Articol de Vlad Nedelea - Publicat marti, 20 decembrie 2022 08:15 / Actualizat marti, 20 decembrie 2022 10:43
Miodrag Belodedici, 58 de ani, vorbește cu pasiune despre anii de glorie petrecuți la cele două Stele, cea de la București și cea din Belgrad, însă regretul apare când discută despre prezentul fotbalului românesc, în declin în ultimii ani.
- Domnule Belodedici, ați lăsat multe în urmă, câți oameni vă opresc pe stradă să vă ceară autografe?
- Încă își aduc aminte de mine (râde). Oamenii mă recunosc, mă opresc să facem poze, îmi pun întrebări, rememorează ce frumos era înainte, ce performanțe aveam. Își aduc aminte când i-am scos în stradă și au sentiment de bucurie când vorbesc de trecut.
VIDEO. Gala GSP 2022. Miodrag Belodedici, legendă GSP: ”Mă bucur de premiu și de faptul că oamenii încă mă opresc pe stradă pentru poze”
- Vă amintiți momentul revenirii în țară cu Cupa Campionilor?
- Cum să nu? Mi-aduc aminte foarte bine. Mai ales că am trăit asta de două ori. O dată când m-am întors de la Sevilla la București, dar și când m-am întors la Belgrad, după victoria cu Steaua Roșie în fața lui Olympique Marseille. Făceam o comparație, povesteam tuturor. Cred că la Belgrad s-a trăit mai intens. Chiar mult mai intens. S-a petrecut mult mai frumos. Aici a fost mai oficial. Nu era chiar așa mare bucuria. Ne-au chemat la Casa Armatei ca să ne dea o masă acolo, ne-am dus îmbrăcați frumos, a fost liniște în încăpere. Ne aștepta un domn care cânta la pian. La Belgrad, în schimb, a fost petrecere toată noaptea. S-a dansat, a cântat muzica.
VIDEO. Gala GSP 2022. Cum a trărit Miodrag Belodedici cele două Cupe ale Campionilor: ”La Belgrad s-a petrecut mai frumos, la București mai multă liniște”
„Din beznă au început să se audă scandările"
- A fost însă acea mare de oameni la București care v-a așteptat, nu?
- Da, da. A fost ca un șoc pentru noi. Când am aterizat, se auzeau strigăte: Steaua, Steaua. Când am ieșit din aeroport erau luminile stinse, se auzea doar zgomotul. Apoi am realizat că era plin, plin de lume. A fost ceva incredibil. Ne uitam și nu ne venea să credem. Am început să ne dezbrăcăm de costumele ce le aveam și să aruncăm spre fani tot ce aveam la noi.
- Așa v-ați dat seama cât de mare e performanța?
- Știam că e un meci important, dar aici, la București, ne-am dat seama cu adevărat cât de mare e performanța. Contactul cu lumea a fost extraordinar.
- Vă apropiați de 60 de ani și lumea se miră mereu de dumneavoastră, de cum arătați, nu ați luat kilograme deloc...
- Chiar nu m-am îngrășat. Am crescut lângă Dunăre, la Socol. Am mâncat mult, mult pește. Semăn cu mama, dacă semănam cu tata aveam poate mai multă forță. Dar mama e mai finuță, mai înaltă. Niciodată n-am avut probleme cu îngrășatul. Deși uneori ar fi fost bine, ca să mai pun puțină masă musculară pe mine. De asta m-au și pus pe mine mai în spate, libero, că nu puteam eu să mă bat cu Cămătaru. Era mult mai puternic. Mi-au găsit un post extraordinar. Exact ce știam și ce trebuia pentru mine.
VIDEO. Gala GSP 2022. Miodrag Belodedici, secretul unui fizic impecabil: ”Am mâncat mult pește! Semăn cu mama”
„N-am probleme cu picioarele, ci de la mijloc în sus"
- N-ați avut gânduri pentru alt post?
- Mi-ar fi plăcut să joc și alt post. Un mijlocaș, așa. Puțin mai sus. Aveam și tehnică, dar acolo intram în contacte serioase. Trebuia să faci alunecări. Eu nu aveam voie să fac alunecări, în spate, acolo. Așa îmi zicea nea Imi. Că n-am voie să fac alunecări pentru că sunt prea aproape de careu și risc să fac fault. Eu doar să tatonez.
- Încă mai jucați în meciuri demonstrative, nu puteți sta departe, nu?
- Nu pot să renunț. Dacă nu fac sport și nu mă mișc, mă dor toate. Vă spuneam și înainte, n-am probleme cu picioarele, la mine problemele sunt de la mijloc în sus. Am o leziune cervicală, tot timpul mă doare capul. Mă rog, săptămânal. Am avut capul spart, nasul rupt, arcade sparte, pentru că mergeam la lovituri libere, cornere. Astea au fost problemele mele. La picioare nu am avut probleme niciodată. Mă cheamă oamenii să joc, nu pot sta departe.
VIDEO. Gala GSP 2022. Povești din copilăria lui Miodrag Belodedici: ”Îmi era frică să-i cer tatălui meu mingi, o puneam pe bunica”
- Mingea a fost cadoul preferat, nu?
