Marcel Popescu aduce acuzații grave lui Dinamo și lui Cornel Dinu: „Ne-au tâlhărit. Niște torționari. El a fost părtaș la crime!”

Popescu îi cere lui Dinu să meargă la statuia lui Oblemenco: „Pune medalia jos și zi «Iartă-mă, Nelu, că am furat. E medalia ta, a voastră». El a fost părtaș la crimele lui Dinamo”.

Popescu, a redeschis în această seară o rană veche a oltenilor. El a povestit, în direct, cum a pierdut U Craiova titlul din sezonul 1972-1973 în fața lui Dinamo, la golaveraj!

„E o poveste urâtă. Atunci, CFR Cluj a plecat într-un turneu sud-american, în locul lui Dinamo. Iar când s-a întors, a jucat chiar împotriva lui Dinamo și a pierdut cu 0-5, exact scorul care le trebuia bucureștenilor ca să câștige titlul la golaveraj. Noi pierduserăm la Arad, cu UTA, 0-1”, a relatat Popescu. 

El i-a sugerat lui Cornel Dinu, pe atunci jucătorul ”câinilor”, că dacă tot a început cu spovedanii, aluzie la valiza cu bani pe care acesta a dat-o arbitrului în 1983, la 3-0 cu Hamburg, „să spună și cum se proceda în campionatul intern. În acei ani, Dinamo a fost un torționar al fotbalului românesc. Iar el a fost părtaș la crimele lui Dinamo”.

Cu privire la titlul din 1973, Popescu îi cere ”Procurorului” să meargă la statuia lui Nelu Oblemenco: „Cornele, pune medalia jos și zi «Iartă-mă, Nelu, că am furat. E medalia ta, a voastră»”.

Oficialul oltenilor a relatat apoi că și în 1974, Dinamo a încercat să-i fure titlul Craiovei: „Campionatul s-a decis atunci tot în ultima etapă. Dinamo a bătut cu 7-0 pe FC Argeș, cât avea nevoie, dar noi am reușit să scoatem un 0-0 la Petrolul și am câștigat titlul. Gazeta Sporturilor titra atunci «Șapte goluri de pomană, tot Craiova campioană!». Indirect, media considera că noi fusesem adevărata campioană și în anul precedent”.

Marcel Popescu a explicat că în anii '70 și '80, marile puteri de atunci, Steaua și Dinamo, nu lăsau pe nimeni să le sufle în ciorbă: „Craiova a fost furată, tâlhărită în acea perioadă. Dacă vedeau că ridici capul îți luau jucătorii. Dobrin și Gică Hagi au venit la noi. De bună voie. Dar pentru puțină vreme. Nu li s-a permis să rămână”. 

Marcel Popescu: „Mi se pare absurd. Noi am jucat și când crăpau pietrele, când au vrut ei, și n-am zis nimic”