Lăcătuş e şef, nu prieten

+ Lăcătuş Antrenorul Stelei a dovedit curaj. În pregătiri a decis să joace cu un singur închizător, aşezare pe care a repetat-o la toate antrenamentele, aproape obsesiv. La meciuri, la fel. A decis să meargă pe o idee şi pare genul de tehnician care joacă pe propria idee.
- Lăcătuş "Fiara" nu pare să fie amic cu jucătorii. Din contră, apropierea faţă de elevii săi e minimă. Nu face glume cu ei la antrenament şi nici nu a fost văzut ţinîndu-le companie în plimbările pe plajă sau la cumpărături. Parcă a pus o barieră de comunicare între el şi cei pe care îi conduce, atitudine care e cu două tăişuri: are control şi se poate impune în vestiar, însă nu e privit de jucători ca un "frate mai mare", ca Olăroiu, foarte apreciat de ei din acest motiv.

Vorbeşte puţin pe bancă
Lăcătuş nu face nici un exces. De nici un fel. Vorbeşte destul de rar, se ridică şi mai rar de pe bancă şi, în general, indicaţiile sale se rezumă la a le cere jucătorilor agresivitate şi presing în terenul advers: "Hai, Dayro, acum!", "Hai, Bănele, presează-l, vreau să fim agresivi, să puneţi osul la bătaie!".
Nu îşi ameţeşte jucătorii cu indicaţii în timpul partidei şi procedează asemenea marilor tehnicieni, gen Lippi sau Wenger. Cînd au ceva de spus, aceştia o fac la pauză, atunci cînd jucătorii chiar sînt atenţi la antrenorul lor, şi nu în timpul celor 90 de minute de joc, cînd fotbaliştii de multe ori nici nu-şi bagă în seamă tehnicianul, fiind preocupaţi de meci.