia se juca fotbal, am avut amintiri frumoase. Chiar dacă era Cooperativa, se juca fotbal. Păi, la Brașov, la meciuri pe „Municipal” veneau și 30.000 de oameni. Acum câți vin? 500-600! Pe vremea aia lumea venea cu plăcere.
Ionel Pârvu: „Am derapat și-am intrat într-un TIR! Mi-am rupt trei coaste”
- Povestea cu accidentul cum a fost? Vă mai răscolește și astăzi?
- Am intrat pe criblură și am derapat. Am pus frână, m-am învârtit și am vrut să dau într-un gard. Dar erau doi copii acolo... Așa că am tras de volan invers și-am intrat într-un TIR care oprise. Am și virat brusc pentru că nici nu eram singur în mașină și n-am vrut să lovesc cu partea aia.
VIDEO. Cum a fost la un pas de moarte Ionel Pârvu: „Am derapat și-am intrat într-un TIR! Mi-am rupt trei coaste”
- Cu cine mai erați în mașină?
- Cu un portar. El s-a lovit la umăr. Eu am avut trei coaste rupte și mâna stângă mi-a fost operată. Am scăpat bine la cum arăta mașina... Mi-a rămas și acum semn. Atunci primele trei luni au fost grele, dar mi-am revenit.
- Accidentul v-a blocat și planurile fotbalistice.
- Pentru că a trebuit să mă refac, dar am plecat totuși după șase luni la Fortuna Dusseldorf.
- Ce planuri aveți pentru 2023?
- Să semnez cu o echipă de Liga 3, dar voi rămâne să mă ocup și de copii. Vreau să revin și să fac un pas spre seniori.
- Și pentru fotbalul românesc ce vă doriți?
- România mai are nevoie de două, trei academii cum are Gică Hagi! Eu cred că ăsta e drumul corect pentru fotbalul românesc.
Citește și:
A treia plecare de la FCSB » Contract pe trei ani și jumătate + mesajul noului club
