Articol de Andrei Crăiţoiu, Dan Udrea - Publicat vineri, 17 aprilie 2020 20:00
Un articol publicat de Gazeta Sporturilor, în ediţia tipărită, în octombrie 2014 şi care a fost oferit zilele trecute şi în ediţia electronică pe GSP.RO a creat un adevărat val de reacţii. Este vorba despre un raport secret, semnat în 1988 de Ion Alecsandrescu şi Emeric Ienei.
Acesta făcea trimitere la acte de indisciplină ale lui Iovan şi Bumbescu înaintea amicalului cu Olanda, de la Amsterdam. Alecsandrescu era vicepreşedinte al FRF la acel moment, iar Ienei era selecţioner. Articolul respectiv poate fi citit AICI.
Dezvăluirile lui Constantin Dănilescu pentru GSP
Constantin Dănilescu, care la acel moment era în structura de conducere a Stelei, de unde fusese îndepărtat Alecsandrescu, a fost cel care a sunat reporterul GSP pentru a-şi exprima un punct de vedere referitor la subiect şi a oferit o altă prespectivă modului în care s-au desfăşurat la acea vreme evenimentele. Unele care aduc dezvăluiri în plus şi anume că, de fapt, Steaua a dorit la acel moment să saboteze acţiunea echipei naţionale a României.
Şi, plecând de la acest episod, Dănilescu a dat curs provocării de a rememora şi alte două cazuri extrem de controversate din istoria fotbalului românesc de dinainte de Revoluţie: retragerea Stelei de la finala Cupei României din 1988 şi fuga lui Belodedici în decembrie 1988, care i-a fost fatală lui Dănilescu, dat afară imediat de la Steaua.
EPISODUL 1: Steaua sabotează naţionala României
„Era mai important să nu pierdem titlul în faţa lui Dinamo decât să dăm jucătorii la lot"
- Domnule Dănilescu, vă ascult, mi-aţi zis că doriţi să spuneţi ceva pe subiectul acela cu referatul făcut lui Iovan şi Bumbescu.
- Da, am citit şi eu ce apărea în acel referat. Sincer, mă îndoiesc că aşa au stat lucrurile.
- Raportul e semnat de Alecsandrescu şi Ienei!
- Da, dar atunci alta a fost, de fapt, povestea şi scandalul!
- Adică?
- Steaua nu a dorit să dea jucătorii la lot şi s-a făcut o adresă care a fost trimisă la Federaţie, prin care, chipurile, mai mulţi jucători de la Steaua erau sancţionaţi de MAP cu interdicţia de a părăsi ţara. Era vrăjeală, ca să nu-i lase la lot. Adresa a fost probabil semnată de Nicolae Gavrilă, nu de mine, eu eram cu echipa la Suceava, am avut meci acolo pe 25 mai 1988.
- Şi de ce nu dorea Steaua să dea jucători la lot?
- Pentru că amicalul acela cu Olanda urma să se joace cu fix o săptămână înaintea derby-ului cu Dinamo, de pe Ghencea, care urma să decidă campioana. Era o rivalitate fantastică, Steaua dorea să facă eventul, nici nu se concepea altceva atunci. Era mai important titlul decât să dăm jucătorii la lot. Până la urmă s-au dus, au şi jucat mulţi dintre ei, iar derby-ul cu Dinamo abia l-am scos la capăt, am făcut 3-3 pe Ghencea şi am luat titlul la final cu un singur punct peste Dinamo.
- Dar Iovan şi Bumbescu nu erau chiar uşă de biserică!
- Nu erau, trioul Iovan-Bumbescu-Bărbulescu este de cursă lungă, e adevărat, dar atunci n-au făcut nimic din acele lucruri scrise în raportul respectiv. Au făcut, în schimb, la alt meci, în 1987, cu Grecia. Nu s-au prezentat la aeroport şi echipa a plecat fără ei. Ce-am păţit atunci numai eu ştiu, a trebuit să-i caut, să-i dau raportul lui Ilie Ceauşescu, până la urmă am scos-o la capăt.
5 jucătoride la Steaua au jucat în amicalul cu Olanda: Bumbescu, Belodedici, Rotariu, Hagi, Lăcătuş
3 jucătoride la Dinamo au fost folosiţi în amicalul cu Olanda: Andone, Rednic şi Cămătaru
Steaua - Dinamo 3-3 (VIDEO AICI)
(meci disputat pe 8 iunie 1988)
Marcatori: Hagi (2), Lăcătuş) / Vaişcovici (2), Cămătaru
STEAUA: Stângaciu - Iovan, Bumbescu, Belodedici, Ungureanu (67, Balint) - L. Bălan, T Stoica, Hagi, Rotariu - Lăcătuş, Piţurcă. Antrenor: Anghel Iordănescu
DINAMO: Moraru - Varga, Rednic, Andone, Sabou (30, Lupu) - Mateuţ, Lupescu, Mihăescu - Vaişcovici (81, Răducioiu), Cămătaru, Orac. Antrenor: Mircea Lucescu
Arbitru: Ioan Igna. Asistenţi: Ion Crăciunescu, Dan Petrescu
Statistica meciului
spectatori: 30.000
şuturi la poartă: 16-16
şuturi pe poartă: 7-12
cornere: 4-3
cartonaşe roşii: L. Bălan / I. Andone
penaltyuri: 3 (1 Steaua / 2 Dinamo)
EPISODUL 2: FINALA CUPEI 1988
„Vadim a incitat, Lucescu şi Ianul se rugau de noi să jucăm, le era teamă că o să avem toţi belele"
- Domnule Dănilescu, dacă tot depănaţi amintiri şi dacă tot suntem în vara lui 1988, discutăm şi despre finala Cupei României?
