Articol de Remus Dinu, Maria Olteanu, Andrei Furnigă (video) - Publicat sambata, 07 martie 2026, 11:50 / Actualizat sambata, 07 martie 2026 11:59
Ilie Iordache (40 de ani), considerat unul dintre cei mai tehnici jucători de flanc ai generației sale, s-a retras departe de lumina reflectoarelor, după ce a pus punct carierei. În prezent, activează în domeniul imobiliar, ca dezvoltator și a oferit un amplu interviu Gazetei Sporturilor chiar pe șantier, unde a abordat mai multe subiecte.
Ilie Iordache și Neubert au colaborat la Chiajna, în stagiunea 2011-2012, iar Iordache spune că el și colegii lui au fost luați drept „cobai” de preparatorul german, care atunci a început să își testeze strategiile de pregătire, folosite ulterior și la campioana en-titre, FCSB.
Cu el în staff, roș-albaștrii au rezistat sezon de sezon pe mai multe fronturi, ducând cu bine atât lupta din campionat, cât și cea din cupele europene.
În anul calendaristic 2025, FCSB a jucat 63 de meciuri în toate competițiile, stabilind un record pentru fotbalul românesc: 40 de meciuri în Superligă, 20 în cupele europene, 2 în Cupa României, 1 în Supercupă
VIDEO. Ilie Iordache: „Cu Neubert, noi am fost cobaii”
Deși controversate și criticate de unele, metodele lui Neubert l-au impresionat pe Ilie Iordache, care a avut numai cuvinte de laudă. Totuși, a recunoscut, că epuizarea era uriașă, motiv pentru care o dată a vrut să plece din cantonament.
- Dincolo de Eugen Neagoe, cu ce antrenor ai mai relaționat bine de-a lungul carierei tale? Pe cine ai mai apreciat la nivel de filosofie?
- Pe toți îi apreciez, tuturor le apreciez munca, știu că nu au o meserie ușoară. Cum spuneam, lucrează și ei într-un stres continuu și au nevoie de rezultate pentru a putea să rămână. Cu toți antrenorii m-am înțeles, mă gândesc la domnul Andone (n.r. Ioan Andone), care era un superom, la domnul Cârțu, domnul Rednic, domnul Reghe, pe care l-am avut la Chiajna și chiar am avut o colaborare bună. Schimbase puțin stilul cu care eram noi obișnuiți, Thomas (n.r. Neubert) venise cu antrenamentele acestea dure despre care se vorbește în ultimul timp.
- Așa e, l-ai prins și tu pe Neubert.
- Păi noi am fost cobaii! Cu noi a început, la Chiajna. Cu noi s-au făcut testele. Am scăpat de retrogradare, deci au fost bune și atunci a mers mai departe cu ele (râde).
- Cum erați după antrenamente? Mai auzim povești cu jucători care vomitau după antrenamente, sleiți de puteri.
- Da, se întâmpla. E adevărat. Lucrai până la epuizare! Aveai momente în care dormeai, te lua somnul la masă. Se lucra intens. Dar în momentul în care începeai campionatul, erai ca un fulg! Se simțea! M-am simțit cel mai bine acolo (n.r. fizic). Eu am fost un jucător de viteză care nu avea forță. Mai tot timpul când primeam mingea, eu eram cu spatele la poartă și mi-era foarte greu atunci când aveam dueluri fizice. Mă epuizam repede, nu aveam forță. După pregătirea cu Thomas, mă întorceam foarte ușor cu adversarul în spate și nu-mi mai era greu. Chiar s-a simțit. Și a mai fost o chestie.
- Te rog.
- Eram la Chiajna și eram mai mulți jucători pe postul de mijlocaș stânga. A început Vlad Munteanu, a jucat câteva etape. Apoi venise un brazilian, a jucat și el câteva etape și a venit următorul de pe bancă. Am intrat și eu vreo cinci-șase etape, până m-am accidentat, a venit altul de pe bancă. Iar toți cei care intrau jucau mai bine decât cei de dinainte, nu conta cine juca. Și atunci, normal că era meritul antrenorului și al preparatorului. Nu conta numele, toți jucau la fel de bine.
- Ai avut momente în perioada aceea în care îți venea să zici: «Gata, nu mai pot, îmi rup legitimația!»?
- Da, chiar am vrut să plec din cantonamentul din Turcia. Nu mai puteam! Țin minte, eram coleg cu Adi Mihalcea, cu Vlad (n.r. Munteanu) și vorbeam: «Băi, nu mai putem să continuăm!». După trei antrenamente, ne-am trezit la ora 06:00 ca să alergăm pe nisip. Și nu mai puteam! Erau mulți jucători [nemulțumiți], dar eu eram puțin mai năzdrăvan și am avut curajul să-i spun: «Nu se mai poate!».
- Și care a fost feeedback-ul?
- «Poți să pleci!», mi-a zis. Și am plecat. Dar au înțeles și ei că mergea în extremă. Voiau să vadă cât putem să ducem. Erau curioși, probabil, de rezultatele care puteau apărea după. Probabil că era și o discuție între Thomas și Reghecampf. Unul spunea: «Stop, ajunge!», celălalt spunea: «Hai, mai vedem». De asta am spus că noi am fost cobaii, dar în returul acela am ieșit pe primul loc la numărul punctelor acumulate.
- Uitându-te înapoi...
- Uitându-mă înapoi, mă încearcă un sentiment de regret, de nostalgie. Cred că nu există jucător de fotbal care să poată uita definitiv [viața de fotbalist]. Poate nu recunosc... Poți să faci o mie de afaceri, n-o să existe nimic mai important decât fotbalul. Ai făcut de mic sportul ăsta, ți-a plăcut, l-ai iubit, joci, lumea te cunoaște... E un sentiment foarte frumos, pe care n-ai cum să-l uiți. Doar dacă ești ipocrit. Nu există! Eu mai merg la fotbal (n.r. la old-boys), n-am ieșit definitiv din fenomen, merg cu juniorul la meciuri, la antrenamente.
Thomas Neubert a activat la FCSB în trei perioade: 2012-1014, 2015-2016 și 2020 - prezent.
Ilie Iordache lucrează acum în domeniul imobiliar
Ilie Iordache nu a rămas în fotbal după retragere. În prezent, activează în domeniul imobiliar, ca dezvoltator.
Când te lași de fotbal, prea multe opțiuni nu ai. Cred că Dumnezeu m-a dus în direcția asta, consider că e o direcție foarte bună. Lucrurile merg foarte bine, încercăm să oferim clienților case calitative. Mă gândeam și să îmi deschid o academie de fotbal, doar că timpul nu îmi permite deocamdată. Dar imobiliarele merg, le facem cum putem. Vedem ce o să ne rezerve viitorul.
- Ilie Iordache, pentru GSP.ro
Verdict înainte de play-off: „La ce calitate avem, nu avem voie să pierdem vreun meci!”
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
