Lupii de la Cluj

Pe la începutul returului, CFR Cluj se afla pe primul loc, la o distanţă de urmăritoare suficientă încât să fie considerată favorită la titlu, dar insuficient pentru a se culca pe-o ureche. Sub drapelul ardeleanului cinstit, care-i învaţă pe mitici cum e treaba cu fotbalul corect, preşedintele Iuliu Mureşan s-a transformat peste iarnă în moralistul întâi al Ligii I.

Sesizând probabil transferurile Stelei, net mai răsunătoare ca ale Clujului, şi probabil puţin îngândurat după evoluţiile neconcludente din propriile amicale, ardeleanul şef a trântit o premoniţie încă din prima etapă din 2008. „Ştiu din surse că Steaua n-o să aibă probleme la Iaşi”. E clar, dacă ar fi vrut să fie ziarist, ar mai fi avut mult de muncă. A vrut însă să fie moralist, însă nu ca lupul din fabulă, ci eventual ca cel din stână, cum el însuşi a numit Liga I.

Se ştie, Iaşiul a câştigat cu Steaua şi i-au dat ocazia şefului clujean să-i felicite pe băieţii lui Popa şi să-şi ceară scuze. Începuse războiul declaraţiilor cu o înfrângere, însă câştigase o bătălie importantă pentru Liga I.

N-a trecut multă vreme şi a venit meciul Steaua-CFR, care a fost numai bun pentru a reîncepe cu teoria conspiraţiei, mai ales având în vedere greşelile lui Tudor. De atunci, Mureşan vede în fiecare etapă o confirmare a teoriei sale, deşi credibilitatea sa e îndoielnică după ce a dovedit că nu merită titulatura de oracol, asemenea altor personaje mioritice.

Meciul cu aceiaşi ieşeni, pe care îi felicita după ce i-au bătut pe stelişti, s-a pierdut nu din cauza evoluţiei slabe a propriei echipe, teorie de data asta confirmată de meciul slab şi împotriva Ceahlăului, ci din cauza arbitrului.

Tot Mureşan împarte opinii şi cu privire la Steaua-Rapid. Încearcă din nou un pronostic, spunând că Steaua va câştiga cu 3-0 la masa verde, ca argument suprem al conspiraţiei, şi nu, Doamne fereşte!, al respectării regulamentului.

Ardelenii şi-au pierdut de mult imaginea de băieţi mici şi cinstiţi de provincie care reuşesc să triumfe într-un campionat de mitici. Şi asta nu s-a întâmplat din cauza presei sau a miticilor, ci chiar a lor, pentru că în loc să afişeze atitudinea molcomă a sportivului care îşi vede de evoluţie, au început să ne explice cum e cu stâna şi cu ciobanul, unde ei se vor lupi dar se dau mioare.