- Marko, ai evoluat aproape un an în România, a venit momentul unei noi provocări în cariera ta. În locul unui transfer în Rusia, ai fi preferat, totuși, să continui în Liga 1, în anumite condiții?
- A fost o experiență interesantă în România. Important e că, pentru viitor, am găsit soluția potrivită împreună cu familia, cu managerul, cu clubul. Sigur, au existat mai multe oferte, mi-ar fi plăcut să rămân și în Liga 1, unde însă doar două-trei cluburi și-ar fi permis transferul: CFR, Craiova și FCSB. Personal, aș fi fost încântat să evoluez pentru Craiova, care e o echipă importantă, cu un fotbal frumos, plăcut, încurajează ofensiva. Regret enorm ce i s-a întâmplat lui Koljici, un vârf fantastic. Îi urez însănătoșire grabnică și curaj! Poate voi reveni peste câteva sezoane în Liga 1, nu?

- Botoșaniul ar urma să încaseze acum 500.000 de euro. Ți s-a părut nearealist prețul așteptat la un moment dat de conducere, adică 1,5 milioane de euro?
- Mi s-ar fi părut cam mult, mai ales în această perioadă dominată de coronavirus, când cluburile lucrează cu bugete reduse, iar deciziile în mercato sunt foarte atent cântărite. Le mulțumesc însă celor de la Botoșani pentru apreciere! Cota mea pe transfermarkt e pe la 600.000 de euro. Probabil că undeva în jurul acestei sume ar fi și nivelul realist al unui transfer în condițiile actuale.

- Ai evitat mereu să comentezi despre interesul arătat la un moment dat pentru tine de Gigi Becali, la FCSB.
- Din câte știu, n-a existat niciodată o propunere concretă. FCSB e un club de tradiție, cu performanțe și cu un grup de tineri remarcabili. Îmi place mult de Man, care e la alt nivel decât tot fotbalul din România. O aripă modernă, stângaci, aleargă mult, marchează. Are toate calitățile să ajungă în top. La fel aș spune și despre Cicâldău de la Craiova. Fantastic! Mijlocaș box to box, are pase, șut, e și marcator, împinge mereu jocul. Contra Botoșaniului toate baloanele treceau pe la el!

"Am jucat o perioadă fundaș stânga și stoper"

- Hai să vorbim despre începuturile tale în fotbal. De la ce vârstă ai început să joci fotbal?
- Pe la 6-7 ani, la un club mic din Croația. Dar la 11 ani m-am mutat la Academia lui Osijek, echipă la care am rămas timp de 10 sezoane. Am jucat o perioadă fundaș stânga sau stoper, am trecut apoi extremă stânga sau dreapta, post pe care aveam să evoluez un timp și în Italia. Dar vârf e locul care mi se potrivește cel mai bine.

- De la Osijek ai plecat în Serie B, la Ternana. E adevărat că în acea perioadă mai aveai propuneri de la Fiorentina, Blackburn și Leeds?
- Au fost doar tatonări. Iar Ternana a venit cu cea mai concretă ofertă. Osijek se confrunta cu probleme financiare și a trebuit să mă vândă. Aveam o cotă bună, eram un jucător promițător, jucasem un European U19 cu naționala Croației în 2012. Marcasem atunci 8 goluri în 5 partide din preliminarii. Sigur, știam că Italia e un campionat complicat pentru tineri, foarte diferit tactic, sunt mulți jucători cu experiență, e altă lume. Dar am acceptat provocarea. Marea problemă a fost acolo că antrenorul și președintele care mă aduseseră au plecat după două luni.

"Ghinioanele din Italia: gleznă și mână rupte"

- Iar cei noi probabil că au schimbat optica, nu?
- M-am luptat, m-am antrenat, poate nici nu mă aflam la nivelul fizic pentru Italia, cu toate că mă pregăteam fantastic la acest capitol. Am avut și necazuri cu accidentările. Mi-am rupt glezna în ultimul an la Ternana, am stat 6 luni. Apoi, la Matera, în Serie C, a trebuit să mai iau o pauză de 4 luni din cauza unei accidentări la mână, cu care m-am ales la un antrenament. Una peste alta însă, au fost 3 ani și jumătate fantastici și plini de învățăminte în Italia. La Ternana, de exemplu, eram copilul de suflet al fanilor după ce am marcat golul victoriei la debut, în ultimul minut, contra Pescarei, o partidă cu mari orgolii.

