Articol de Bogdan Fechită - Publicat joi, 07 ianuarie 2021 17:07 / Actualizat joi, 07 ianuarie 2021 17:11
Cam în fiecare an în presă apar imagini dezolante cu starea stadionului din Bacău: o ruină în adevăratul sens al cuvântului. E greu de crezut că în urmă cu 10-15 ani se adunau aici zeci de mii de suporteri pătimași să susțină meciurile echipei locale.
Am fost și eu printre acele zeci de mii de suporteri care fluturau fularul și săreau pe scaunele de la peluză sau tribună. Stadionul din Bacău are pentru mine o valoare sentimentală: e arena pe care am văzut primele meciuri de fotbal. Primele din sutele care au urmat.
Eram în liceu, iar FCM Bacău era în Liga 1, era perioada romantică în care Gigi Becali juca poker pe jucători cu Dumitru Sechelariu, iar o dată la două weekend-uri venea câte o echipă din Liga 1 să joace pe stadionul „Nicola Păduraru”, devenit ulterior „Dumitru Sechelariu” și în final „Stadionul Municipal”.
Când reușeam să strâng bani și rămâneam în weekend-uri în oraș, mă furișam singur pe stadion. Un bilet la peluză era 5 lei, luxul de la tribuna I sau II se plătea cu 10 lei. De cele mai multe ori ajungeam, inevitabil la peluză. Nu îmi plăcea agitația galeriei din primele rânduri, așa că urcam pe scaunele de mai sus, de unde urmăream tot ce se întâmpla pe teren. Pe acolo de unde acum ies crengi și buruieni dubioase. Îl vedeam și pe Codreanu în apărare, pe Croitoru legând jucătorii la mijloc, pe Cursaru marcând în atac, dar și pe neobositul antrenor Popovici pe margine.
Bacăul nu era un club de top, dar avea echipă de primă ligă, care se menținea an de an în primul eșalon. Arena era chiar în mijlocul orașului, iar, în fiecare seară cu meci, zona devenea vibrantă. Sute de suporteri se adunau să își susțină echipa, fie că urma să joace cu Argeș sau Bistrița, fie că veneau Steaua, Rapid sau Dinamo.
Punctul culminant a fost într-un sezon în care au venit în două zile și Steaua și Rapid la Bacău, pentru două meciuri din Cupa României. A fost o adevărată sărbătoare în oraș și o forfotă de nedescris. Mai întâi Steaua a jucat cu echipa mare seara, a doua zi Rapid a jucat cu FCM Bacău II. N-aveam bani pentru ambele meciuri, așa că în timp ce toți cunoscuții mei s-au dus „să vadă Steaua” în main event, eu am așteptat meciul cu Rapid de a doua zi.
Agitația era aceeași, pasiunea se simțea în aer, stadionul era un vulcan așa cum am mai putea vedea acum doar prin Argentina. Sunt imagini care au dispărut în ultimii ani de pe stadioanele noastre, chiar și înainte de a exista pandemia.
Peste ani, când am început să lucrez ca jurnalist, unul din primele interviuri pe care le-am luat a fost cu Robert Olandezu', liderul de galerie de la FCM Bacău și omul care mă băgase de câteva ori „pe blat” pe stadion în galeria lui. Echipa nu mai era în Liga 1, nivelul fotbalului deja scăzuse. O frază a sa mi-a rămas și acum în minte: „Ne-au luat ce aveam mai drag pe lume: bucuria fotbalului”.
Și într-adevăr, asta e ce a lipsit fotbalului în ultimul deceniu: în timp ce stadioanele ajung ruină, echipele dispar și se reînființează în atâtea alte variante, suporterii își pierd pasiunea și bucuria, iar nivelul scade în continuare. Arena din Bacău continuă să fie imaginea perfectă a realității fotbalului românesc.
*Ai o amintire de pe stadionul din Bacău sau de pe alt stadion devenit ruină din România? Scrie-ne și tu despre ea la comentarii.
Citește și alte știri:
Stadionul pe care a evoluat FCM Bacău în Liga 1, o adevărată arenă a groazei
