Articol de Andrei Crăiţoiu - Publicat sambata, 15 aprilie 2023 13:00
Romulus Gabor sau „Cangurul”, așa cum a fost poreclit după Campionatul Mondial din Australia din 1981, a povestit la „Prietenii lui Ovidiu” legătura pe care a avut-o cu Mircea Lucescu, cum a fugit de la Steaua să joace la Sportul și care sunt regretele unei cariere notabile.
- Emisiunea „ Prietenii lui Ovidiu” este difuzată în fiecare săptămână, de la ora 20:00. Poate fi urmărită pe pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.
- Romică, e interesant că îți plăcea școala, iubeai fotbalul și ai ieșit inginer!
- E meritul lui nea Mircea Lucescu: pe lângă fotbal, ne pregătea și pentru viață! Nu știa când apăreau accidentările sau cât poate ține viața unui fotbalist. El ne-a forțat să mergem la școală. Prima dată am intrat la subingineri, am făcut patru ani acolo, după care, la 30 și ceva de ani, m-am dus să dau 14 diferențe ca să ies inginer.
Chiar dacă eram privilegiați, tot eram obligați să mergem la cursuri. Din când în când, îl mai păcăleam pe nea Mircea. Intram pe o parte și ieșeam pe alta. Sau îi ziceam că avem lucrare sau laborator, când erau antrenamentele grele. Oricum, datorită dânsului mai mergeam la un cinematograf, la un teatru, ne mai scotea în lume.
Romulus Gabor, fost fotbalist
- Când erai la Hunedoara, ai avut două oferte din București.
- Așa este. Și regret toată viața că n-am venit de la Hunedoara la Dinamo sau la Steaua. Asta a fost...
- Dacă acum îți pare rău, atunci de ce n-ai luat o altă decizie?
- Când eu am fost în discuții cu Dinamo, nea Mircea n-a vrut să mă lase. Am stat și la Steaua o perioadă când am fost luați în armată, eu cu Fane Petcu. Atunci am avut șansa că în iarnă am plecat în turneu în America de Sud cu nea Cornel Drăgușin și când m-am întors de acolo m-am trezit că eram transferat la MAI. De la Orăștie m-au adus la București, la Comandamentul Trupelor de Securitate, și am stat trei săptămâni, chiar dacă nu făceam mare lucru.
- Atunci ai fost dorit de cei de la Steaua.
- Era bătălie mare ce echipă să mă ia, Steaua sau Dinamo. Dar n-am avut șansă... Șansa mea a fost să plec acasă. Atunci Dinamo l-a luat de la Corvinul pe Florea Văetuș, un fotbalist foarte bun care chiar a câștigat campionatul.
- Tot nu înțeleg! Dacă ai emis pretenții și erai dorit, de ce n-ai semnat?
- Pentru că eu am vrut să plec acasă din cauză că părinții și familia erau acolo.
- Zi-mi...
- Nu vreau să intru prea mult în detalii, dar mai multe cluburi s-au opus ca eu să ajung la Steaua. Chiar nu mai contează acum... Vă spun doar atât! Că înainte să-l ia pe Hagi la Steaua eu eram în pregătire la Miercurea Ciuc. Cei de la Steaua au venit după mine cu pașaport pentru Supercupa Europei de la Monte Carlo. Eu abia mă căsătorisem, nu voiam să plec, voiam să mă duc după cantonament la Hunedoara. Atunci m-au dus la primul-secretar și m-au ținut la ăla în birou cinci-șase ore.
- Și tot degeaba! Vezi? Acum regreți.
- A fost vina mea că n-am plecat, dar atunci nu era nimeni care să te sfătuiască. Eram mai sentimental fiind de-al locului. Mi-era mai greu să mă rup, plus că lumea ne respecta. Ei munceau pentru noi în combinat, produceau oțel și datorită lor s-a putut crea această echipă. Partea financiară era suportată de combinat, plus că am avut norocul să ajungă nea Mircea acolo. Am avut o șansă uriașă!
CITEȘTE ȘI
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