- Cum ai decis să vii în România?
- Marius Croitoru m-a sunat să vin încă din vara lui 2019. Am refuzat atunci, cu toate că mă întorsesem de un an la Osijek, noul antrenor nu mă avea în planurile lui, dar am decis să mă bat pentru titularizare. Marcasem 4 goluri în 3 meciuri în pregătiri, un coleg a plecat la Monza și am sperat că voi primi o șansă. Din păcate, n-a fost așa, astfel încât în iarnă am zis OK atunci când Marius m-a căutat din nou. Mai aveam două-trei opțiuni, dar împreună cu agentul meu am decis să alegem Botoșani.

"N-am cum să spun un cuvânt urât despre România"

- Familia a fost de acord?
- Tata și mama au fost reticenți la început. Îmi ziceau că e departe, că nu e o zonă atrăgătoare. M-au sfătuit să mai aștept, să aleg un oraș mai mare, mai plăcut. După ce am stat în Italia, poate cea mai frumoasă țară din lume, era un pic ciudat să merg în România, despre care deseori nu auzi cuvinte prea plăcute în Europa. Numai că din prima zi în care am ajuns la Botoșani mi-am schimbat total părerea. S-au risipit orice îndoieli. Am descoperit o cu totul altă Românie decât cea despre care se vorbește prin clișee, în necunoștință de cauză. Le-am spus tuturor, familie, prieteni, foști colegi: "România e fantastică! Trebuie să veniți aici să vă dați seama!". 

- Ce anume te-a cucerit?
- Amabilitatea oamenilor, frumusețea locurilor, mâncarea, muzica românească. Tot! N-aș putea să rostesc un singur cuvânt urât despre România. Nu-mi închipuiam niciodată că voi putea fi așa de impresionat de această țară. Botoșaniul e un oraș drăguț și calm, litoralul la Constanța e captivant, iar Bucureștiul are un magnetism aparte. Am stat în Capitală 4-5 zile când am fost accidentat, am venit la control și la tratament, dar mi-am făcut timp și să mă plimb singur. Am mers în Centrul Vechi, am văzut clădirea Parlamentului, am intrat în mall-uri, am stat la terase, am întâlnit oameni diverși. A fost suficient să-mi fac o impresie excelentă. Chiar și după ce voi pleca de aici, voi dori să revin în vacanțe, să fac vizite în liniște.

"Sunt un jucător de echipă și am instinct de killer"

- Poate și din aceste cauze ți-a fost ușor să te adaptezi repede la fotbalul din Liga 1?
- M-a ajutat și faptul că am găsit un lot cu 14-15 stranieri, cu jucători din spațiul ex-iugoslav, precum Hankici, Babunski sau Așkovski. E un grup fantastic și un antrenor care mi-a redat încrederea. Am trăit cea mai frumoasă perioadă din carieră, am devenit mult mai matur ca sportiv. Mă simt cu adevărat fotbalist. Sigur, campionatul e dificil, când am venit Botoșaniul nu era în primele 6 locuri. Am prins 4 partide din sezonul regulat și a trebuit să fim cu adevărat uniți și puternici pentru a prinde acel loc în play-off, ceea ce a însemnat cea mai bună performanță din istoria clubului.

- Gol chiar la debut, în iarna lui 2020, primele 5 meciuri consecutive decisiv pentru Botoșani, ai dus practic în spate echipa spre play-off!
- Meritul grupului! Dintre toate însă, golul cu Chindia din prima partidă a fost cel mai frumos și mai important. Am marcat în minutul 90, un lob peste portar, toată lumea aștepta să mă vadă, inclusiv eu eram dornic de un start favorabil. Dacă n-am fi câștigat la Târgoviște, poate nici nu mai intram în play-off. A fost succesul care ne-a dat curaj și ne-a indicat că suntem pe drumul cel bun.

- Cum te-ai autocaracteriza ca om și ca fotbalist?
- Sunt un tip foarte prietenos în viața de zi cu zi. Iar pe teren îmi place să fiu un jucător de echipă, nu un individualist. Și încerc să-mi pun în valoare instinctul de killer în fața porții adverse. Cred că asta mă ajută de multe ori: caut să fiu în locul potrivit la momentul potrivit pentru a înscrie.

"CFR Cluj: doctori în presing și atleți impresionanți" 

- Ce echipe din România te-au impresionat?
- CFR a fost cel mai dificil adversar. Nu practică un fotbal spectaculos, dar sunt foarte, foarte buni în ceea ce joacă: eficienți, doctori în presing, mingi lungi, atletici. Impresionanți! Au în spate și un parcurs internațional bogat. Apoi este Craiova, cu un stil total diferit, apropiat de al Botoșaniului: posesie, mingea jos, tehnici, inventivi, harnici.

