Articol de GSP - Publicat duminica, 29 decembrie 2019 13:19
La 21 de ani, Nicolae Carnat e în plină ascensiune. Povestește cum a fost drumul său: de la Academia Hagi la Wolverhampton, Esbjerg și înapoi în România, unde evoluează acum la Sepsi.
- Nicolae, tragem linie la final de 2019...
- Cred că e cel mai bun an al meu! Am ajuns la lotul U21, n-am jucat încă, dar mă bucur pentru încrederea acordată. Nu voi face un țel din a debuta la U21 în 2020, sper să devină o normalitate prezența acolo. Știu că e nevoie de multă muncă.
- Ai crescut la Academia Hagi, ce-ți aduci aminte?
- Am venit chiar la început. Eram 3. Eu, Ianis și Căpușă. În jurul nostru s-a construit generația de '98, una foarte bună. Care a scos mulți jucători buni: Coman, Ciobanu și mulți alții.
- Cum te-ai hotărât să alegi Viitorul?
- Când am auzit de Hagi, de provocarea asta, am zis imediat "da!". Mi s-a părut un lucru extraordinar să fiu dorit de Hagi.
- Ce sfaturi îți dădea?
- Multe! Întotdeauna ne spunea să jucăm la victorie, să nu renunțăm niciodată. Să lupt neîncetat!
- Cum erau Ianis și Coman atunci?
- Foarte buni! Simțeam că pot ajunge departe. Aveau calități, se simțea la nivel de juniori.
- Ești de lângă Alba Iulia și ai ajuns la Constanța, de copil. Ți-a fost greu?
- La 11 ani am plecat. A fost foarte greu! M-au adus părinții și antrenorul Vasile Ursu. Mi-au zis că dacă nu vreau să rămân aici, se pot întoarce din drum să vină să mă ia. Dar mi-am dorit să rămân să fac fotbal și să ajung mare.
„În Anglia am stat în gazdă cu Oaidă"
- Cum au fost primele zile?
- Ciudat! Mă simțeam singur. Dar n-a durat mult și m-am adaptat. M-au ajutat mult și colegii mai mari, Gavra spre exemplu. Ne băgau în seamă și asta făcea lucrurile mai ușoare.
- A fost vreun moment când ai vrut să renunți?
- După fiecare înfrângere îți vine să te oprești. Mă macină fiecare nereușită. Dar am învățat să trec peste aceste momente.
- La 11 ani ai plecat la Constanța, la 16 în Anglia...
- La Wolverhampton. O călătorie interesantă. Acolo am stat un an cu părinții, iar apoi m-am mutat în gazdă, la o familie engleză. Am stat doi ani, apoi iar m-am mutat singur.
- Ai stat la o familie de englezi?
- Da, era bine. Aveam toate condițiile. Ne găteau, făceau totul pentru noi. Locuiam în casa lor. Am stat cu Răzvan Oaidă acolo. A fost o experiență interesantă, de care îmi amintesc cu plăcere.
- Zi-mi o amintire!
- În fiecare seară ne strângeam fie la mine în cameră, fie la el. Ne uitam la filme, la meciurile din România. Povesteam, bârfeam. Tot ce se mai putea face la vârsta aia. Era bine să-l am cu mine. Nu eram singur!
- Mergeați la meciurile echipei mari?
- Da, la multe. Am și jucat în amicale la echipa mare. O atmosferă incredibilă. La Hagi condițiile sunt cele mai bune din România, dar în Anglia fiecare club are niște condiții extraordinare. E iarba aia englezească, cea mai bună din lume.
- Te-ai mutat în Danemarca apoi, la Esbjerg...
- Am fost împrumutat acolo, unde am dat peste Adi Petre. Eu am vrut să merg. A fost o experiență bună. Chiar dacă n-am jucat foarte mult.
- Din Anglia cu ce ai rămas?
- Cu mentalitatea de profesionist și viteza de joc. Plus munca extra-antrenamente.
- Din Danemarca?
- Cu voința lor și ideea de tactică. Am avut antrenor olandez.
- Și cât de grea ți-a fost readaptarea la România?
- Am ales bine când am venit acasă. Am venit să joc. Asta era cheia pentru mine. E un campionat bun. Mă pot dezvolta. Sper ca apoi să plec iar în străinătate. Să trec la următorul nivel, ca Ianis sau Răzvan Marin.
PORTRETUL LUI NICOLAE CARNAT
- Cel mai nebunesc lucru: "Plecarea la academie la 11 ani. Auzisem povești că se va înființa o academie mare la Constanța și voiam să fiu și eu acolo"
- Visul repetat: "E cam exagerat, dar o să spun. Să câștig Balonul de Aur. Mai am mult până la așa ceva, dar visez".
- Meciul de neuitat: "România - Columbia din 1994. Îl avea tata pe casetă și mă uitam deseori. Îmi plăceau mulți jucători din Generația de Aur"
- Echipa preferată: "Țineam cu FCSB. Pentru ei visam să joc. Dar acum nu mai am nicio pasiune, sunt la Sepsi, dau tot ce am mai bun pentru echipa mea"
- 3 lucruri pe care lumea nu le știe despre el: "Îmi place să citesc, să învăț lucruri noi și să petrec mult timp cu familia".
- Cea mai amuzantă întâmplare: "Eram la Hagi, aveam de filmat o reclamă cu Pepsi. M-a pus regizorul să mă prefac, să simulez. Și vrând să arăt tot ce e mai bun, am căzut pe față. M-am lovit rău. Am râs, dar m-am rușinat".
- Cea mai mare prostie în copilărie: "Am sărit din pod, la țară, cu umbrela. Și mă gândeam că aterizez de parcă aș avea parașută".
- Materia de care se ferea: "Chimia, nu am prea înțeles-o. Eu învățam bine, dar nu-mi plăcea chimia".
- Cel mai rușinos moment din viața ta: "Venisem de la un turneu de la Barcelona, iar la conferința de presă m-a întrebat ceva reporterul. Și n-am zis nimic! Toată lumea m-a așteptat un minut, dar n-am putut scoate nimic pe gură".
- Cel mai fericit moment: "Cred că titlurile naționale câștigate în România. Și primul gol în Liga 1"
- Jucătorul preferat: "Cristiano Ronaldo și Jadon Sancho. Ronaldo pentru că e mereu foarte concentrat. Iar cu Sancho am jucat în campionat. Acum e la Dortmund și e un exemplu că se poate".
"Carnat e numele meu. A fost o confuzie legată de numele meu. Cârnat, Cârnaț, Carnat e în buletin, așa este corect"
Nicolae Carnat
"Stau bine la forță și la viteză. Și la tehnică. Dar mai am de lucrat la șut, la lovirea mingii cu capul. Cel mai bine mă simt ca atacant, îmi place să dau goluri"
Nicolae Carnat
300.000de euro e cota lui Carnat pe transfermarkt
Ce susține MM Stoica că face săptămânal pentru suporterul pe care l-a pocnit: „Cumva am reparat-o”