- Când voiam minge trebuia să merg la bunica mea. Îmi era frică să-i cer tatălui meu sau mamei. Mi-au mai cumpărat mingi, dar le spărgeam într-o zi sau două. Apoi trebuia să aștept. Mergeam la bunica să-i zică mamei să-mi cumpere și mie minge. Sunt născut aproape de granița cu Serbia, părinții aveau permis de mic trafic și mergeau în fosta Iugoslavie. Aveam rude acolo, verișori. De acolo îmi aduceau mingi mai bune, adidași, teneși.
„Prima dată am fost fan Steaua Roșie, nu știam de Steaua București"
- Cât lipsește azi fotbalul acesta de maidan?
- Mult! Acolo vedeai puștii cum joacă. Acum ce să mai vezi? N-ai pe cine. E foarte important acest antrenament. E un antrenament individual și nu se plătea, era gratis. Azi copilul nu se mai poate juca afară. Trebuie să plătești tot.
VIDEO. Gala GSP 2022. Miodrag Belodedici, amintiri din copilărie: ”De Steaua București am auzit abia în clasa a 8-a”
- Când ați auzit prima dată despre Steaua București? Bănuiesc că aveați doar posturi din Iugoslavia la Moldova Nouă...
- Cred că în clasa a 7-a sau a 8-a. Târziu! Noi nu aveam posturi românești. Doar sârbii, cu o antenă mică. Aveau câteva canale. Vedeam mult sport, dar de la sârbi. Am fost prima dată suporterul Stelei Roșii din Belgrad. Când mergeam la rude, m-au dus o dată la stadion, la un meci. Pfuu! Era ceva incredibil, m-am îndrăgostit. Țineam tare cu Steaua Roșie Belgrad. Și după clasa a 8-a am văzut Steaua, la fel naționala României, l-am văzut pe nea Fane Sameș, care a devenit idolul meu. Îmi plăcea mult de el. Am început apoi fotbalul la Minerul Moldova Nouă, m-am legitimat, de acolo am venit la București, la Luceafărul.
- Ce amintiri aveți de la Luceafărul?
- A fost impactul cu Bucureștiul. Era o academie de fotbal, cum zicem azi. Mă rog, un fel de academie. Aici erau cei mai buni copii din țară, de la 17-18 ani. M-am întâlnit cu Hagi, cu Octavian Popescu, cu Burchel, cu Octavian Grigore. Cu ei am jucat. Când am făcut 18 ani, nea Toma Costică, antrenorul nostru, m-a luat de mână și m-a dus direct la Steaua. Impactul fusese mare, de la Moldova Nouă la București. Nu prea ieșeam prin oraș, stăteam la "23 August", mă învârteam pe acolo. Abia când am venit la Steaua am început să mai ies în centrul orașului la un profiterol. O luam din Ghencea spre centru.
„După Revoluție a fost un dezastru, la sârbi nu s-a întâmplat asta"
VIDEO. Gala GSP 2022. Cum crede Miodrag Belodedici că putem spera din nou la un fotbal de top: ”Să ne punem țara la punct”
- Suntem departe azi de anii de glorie, ce-ar trebui să facem ca să revenim în prim-plan?
- Trebuie să ne punem la punct țara, să funcționeze bine, oamenii să muncească, să aibă salarii bune, să aibă unde să stea. Să nu mai fie griji cu pensiile, să fie locuri de muncă. Până atunci nu avem nicio șansă. Nu vedeți că oamenii tineri pleacă, jumătate din populația țării e plecată în străinătate?
- Sârbii reușesc, noi nu, de ce?
- Sârbii au fost deschiși mereu. Ei plecau în străinătate de mult timp. Aveau un sistem, erau obligați să stea în Iugoslavia până la 28 de ani, apoi puteau pleca în străinătate. Erau profesioniști, nu ca noi. Aveau contracte. Noi nu eram profesioniști. Noi eram plătiți de instituție. La Steaua, spre exemplu, depindeai de ce grad aveai. Plus că echipele lor sunt mai bine așezate. Nu au dispărut cluburi, cum s-a întâmplat la noi. Din păcate, la noi, după Revoluție, a fost un dezastru. Normal că acum ne e greu să revenim și avem probleme.
- Ce vă doriți de la 2023?
- Mi-aș dori să nu văd atâta sărăcie în jurul meu. Văd mulți oameni cu probleme, săraci. Mulți care cer pe stradă, foarte mulți. Ăsta e un semn rău. Să avem șosele, să avem cale ferată, să ajungem repede peste tot. Mă uit la televizor și mă îngrozesc de câte accidente sunt pe șoselele noastre. Incredibil! Poate va fi mai bine.
Trebuie să învățăm să fim mai liniștiți. Să creștem copiii cum trebuie. Avem nevoie de o viață normală. Atunci putem face și sport în liniște. Azi nu mai e liniște nicăieri.
În Caraș Severin înainte erau 3-4 echipe. Aveai unde să te duci să joci fotbal. Azi, Reșița joacă în Liga a 3-a, parcă, și cam atât. Asta e imaginea, asta trebuie rezolvat. Nu calificări la Mondiale. Că n-ai cu cine, cum să te califici?
-Miodrag Belodedici
Citește și:
„Traduceri avem?” » Cum se comportă „Hagi” Luțu la cursurile de director sportiv: „E disperat!”