- Ar fi meritat Craiova titlul?
- Știu ce s-a întâmplat în campionat doar din ianuarie încoace, după ce am venit la Botoșani. Craiova a ratat prea mult în partida decisivă, a fost depășită de experiența Clujului. Dar mi-a părut rău pentru ei! Asta e viața! Poate vor reuși sezonul actual, cine știe? Oricum, CFR rămâne o echipă greu de bătut.

„Croitoru e cel mai «nebun» antrenor cu care am lucrat”

Marko s-a declarat încântat de stilul lui Marius Croitoru, tehnicianul care a insistat să vină la Botoșani: "Cred că am colaborat până acum cu vreo 20 de antrenori, dar niciunul nu e așa «nebun» ca el! Îmi place enorm stilul lui, modul lui de a vedea și de a trata fotbalul. Cere un presing total, e adeptul unei ofensive continue, iar asta nu poate fi decât pe gustul unui atacant. Chiar dacă încasăm 3 goluri, trebuie să dăm 4! Vrea să ne pregătim și să jucăm la capacitate maximă, e atent la detalii, dorește să fim mereu mai buni decât în ziua precedentă. Mai și țipă, mai și dă cu pumnul în masă, dar e o presiune pozitivă pe care o exercită asupra lotului. Dacă în Italia te omoară cu tactica, cu defensiva, la Botoșani am găsit exact opusul".

Aveam 4 ani în 1998, când Croația lui Suker a reușit locul 3 la primul Mondial după desprinderea de Iugoslavia. Eram prea tânăr ca să spun că am crescut cu acea generație. Dar tații din acea perioadă și-au dus copiii către fotbal în entuziasmul acelei performanțe. Eu am început să fiu atent la turneele finale de prin 2004-2006
Marko Dugandzici

Idolul meu rămâne Van Persie. A fost un jucător similar mie, înalt, stângaci, un fotbalist total, incredibil. Sunt apoi Ibrahomovici, Mandzukici și Henry. Francezul era uimitor prin ușurința cu care evolua. Emana o bucurie a jocului rar întâlnită
Marko Dugandzici

Într-un colț al sufletului sper să joc măcar o dată pentru prima reprezentativă a Croației. Concurența e însă fenomenală, iar naționala e o colecție de supervalori. Trebuie să ajungi întâi la un mare club european. Foști colegi de la naționalele de juniori, Kovacici, Rebici, Livaja, Jedvaj, au făcut acest pas, poate voi avea și eu cândva o șansă
Marko Dugandzici

11 goluria marcat Dugandzici în cele 20 de partide jucate în tricoul Botoșaniului în Liga 1 și Europa League

15 selecțiia adunat Dugandzici în naționalele juvenile ale Croației (U16-U19), pentru care a marcat 13 goluri

„Tata a luptat 5 ani pentru independența Croației”

Atacantul care a impresionat în tricoul Botoșaniului evocă momentele dramatice trăite de familia sa în anii ‘90, în timpul războaielor din spațiul ex-iugoslav, și trece în revistă câteva dintre secretele vieții sale private.

- Povestește-ne, te rog, despre viața familiei tale în perioada războiului din spațiul ex-iugoslav.
- Osijek e aproape de Serbia, de Vukovar, primul oraș situat după graniță. Știți bine ce drame s-au petrecut acolo! Ce masacre! Tata lucra în Poliție și a luptat cu arma în mână pentru independența Croației, timp de 5 ani. Casa noastră din Antunovac, un mic sat de lângă Osijek, a fost distrusă. A trebuit să fie refăcută de la zero după război. Mama și fratele meu mai mare s-au refugiat un timp în Ungaria. Acea perioadă e o rană adâncă pentru familia mea. Nici nu vreau să-mi imaginez ce greu a fost pentru tata! Din cauza asta nici nu-l prea întreb lucruri din acele vremuri, fiindcă ar însemna să-l răscolesc.

- Părinții te-au încurajat către fotbal?
- Din prima secundă! Tata mergea cu mine la antrenamente, la meciuri. Am împărțit împreună și bune, și rele. Mama m-a susținut și ea. Eram bun și la școală, dar am știut dintotdeauna că vreau să devin fotbalist profesionist.

