Articol de Remus Răureanu - Publicat duminica, 12 aprilie 2009 00:00
Fără să strălucească, trupa lui Rednic s-a impus la scor, fructificînd aproape toate ocaziile create
În prima repriză, Mircea Rednic şi Viorel Moldovan au arătat cum numărul jucătorilor de atac nu produce neapărat şi spectacol. "Puriul" a avut cinci fotbalişti ofensivi, Vio - patru, şi toţi nouă au produs un joc de-a şoarecele şi pisica! Un şut bun al "Prinţului" Cristea, urmat de faultul lui Kuciak la Marius Niculae i-a oferit lui "Săgeată" ocazia reuşitei de 1-0. Au urmat mulţi nervi şi întreruperi dese. :S
Atacanţi pentru apărare
"Cîinii" au jucat de parcă ar fi avut fiecare cîte un cronometru la mînă şi n-ar fi făcut decît să-şi arunce ochii şi să numere minutele pînă la final. Aşa s-a transformat golgeterul Dănciulescu într-un recuperator cinic, făcut parcă pentru munca neagră, iar vîrfurile Miranda şi Niculae mai des au faultat decît au tras la poartă. Danciu (53) şi Torje (55) au avut două şanse bune, ivite mai mult din disperarea cu care moldovenii îşi descopereau apărarea la fiecare fază, însă le-au irosit. :X
Au tras de timp
Moldovan nu mai putea să schimbe felul în care arăta echipa lui, adică haos în atac şi inferioritate numerică în apărare, iar Niculae a mai avut o ocazie pe contraatac, dar a izbit transversala (65). Eliminarea lui Cînu nu a convins-o pe Dinamo să iasă de la cutie. Fiecare şarjă ofensivă era urmată de sprinturi ale oamenilor lui Rednic spre poarta lui Lobonţ, chitiţi să ţină de avantajul minim şi suficient. Catenaccio pentru fotoliul de lider. ;)
Sclipiri pe final
Stadionul, mai mult gol decît plin, pierduse ritmul de rock impus de difuzoare înainte de startul jocului, şi tremura, de frig şi de aşteptare. Kuciak a liniştit lumea, Temwanjera a mai condimentat finalul cu puţine emoţii. Portarul Vasluiului a scăpat printre picioare un voleu deviat al lui Niculae, africanul a marcat cu capul în poarta lui Lobonţ. Apoi, Zicu şi iarăşi Niculae au făcut un 4-1 totuşi exagerat faţă de cum s-a jucat vreme de 85 de minute!
Fără să strălucească, trupa lui Rednic s-a impus la scor, fructificînd aproape toate ocaziile create
În prima repriză, Mircea Rednic şi Viorel Moldovan au arătat cum numărul jucătorilor de atac nu produce neapărat şi spectacol. "Puriul" a avut cinci fotbalişti ofensivi, Vio - patru, şi toţi nouă au produs un joc de-a şoarecele şi pisica! Un şut bun al "Prinţului" Cristea, urmat de faultul lui Kuciak la Marius Niculae i-a oferit lui "Săgeată" ocazia reuşitei de 1-0. Au urmat mulţi nervi şi întreruperi dese. :S
Atacanţi pentru apărare
"Cîinii" au jucat de parcă ar fi avut fiecare cîte un cronometru la mînă şi n-ar fi făcut decît să-şi arunce ochii şi să numere minutele pînă la final. Aşa s-a transformat golgeterul Dănciulescu într-un recuperator cinic, făcut parcă pentru munca neagră, iar vîrfurile Miranda şi Niculae mai des au faultat decît au tras la poartă. Danciu (53) şi Torje (55) au avut două şanse bune, ivite mai mult din disperarea cu care moldovenii îşi descopereau apărarea la fiecare fază, însă le-au irosit. :X
Au tras de timp
Moldovan nu mai putea să schimbe felul în care arăta echipa lui, adică haos în atac şi inferioritate numerică în apărare, iar Niculae a mai avut o ocazie pe contraatac, dar a izbit transversala (65). Eliminarea lui Cînu nu a convins-o pe Dinamo să iasă de la cutie. Fiecare şarjă ofensivă era urmată de sprinturi ale oamenilor lui Rednic spre poarta lui Lobonţ, chitiţi să ţină de avantajul minim şi suficient. Catenaccio pentru fotoliul de lider. ;)
Sclipiri pe final
Stadionul, mai mult gol decît plin, pierduse ritmul de rock impus de difuzoare înainte de startul jocului, şi tremura, de frig şi de aşteptare. Kuciak a liniştit lumea, Temwanjera a mai condimentat finalul cu puţine emoţii. Portarul Vasluiului a scăpat printre picioare un voleu deviat al lui Niculae, africanul a marcat cu capul în poarta lui Lobonţ. Apoi, Zicu şi iarăşi Niculae au făcut un 4-1 totuşi exagerat faţă de cum s-a jucat vreme de 85 de minute!
Ai o informație? Scrie-ne pe [email protected]! Gazeta își protejează întotdeauna sursele.
