Articol de GSP - Publicat miercuri, 30 martie 2022 20:27 / Actualizat miercuri, 30 martie 2022 20:54

Urmărește GSP în Discover Adaugă GSP ca sursă preferată

Petre Grigoraș are o școală de fotbal în Constanța, alături de fiul său, și antrenează de plăcere în Liga a 4-a, la Axiopolis Cernavodă. Dar nu poate uita sumele uriașe pe care le-a pierdut în cariera de tehnician și pe care nu crede că le va mai recupera vreodată, din cauza insolvențelor cluburilor la care a lucrat.

Emisiunea „ Prietenii lui Ovidiu” este difuzată în fiecare miercuri, de la ora 20:00. Poate fi urmărită pe pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.

- Grig, ai cam dispărut din peisaj în ultimii ani. Ce-i cu tine?
- Sunt aici, nu plec nicăieri, sunt în România, sunt în Constanța. E adevărat că am dispărut puțin din elită, cum ar veni. Eu am fost „norocosul” care a prins în ultimii 6-7 ani doar echipe care au intrat în insolvență sau care s-au desființat din lipsa banilor. N-am ratat nicio echipă care să aibă probleme și eu să nu fiu acolo.

- Ai avut un magnet.
- Așa este... E foarte greu să ai un echilibru într-o echipă fără să fii plătit 5-6 luni de zile. E mult, e mult prea mult! Lucrurile mergeau bine când se întârzia maximum o lună, două. După aceea, jucătorii nu mai aveau răbdare, iar tu, ca antrenor, erai obligat să faci mici compromisuri.

- Ai avut echipe unde n-ai luat banii chiar șase luni?!
- Au fost întârzieri și mai mari de șase luni! La Pandurii n-am primit niciun ban într-un întreg tur de campionat. Este enorm! Și-aveam un lot de jucători cu care ne băteam la primele trei, patru locuri.

- Îmi amintesc că la Pandurii ai fost de trei ori.
- 2010-2012, o perioadă foarte bună, când echipa a mers foarte bine. Am crescut jucători foarte valoroși pe care cei de la Tg. Jiu i-au vândut la FCSB. Au ajuns și la echipa națională. Pintilii, Chiricheș, Maxim. Atunci nu existau probleme financiare. Am avut o a doua descindere în 2014. A fost o situație destul de bună, dar a intervenit o plecare neașteptată. Iar a treia oară, în 2016-2017, când a fost dezastrul, echipa a intrat în insolvență, lucrurile au mers din ce în ce mai rău.

- Ai și acum bani de luat de la Pandurii?
- Aproape toți! În afară de cei de la masa credală, pe care nici nu i-am mai pus la socoteală, e vorba de creanța curentă. S-a achitat doar 10% din ea. Oricum, le-am pus lumânare multora dintre banii mei. La Tg. Jiu mai am o speranță, poate se va rezolva în scurt timp. Am câștigat procesul, dar la noi legile sunt făcute în așa fel încât se întârzie enorm.

- Cât mai ai de luat de la Pandurii?
- Nu mă ascund: cred că 30.000 de euro.

- Ai făcut vreo socoteală câți bani ai pierdut până acum?
- Sunt pe minus o vilă și o mașină la Constanța. Ha, ha, ha! Da, am calculat: am pierdut la viața mea peste 200.000 de euro din salarii neplătite. Real, mai pot recupera doar 30.000 de euro de la Pandurii. Cum ziceam, celorlalți le-am pus cruce. Asta-i viața, mergem înainte, nu trebuie să ne dărâme astfel de situații. Sunt alte lucruri mult mai grave, nenorociri mult mai mari. E război, vine foametea, trebuie să ne gândim mai mult la asta decât la ce-am pierdut eu în viață.