OPINIE GSP » Remus Răureanu taxează memoria scurtă a fanilor lui Dinamo: "Sătui să fie chinuiți, “câinii” au ajuns să-și transforme groparii în idoli și Cristi Borcea e gata să profite de asta"

Clubul înființat de comuniști în 1948 cu forța, din fuziunea forțată a Unirii Tricolor, echipa extremei drepte, și a lui Maccabi, formația comunității evreiești, a avut cel mai mare succes până în '89, a mai pâlpâit un pic după Revoluția anticomunistă și antidinamovistă și s-a mai aprins, tot un pic, în vremea lui Badea și a lui Borcea.

Revoluția a fost și antidinamovistă fiindcă un nume care inspira frică în perioada comunistă a devenit în capitalism jucăria de pluș, maimuțoiul unor acționari care nici măcar nu erau foarte pasionați de fotbal, doar aveau nevoie de un pretext pentru fumat trabucuri și pentru tocat bani.

"Câinii" au ieșit campioni fără înfrângere în 1992, din banii rămași lui Ianul după ce vânduse toată echipa pe care o construise Lucescu, apoi s-a instalat un deșert până la apariția "salvatorilor", nea Nicu și Cristi. Ei au preluat deșertul roș-alb și au vândut și nisipul.

Trecerea timpului îi îndeamnă să reapară ca reformatori geniali, posesori ai soluțiilor pe care nimeni altcineva nu le-ar vedea. "Am umplut vitrina clubului cu trofee... O să mă întorc când va fi construit noul stadion... Dinamo va mai fi campioană tot pe noua arenă!". Pe toate le mai spune Borcea în interviu.

Patru campionate s-au câștigat cu el în club și în urma lor au rămas datorii de 17,5 milioane de euro, astea erau debitele în mai 2014, când Negoiță a cerut insolvența, neputincios înaintea găurii cu care se trezise în contabilitate.

E puțin probabil ca afaceristul vânzător de butelii să fi învățat în pușcărie cum se conduce un club de fotbal, deci cine-l regretă are și fantezia falimentului, s-a cam săturat de Dinamo, din moment ce performanțele lui Cristi vin la pachet cu consumarea unor bani care nu există.

Suporterii s-au plictisit de sărăcia și de nepriceperea din mandatul lui Negoiță, de aceea au ajuns să se gândească la Borcea ca la un salvator, să-l invoce ca pe un Mefisto fals, împopoțonat și cu trabuc, cu capul legat cu un fular-broboadă ca o babă chinuită de migrenă. Cine se vrea Faust ar face bine să-și găsească măcar un demon real, care să-i și ofere ceva la schimb pentru o vreme, nu direct infernul lui Cristi " Leonidas".