„O vacanță fantastică în vara Mondialului 2018”

- Cu ce-ți umpli timpul liber?
- Sunt un tip foarte liniștit. Mă uit la filme, mă joc PlayStation, ascult muzică. Mă preocupă doar fotbalul în timpul sezonului. Să mă antrenez bine, să mă hrănesc bine, să fiu sănătos. În vacanțe am timp de o discotecă, o plajă.

- Care e cea mai frumoasă vacanță pe care ai petrecut-o?
- Cea din 2018, din timpul Mondialului, la care Croația a devenit vicecampioană. A fost ceva fantastic. Memorabil! Am stat în fiecare seară cu familia, cu prietenii, am ieșit pe străzi la victoriile naționalei. Era incredibil să vezi mii de mașini în coloană, însemnate cu simbolurile Croației, iar oamenii celebrând cu frenezie succesele de la turneul final.

„Aș fi fost un bun baschetbalist în Europa"

- Modrici sau Rakitici?
- Modrici! De ce? Păi, dacă a cucerit Balonul de Aur înseamnă că există suficiente argumente. Și, în plus, Real Madrid îmi place mai mult decât Barcelona sau Sevilla.

- Două filme care te-au impresionat recent?
- Pe Netflix, documentarul despre Anelka și "Last Dance", cu povestea lui Michael Jordan. Incredibilă! Incredibilă! Sunt și un mare fan NBA. Îmi pare rău că nu prea pot urmări meciuri, fiindcă se dispută noaptea după ora Europei. Acasă, în Croația, mai joc baschet cu prietenii. Cred că aș fi fost și un bun baschetbalist pe continent, dacă nu m-aș fi ținut de fotbal. Chiar mi-am propus să ajung într-un concediu în SUA. Am un văr stabilit în New York și aș vrea să vedem împreună, live, o partidă din NBA.

„Ador să mă îmbrac bine”

- Ce fel de muzică asculți?
- Absolut orice! Jur că-mi plac inclusiv manelele din România, similare melodiilor balcanice. N-aș putea trăi fără familie, fără fotbal și fără muzică. E un medicament și pentru zile bune, și pentru zile rele.

- Investești banii câștigați din fotbal sau îi ții în bănci?
- Ambele variante sunt valabile. De exemplu, am cumpărat un apartament în stațiunea Medulin, în nordul Croației. Îl închiriem pentru turiști. Cheltuiesc mult însă pe haine. Ador să mă îmbrac bine, să fiu în pas cu moda. Asta am deprins-o din perioada petrecută în Italia. Sunt fan Philipp Plein, Dsquared, Zanotti, Gucci. Sunt și un mare colecționar de pantofi. Am acasă vreo 40 de perechi.

Preferințele lui Marko

- mașină: "Conduc un Mercedes E Class, dar visez la un Lamborghini Urus, un SUV formidabil. Urmează pe listă Range Rover Sport, care va fi, probabil, următoarea mea mașină. Sau un Mercedes GT63"
- bere sau vin: "Whisky! Vinul nu-mi place, iar două-trei beri mai beau la câte un meci privit la televizor. Dar mă balonează, nu mă simt confortabil"
- culoare: "Roșu! Vine de la Arsenal, de la idolul meu, Van Persie. Albastru nu-l agreez, dar e culoarea fratelui meu, mare fan Chelsea. Suntem în mari contre când e un meci direct în Anglia"
- oraș: "Din Croația, Osijek. Și Zagreb! Dar în afara țării mele aș nominaliza Roma, care e poate cel mai frumos oraș din lume. Are un aer fascinant"
- telefon: "Folosesc un iPhone. Am avut Samsung la un moment dat, dar acum iPhone e de bază. Cel mai bun raport preț/calitate"

„N-am prietenă, prefer brunetele”

O veste excelentă pentru românce: Dugandzici nu are prietenă! "Am fost cu cineva până în urmă cu 3-4 ani, dar acum sunt liber de contract, cum s-ar spune. Am văzut fete senzaționale în Iași și-n București. Îmi plac brunetele, cu pielea ca de creolă, ușor bronzate", spune croatul. 

CITEŞTE ŞI ALTE ŞTIRI DIN LIGA 1: 

EXCLUSIV Marko Dugandzic pleacă de la FC Botoșani » Cu cine va semna atacantul dorit de Craiova și FCSB

UPDATE Valentin Mihăilă a semnat pe 5 ani cu Parma » Dezvăluiri din culise: impresarul român care a realizat transferul de 8,5 milioane de euro