- Pff, altă nebunie. Aia chiar a fost mare de tot.
- Dumneavoastră aţi fost personaj principal!
- Indirect, da. Am fost anunţat, prin staţiile alea pe care le purtau miliţenii, că trebuie să mă prezint urgent la tribuna oficială. Am taversat terenul, alergând, se vede şi pe imagini, iar când am ajuns acolo, Corneliu Vadim Tudor inflama atmosfera.
- Cum?
- Îi zicea lui Ilie Ceauşesci: "Gata, mă, ce să mai jucăm, am dat gol valabil. Să plecăm, ne retragem". Şi mi s-a ordonat să scot echipa de pe teren.
- Şi n-aţi zis nimic?
- Ba da! Să trăiţi, am înţeles, puteai zice ceva pe vremea aia? Era Ilie Ceauşescu. Am coborât, m-am dus la Puiu Iordănescu şi la jucători şi le-am zis că nu mai jucăm.
- Cei de la Dinamo unde erau?
- Aşteptau reluarea partidei. În spatele vestiarelor erau Lucescu şi Ianul, am mers să le spun şi lor şi s-au speriat: "Băi, Tică, eşti nebun? Hai să facem cumva să jucăm, continuăm şi cu asta basta, altfel o să avem belele mari de tot, cu toţii". Şi în timp ce discutam, a apărut Valentin, coborâse şi el de la oficială.
- Şi!
- Ne-a zis scurt: „Plecaţi acasă, nu mai intră nimeni pe teren, nu se mai joacă nimic!".
- Ianul, Lucescu nu i-au zis nimic?
- Cine avea curaj pe vremea aia să deschidă gura? Apoi, după vreo 2-3 zile de balamuc pe la CNEFS, s-a dat acel comunicat că noi, Steaua, am câştigat trofeul.
Ce s-a întâmplat la acea finală
- s-a jucat pe fostul 23 August, pe 26 iunie 1988, în prezenţa a aproape 50.000 de spectatori
- Steaua a condus 1-0, gol Lăcătuş, Dinamo a egalat în minutul 87, prin Răducioiu
- în ultimul minut al timpului regulamentar, Steaua a marcat prin Balint, care a fructificat o centare a lui Hagi, mingea neputând fi reţinută de Moraru
- asistentul George Ionescu a indicat ofsaid, centralul Radu Petrescu a anulat golul, fază care a declanşat scandalul şi retragerea Stelei de pe teren
- după 1990, Steaua a renunţat la trofeu, iar Cupa României figurează fără cîştigătoare în ediţia 87-88
EPISODUL 3: Fuga lui Belodedici
„Am aflat de la Stănculescu, mi-a zis «Vezi că o să ai belele mari, a fugit Belodedici din ţară»"
- Fuga lui Belodedici v-a fost fatală!
- Da, după acel episod m-au mazilit de la Steaua!
- Cum s-a petrecut?
- Nu Belodedici a fost problema, el avea un paşaport special, un pas cu care putea să treacă frontiera fiindcă avea familia dincolo graniţă. El cu mama lui au trecut în maşina lui Belo, legal. Problema a fost cu ceilalţi din familia lui, care au trecut ilegal.
- Unde eraţi când s-a întâmplat?
- Mi-aduc aminte ca şi cum ar fi ieri. Eram la Sinaia, le căutam o vilă lui Hagi, Balint şi Belodedici, urmau să facă Revelionul împreună. Hagi şi Balint l-au aşteptat degeaba, Belo fugise.
- Şi dumneavoastră de unde aţi aflat de fuga lui?
- M-a sunat Stănculescu (n.r. Victor Atanasie Stănculescu ocupa la acel moment funcţia de prim-adjunct al ministrului apărării naţionale) şi mi-a zis atât: "Vezi că o să ai belele mari de tot, a fugit Belodedici din ţară".
- Apoi ce s-a întâmplat?
- Urma să plec de urgenţă la Belgrad, alături de Puiu Iordănescu, unde să ne vedem cu Belo şi să-l convingem să se întoarcă. M-au întors de la aeroport, nu mi-au mai dat drumul să plec, a existat chiar acuzaţia că "Vrei să fugi şi tu din ţară".
- Iordănescu s-a mai dus?
- S-a dus, da, s-a văzut cu Belo, dar degeaba, nu l-a înduplecat să revină.
- Şi dumneavoastră ce aţi păţit?
- M-au mazilit, m-au trimis la Scorniceşti, dar în vara lui '89 m-au rechemat pentru două săptămâni, ca să rezolv cu transferurile Stelei. Apoi, m-au trimis iarăşi la Scorniceşti, după care m-au detaşat la Oradea, să mă ocup de FC Bihor. Am avut un an 1989 de belea!
Ioan Andone explică gesturile obscene de acum 30 de ani: "Am greșit! Asta e tinerețea... A doua oară n-aș fi făcut-o!"
