Articol de GSP - Publicat miercuri, 04 martie 2015 00:00 / Actualizat miercuri, 04 martie 2015 13:03
Unele stadioane din Romania aduc aminte de ce se întîmplă, acum, în Ucraina. Sînt atît de dărăpănate, încît un meci de fotbal seamănă cu un steag alb de pace fluturat în faţa civilizaţiei europene.
Trimise către Nato, pozele cu ele ar fi dovezi ale bombardamentelor cu armament greu, convoaie ale delăsării. La Extensiv, nici cîrtiţele nu s-ar muta, darămite mingea de fotbal.
Privit de la şosea, cu o peluză renovată prin radiere şi înlocuită cu un banner pe post de plasă, în care se opresc mingile trimise dintr-un campionat de mare efect, stadionul Tineretului din Braşov arată ca o femeie aşteptînd o operaţie estetică, ce nu mai vine.
Vine doar în stenogramele patronului către minijup-urile vremii. Vorba celor de la Pasărea Colibri, "toate-au fost la timpul lor ceva exagerat". E drept, primarului nu îi place fotbalul ca în alte localităţi, celebrul patinoar de 12 milioane e cireaşa de pe războiul rece.
În mijlocul acestui fotbal, în prima seară de primăvară a anului, traficul s-a oprit pentru cîteva secunde pe şoseaua care se dezmiardă în jurul stadionului. S-a auzit o bubuitură, o lacrimă a lovit masa din conferinţa de presă. Filmată la ralanti, pare un strop de şampanie. Sărbătorim pasiunea.
Antrenorul celor de la FC Braşov, croatul Vjekoslav Lokica, a început să plîngă în faţa jurnaliştilor căci două puncte au plecat, culmea, o dată cu antrenorul oaspeţilor, demis.
Sufletul fotbalului vine de la Braşov, acolo unde confruntarea patronat-primărie a ţinut fotbalul braşovean, elogiat, în ianuarie, într-o ediţie specială a Gazetei Sporturilor, la limita supravieţuirii. Vine dintr-o lacrimă, aşadar, scursă din import. Nici să mai plîngem nu mai ştim.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
