Articol de GSP - Publicat marti, 13 mai 2008 00:00
Citeşte pe craiovamaxima.ro un editorial al lui Alin Buzărin închinat marelui golgeter al Craiovei."Din păcate, pentru mulţi tineri craioveni, Ion Oblemenco e doar numele stadionului în renovare. Au trecut aproape 12 ani de cînd a murit secerat pe banca tehnică a unei echipe marocane, 27 de cînd a făcut eventul ca antrenor şi 35 de cînd a cîştigat ultimul dintre cele patru titluri de golgeter naţional pe care le are în palmares.
E normal şi omeneşte să se aştearnă uitarea. Azi e vremea lui Costea şi nea Nelu, aşa cum i se spunea, poate fi cel mult un mit, iar noţiunea de mit nu e foarte clară, acceptînd o paletă largă de definiţii. În mare, ceva sau cineva ce vine de demult în timp şi poate trece, uneori, drept sîmburele de adevăr al legendei.
Pentru cei 42 de ani ai semnatarului, Oblemenco a fost adevărat. El a dat golul victoriei la primul meci din viaţă la care m-a dus tata, cel cu Fiorentina, din 73. El a adunat, bolnav de ulcer perforat fiind, mii de oameni în faţa spitalului, într-o vreme în care nu exista internet, şi ca să te interesezi de soarta cuiva, trebuia să iei legătura măcar cu sora şefă de pe etaj.
De fapt, Ion Oblemenco a fost declicul Craiovei în fotbal. De la venirea sa, Craiova şi- a reconsiderat idealurile, devenind dintr-o nou-promovată şovăielnică, o echipă în stare să se bată cu Bucureştiul. În fine, Ion Oblemenco a fost şi antrenor. Unul aparent calm, care fuma mult şi nu se sfia, la încălzire, încălţat în pantofi de stradă, să rupă portarii. Despre eventul său se vorbeşte mult mai puţin decît despre eventul lui Andone. E şi normal, atunci era 1981, acum e 2007. Între timp a apărut internetul, iar informaţiile nu se mai iau de la sora şefă"
"Din păcate, pentru mulţi tineri craioveni, Ion Oblemenco e doar numele stadionului în renovare. Au trecut aproape 12 ani de cînd a murit secerat pe banca tehnică a unei echipe marocane, 27 de cînd a făcut eventul ca antrenor şi 35 de cînd a cîştigat ultimul dintre cele patru titluri de golgeter naţional pe care le are în palmares.
E normal şi omeneşte să se aştearnă uitarea. Azi e vremea lui Costea şi nea Nelu, aşa cum i se spunea, poate fi cel mult un mit, iar noţiunea de mit nu e foarte clară, acceptînd o paletă largă de definiţii. În mare, ceva sau cineva ce vine de demult în timp şi poate trece, uneori, drept sîmburele de adevăr al legendei.
Pentru cei 42 de ani ai semnatarului, Oblemenco a fost adevărat. El a dat golul victoriei la primul meci din viaţă la care m-a dus tata, cel cu Fiorentina, din 73. El a adunat, bolnav de ulcer perforat fiind, mii de oameni în faţa spitalului, într-o vreme în care nu exista internet, şi ca să te interesezi de soarta cuiva, trebuia să iei legătura măcar cu sora şefă de pe etaj.
De fapt, Ion Oblemenco a fost declicul Craiovei în fotbal. De la venirea sa, Craiova şi- a reconsiderat idealurile, devenind dintr-o nou-promovată şovăielnică, o echipă în stare să se bată cu Bucureştiul. În fine, Ion Oblemenco a fost şi antrenor. Unul aparent calm, care fuma mult şi nu se sfia, la încălzire, încălţat în pantofi de stradă, să rupă portarii. Despre eventul său se vorbeşte mult mai puţin decît despre eventul lui Andone. E şi normal, atunci era 1981, acum e 2007. Între timp a apărut internetul, iar informaţiile nu se mai iau de la sora şefă"
Continuare articol : AICI
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
